Sifilisul in sarcina
Sifilisul
netratat in cursul sarcinii conduce la decesul in uter al fatului,
decesul nou nascutului, deformari osoase ale nou nascutului si
tulburari neurologice ale acestuia.
Bacteria sifilisului poate
infecta fatul in cursul unei sarcini. In functie de durata infectiei
mamei, poate exista un risc crescut de moarte a fatului in uter sau la
scurt timp dupa nastere. Un nou n...ascut
infectat poate sa nu prezinte simptomele bolii. Totusi, daca nu se
instituie tratamentul imediat, nou nascutul poate dezvolta probleme
grave in cateva saptamani. Nou nascutii netratati prezinta de regula
retard in dezvoltare, convulsii, sau deces.
Screening-ul
pentru sifilis al tuturor gravidelor este important si are beneficii
substantiale, el conducand la scaderea proportiei de copii infectati cu
sifilis.
Gravidele care prezinta un risc crescut pentru infectia cu sifilis sunt:
- femeile care traiesc in saracie
- femeile neasigurate medical
- prostituatele
- femeile care consuma droguri
- femeile ce provin din comunitati unde este frecvent sifilisul
- femeile care prezinta si alte boli cu transmitere sexuala
Testul screening utilizat pentru evaluarea initiala a oricarei gravide
este testul VDRL - acesta este un test nespecific pentru sifilis. Daca
acest test este pozitiv, el va trebui confirmat printr-un alt test,
denumit testul TPPA - acesta este un test specific pentru sifilis.
Exista un tratament specific pentru sifilis in sarcina, constand in Penicilina G.
Toate femeile gravide trebuie sa efectueze testul pentru sifilis la
prima vizita prenatala. Femeile cu risc crescut pentru sifilis in
sarcina trebuie sa efectueze testul serologic si in trimestrul III de
sarcina (28 saptamani) precum si la nastere. In cazul contactului
sexual cu un partener infectat cu sifilis, testul pentru sifilis
trebuie efectuat cat mai curand in sarcina. De asemeni este recomandat
testul VDRL pentru verificare dupa terminarea tratamentului.
joi, 24 iulie 2014
Bolile sexuale (BTS)
Bolile sexuale (BTS) necesita de cele mai
multe ori evaluare medicala si tratament. De multe ori, aceste boli
sunt asimptomatice, sau se manifesta prin scurgeri vaginale sau de la
nivelul penisului si/sau prin senzatie de arsura sau durere la urinat.
Pentru diagnosticul unei BTS medicul trebuie sa efectueze anumite
teste, de exemplu pentru chlamydia, gonoree, sifilis, sau
trichomoniaza. Tratament...ul adecvat pentru o boala sexuala te poate vindeca, dar practicarea unor reguli de sex sigur poate preveni aceste boli.
Bartholinita
Abcesul de glanda Bartholin
Boala inflamatorie pelvină (BIP)
Gonoreea
Herpesul genital
Infectia cu
chlamydia trachomatis
Infectia cu HPV
(papilomavirus)
Infectia cu trichomonas
(Trichomonaza)
Infectia cu
ureaplasma urealyticum
Sifilisul (Blenoragia)
Vaginoza bacteriana
(gardnerella vaginali
Bartholinita
Abcesul de glanda Bartholin
Boala inflamatorie pelvină (BIP)
Gonoreea
Herpesul genital
Infectia cu
chlamydia trachomatis
Infectia cu HPV
(papilomavirus)
Infectia cu trichomonas
(Trichomonaza)
Infectia cu
ureaplasma urealyticum
Sifilisul (Blenoragia)
Vaginoza bacteriana
(gardnerella vaginali
Viata sexuala a barbatilor dupa 40 ani
Viata sexuala a barbatilor dupa 40 ani
Viata sexuala a barbatilor: modificari datorate varstei
Principalele modificari in viata sexuala a barbatilor se datoreaza imbatranirii: Scaderea testosteronului (hormon sexual masculin), conduce la schimbari in viata sexuala pe masura avansarii in varsta. Aceste schimbari includ :
- cantitatea de sperma se reduce
- erectia se obtine intr-un timp mai lung
-... erectia nu mai este ferma
- orgasmul si ejacularea se obtin mai greu
- timpul de revenire (perioada intre doua erectii) atinge 12-24 ore
- forta ejacularii se reduce
- apetitul sexual se reduce
Disfunctia erectila (impotenta) este o problema obisnuita a barbatilor in varsta; ea consta din imposibilitatea atingerii si mentinerii unei erectii adecvate unui contact sexual. Medicamente cum sunt sildenafil (Viagra), vardenafil (Levitra) si tadalafil (Cialis) pot ajuta la obtinerea si mentinerea erectiei adecvata unei activitati sexuale. Statisticile arata ca aproximativ 5 % din barbatii in varsta de 40 ani si respectiv 15-25 % din barbatii in varsta de 65 ani prezinta disfunctie erectila.
Scaderea testosteronului
Pe masura imbatranirii unui barbat, nivelele sale de testosteron se reduc progresiv, stabilizandu-se in jurul varstei de 60 ani. Majoritatea barbatilor observa o modificare in viata lor sexuala in jurul varstei de 60-65 ani. Scaderea testosteronului reprezinta principalul motiv pentru modificarile care au loc in viata sexuala a barbatilor. Terapia de substitutie cu testosteron a devenit foarte populara pentru barbatii in varsta, insa acest tip de tratament este controversat si trebuie administrat cu prudenta. Cresterea masei musculare prin exercitii fizice precum si o dieta adecvata, pot contribui la mentinerea unui nivel sanatos de testosteron.
Afectiunile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala si sanatatea sexuala
Toate afectiunile inimii influenteaza circulatia sangelui in organism. Atunci cand arterele devin mai inguste si mai rigide, circulatia sangelui este restransa. Acest lucru poate face dificila erectia la barbat, deoarece erectia depinde de capacitatea sangelui de a inunda penisul. Controland hipertensiunea arteriala sau alte afectiuni cardiace, prin schimbarea stilului de viata sau prin admnistrarea de medicamente, se poate imbunatati performanta sexuala.
Diabetul si sanatatea sexuala
Multi barbati cu diabet duc o viata sexuala normala. Cu toate acestea, diabetul poate conduce la impotenta, adica imposibilitatea de face sex. Barbatii diabetici prezinta un risc de 3 ori mai mare de a avea disfunctie erectila comparativ cu barbatii fara diabet, si asta cu circa 15 ani mai devreme. Exista insa numeroase medicamente care pot ajuta un barbat diabetic sa isi imbunatateasca viata sexuala. Discuta cu medicul tau !
Durerea si sanatatea sexuala
Numeroase probleme de sanatate, cum ar fi artrita, durerea de spate sau herpesul Zoster, pot afecta viata sexuala datorita durerii provocate. Totodata, aceste afectiuni pot altera dispozitia, somnul si comportamentul. Incearca diferite pozitii si tehnici sexuale. Discuta cu medicul tau despre tratamentul durerii in cazul tau !
Incontinenta si sanatatea sexuala
Incontinenta reprezinta pierderea controlului vezicii urinare, care poate conduce la pierdere de urina. Aceasta afectiune apare datorita imbatranirii. Frecvent, scurgerea de urina apare in timpul unui efort fizic, al rasului sau al efortului de tuse. In timpul actului sexual, vezica urinara este supusa unei presiuni suplimentare. Barbatii cu incontinenta urinara devin tematori de actul sexual. Controleaza-ti incontinenta prin mijloace comportamentale sau medicale, pentru a reduce substantial scurgerea de urina in timpul actului sexual.
Medicamentele si sanatatea sexuala
Unele medicamente prescrise pentru tratamentul anumitor afectiuni pot interfera cu viata sexuala si actul sexual in sine. De exemplu, unele medicamente contra hipertensiunii arteriale, antidepresivele si medicamentele pentru diabet, pot afecta erectia la barbat, aceasta nemaiputand fi mentinuta corespunzator. Totodata, aceste medicamente reduc apetitul sexual. Poti sa alegi medicamente alternative daca cele pe care le iei iti afecteaza viata sexuala prin efectele lor secundare. Discuta cu medicul tau !
Alcoolul si sanatatea sexuala
Consumul exagerat de alcool poate conduce la disfunctie erectila (impotenta) la barbati.
Prostatectomia: chirurgia prostatei
Prostatectomima reprezinta o interventie chirurgicala care extirpa partial sau total prostata barbatului. Aceasta operatie se efectueaza de regula pentru tratamentul unei prostate marite sau al cancerului de prostata. Consecinta aceste interventii poate fi incontinenta urinara sau impotenta sexuala. Inainte de a efectua o prostatectomie, discuta cu medicul tau despre viata ta sexuala.
Concluzii
Daca nu esti multumit cu viata ta sexuala, discuta cu medicul tau ! Schimbarea medicatiei, a conditiilor de viata precum si tratamentul in sine al problemelor tale sexuale te pot ajuta substantial !...DIN PACATE, POTENTA FOARTE MULTOR BARBATI INTRE 20-40 DE ANI, ESTE MAI REDUSA DECAT A CELOR PESTE 40 DE ANI!
Viata sexuala a barbatilor: modificari datorate varstei
Principalele modificari in viata sexuala a barbatilor se datoreaza imbatranirii: Scaderea testosteronului (hormon sexual masculin), conduce la schimbari in viata sexuala pe masura avansarii in varsta. Aceste schimbari includ :
- cantitatea de sperma se reduce
- erectia se obtine intr-un timp mai lung
-... erectia nu mai este ferma
- orgasmul si ejacularea se obtin mai greu
- timpul de revenire (perioada intre doua erectii) atinge 12-24 ore
- forta ejacularii se reduce
- apetitul sexual se reduce
Disfunctia erectila (impotenta) este o problema obisnuita a barbatilor in varsta; ea consta din imposibilitatea atingerii si mentinerii unei erectii adecvate unui contact sexual. Medicamente cum sunt sildenafil (Viagra), vardenafil (Levitra) si tadalafil (Cialis) pot ajuta la obtinerea si mentinerea erectiei adecvata unei activitati sexuale. Statisticile arata ca aproximativ 5 % din barbatii in varsta de 40 ani si respectiv 15-25 % din barbatii in varsta de 65 ani prezinta disfunctie erectila.
Scaderea testosteronului
Pe masura imbatranirii unui barbat, nivelele sale de testosteron se reduc progresiv, stabilizandu-se in jurul varstei de 60 ani. Majoritatea barbatilor observa o modificare in viata lor sexuala in jurul varstei de 60-65 ani. Scaderea testosteronului reprezinta principalul motiv pentru modificarile care au loc in viata sexuala a barbatilor. Terapia de substitutie cu testosteron a devenit foarte populara pentru barbatii in varsta, insa acest tip de tratament este controversat si trebuie administrat cu prudenta. Cresterea masei musculare prin exercitii fizice precum si o dieta adecvata, pot contribui la mentinerea unui nivel sanatos de testosteron.
Afectiunile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala si sanatatea sexuala
Toate afectiunile inimii influenteaza circulatia sangelui in organism. Atunci cand arterele devin mai inguste si mai rigide, circulatia sangelui este restransa. Acest lucru poate face dificila erectia la barbat, deoarece erectia depinde de capacitatea sangelui de a inunda penisul. Controland hipertensiunea arteriala sau alte afectiuni cardiace, prin schimbarea stilului de viata sau prin admnistrarea de medicamente, se poate imbunatati performanta sexuala.
Diabetul si sanatatea sexuala
Multi barbati cu diabet duc o viata sexuala normala. Cu toate acestea, diabetul poate conduce la impotenta, adica imposibilitatea de face sex. Barbatii diabetici prezinta un risc de 3 ori mai mare de a avea disfunctie erectila comparativ cu barbatii fara diabet, si asta cu circa 15 ani mai devreme. Exista insa numeroase medicamente care pot ajuta un barbat diabetic sa isi imbunatateasca viata sexuala. Discuta cu medicul tau !
Durerea si sanatatea sexuala
Numeroase probleme de sanatate, cum ar fi artrita, durerea de spate sau herpesul Zoster, pot afecta viata sexuala datorita durerii provocate. Totodata, aceste afectiuni pot altera dispozitia, somnul si comportamentul. Incearca diferite pozitii si tehnici sexuale. Discuta cu medicul tau despre tratamentul durerii in cazul tau !
Incontinenta si sanatatea sexuala
Incontinenta reprezinta pierderea controlului vezicii urinare, care poate conduce la pierdere de urina. Aceasta afectiune apare datorita imbatranirii. Frecvent, scurgerea de urina apare in timpul unui efort fizic, al rasului sau al efortului de tuse. In timpul actului sexual, vezica urinara este supusa unei presiuni suplimentare. Barbatii cu incontinenta urinara devin tematori de actul sexual. Controleaza-ti incontinenta prin mijloace comportamentale sau medicale, pentru a reduce substantial scurgerea de urina in timpul actului sexual.
Medicamentele si sanatatea sexuala
Unele medicamente prescrise pentru tratamentul anumitor afectiuni pot interfera cu viata sexuala si actul sexual in sine. De exemplu, unele medicamente contra hipertensiunii arteriale, antidepresivele si medicamentele pentru diabet, pot afecta erectia la barbat, aceasta nemaiputand fi mentinuta corespunzator. Totodata, aceste medicamente reduc apetitul sexual. Poti sa alegi medicamente alternative daca cele pe care le iei iti afecteaza viata sexuala prin efectele lor secundare. Discuta cu medicul tau !
Alcoolul si sanatatea sexuala
Consumul exagerat de alcool poate conduce la disfunctie erectila (impotenta) la barbati.
Prostatectomia: chirurgia prostatei
Prostatectomima reprezinta o interventie chirurgicala care extirpa partial sau total prostata barbatului. Aceasta operatie se efectueaza de regula pentru tratamentul unei prostate marite sau al cancerului de prostata. Consecinta aceste interventii poate fi incontinenta urinara sau impotenta sexuala. Inainte de a efectua o prostatectomie, discuta cu medicul tau despre viata ta sexuala.
Concluzii
Daca nu esti multumit cu viata ta sexuala, discuta cu medicul tau ! Schimbarea medicatiei, a conditiilor de viata precum si tratamentul in sine al problemelor tale sexuale te pot ajuta substantial !...DIN PACATE, POTENTA FOARTE MULTOR BARBATI INTRE 20-40 DE ANI, ESTE MAI REDUSA DECAT A CELOR PESTE 40 DE ANI!
1. Ce este tatuajul?
1. Ce este tatuajul?
Tatuajul, care constă în injectarea unui tuş special în piele, este una din cele mai vechi şi mai răspândite metode de înfrumuseţare a corpului omenesc.
2. De unde vine acest obicei?
Tradiţia este întâlnită la multe popoare şi grupuri etnice. Se presupune că primii care au adoptat această cultură au fost triburile din zona ecuatorială. Ulterior, fenomenul s-a răspândit pe t...oate meridianele globului.
3. Ce semnifică tatuajul?
De-a lungul timpului, milioane de oameni au încercat să schimbe aparenţele, să arăte altfel în faţa semenilor. A fost, dacă vreţi, un procedeu de poziţionare ierarhică în societăţile acelor vremuri. Mai târziu, au apărut diverse alte motive – religioase, culturale, ornamentale, sexuale etc. O conotaţie aparte a căpătat tatuajul la membrii lumii intrerlope. Astăzi, vremurile s-au schimbat: permanente sau temporare, decorative sau medicale – tatuajele sunt la modă şi în republica noastră, în special în rândul tinerilor.
4. Ce fel de tatuaje preferă de obicei tinerii?
Preferinţele sunt diferite. Băieţii pledează mai des pentru tatuaje în zona braţelor, omoplaţilor, pieptului, gambelor. În topul preferinţelor se află literele chinezeşti, dragonii, scorpionii etc. Fetele aleg de obicei zona feselor, pubisul, partea lombară a spatelui. În topul preferinţelor se află fluturaşii, delfinii, floricelele etc.
5. Tatuajele pot fi şterse, înlăturate sau ba?
Tatuajul profesionist amplasează tuşul în derm, adică în stratul mijlociu al pielii. Înlăturarea acestuia este dificilă, dar nu imposibilă. Soluţia salvatoare o constituie laserul. Uneori, însă, există pericolul unor cicatrici vicioase inestetice.
6. Care totuşi sunt cele mai mari riscuri?
În cazul nerespectării normelor sanitar-igienice, cel mai periculos este riscul transmiterii unor infecţii grave: hepatite virale (B şi C), sifilis, HIV-SIDA etc.
7. Care sunt sfaturile de care trebuie să ţină cont tinerii dornici de tatuaje?
Apelaţi la un specialist profesionist în arta tatuajului.
Verificaţi dacă cabinetul/salonul la care aţi apelat are autorizaţie de funcţionare.
Cereţi de la prestatorul de servicii să vă prezinte un jurnal, un catalog al lucrărilor sale.
De asemenea, un registru de evidenţă al tuturor clienţilor.
Asiguraţi-vă că specialistul respectiv pune pe primul loc siguranţa şi sănătatea ta: ace de unică folosinţă, trusă antişoc.
Pielea care urmează să fie tatuată trebuie curăţată cu alcool sau cu o soluţie antiseptică.
Consultaţi imediat un doctor dacă apar efecte adverse: eritem, tumefcaţie etc.
Tatuajul este contraindicat persoanelor suferinde de afecţiuni dermatologice aşa ca psoriazisul, eczema, nevii (aluniţele), melanomul etc.
8. Ce alte restricţii, atenţionări există la acest capitol?
În majoritatea ţărilor europene, minorii sub 16 ani nu au voie să se tatueze. Cei cu vârste între 16 şi 18 ani o pot face doar cu acordul părinţilor, iar persoanele trecute de 18 ani semnează o declaraţie pe propria răspundere.
9. Care este poziţia bisericii vizavi de acest fenomen?
Conform preceptelor biblice, de la naştere şi până la moarte, trupul nostru este templul Duhului Sfânt, pe care l-am primit de la Dumnezeu. Iată de ce biserica nu încurajează asemenea practici. Nu tatuajele îl înfrumuseţează pe om, ci nivelul general de cultură, evlavia, generozitatea, altruismul etc.
10. O recomandare de final celor care vor să se tatueze?
Gândiţi-vă de 10 ori înainte de a vă tatua. E penibil să te duci la plajă, la piscină sau la sala de forţă cu un tatuaj care nu-ţi mai place, iar vârstnicii cu tatuaje „sexy” sunt de-a dreptul caraghioşi.
Tatuajul, care constă în injectarea unui tuş special în piele, este una din cele mai vechi şi mai răspândite metode de înfrumuseţare a corpului omenesc.
2. De unde vine acest obicei?
Tradiţia este întâlnită la multe popoare şi grupuri etnice. Se presupune că primii care au adoptat această cultură au fost triburile din zona ecuatorială. Ulterior, fenomenul s-a răspândit pe t...oate meridianele globului.
3. Ce semnifică tatuajul?
De-a lungul timpului, milioane de oameni au încercat să schimbe aparenţele, să arăte altfel în faţa semenilor. A fost, dacă vreţi, un procedeu de poziţionare ierarhică în societăţile acelor vremuri. Mai târziu, au apărut diverse alte motive – religioase, culturale, ornamentale, sexuale etc. O conotaţie aparte a căpătat tatuajul la membrii lumii intrerlope. Astăzi, vremurile s-au schimbat: permanente sau temporare, decorative sau medicale – tatuajele sunt la modă şi în republica noastră, în special în rândul tinerilor.
4. Ce fel de tatuaje preferă de obicei tinerii?
Preferinţele sunt diferite. Băieţii pledează mai des pentru tatuaje în zona braţelor, omoplaţilor, pieptului, gambelor. În topul preferinţelor se află literele chinezeşti, dragonii, scorpionii etc. Fetele aleg de obicei zona feselor, pubisul, partea lombară a spatelui. În topul preferinţelor se află fluturaşii, delfinii, floricelele etc.
5. Tatuajele pot fi şterse, înlăturate sau ba?
Tatuajul profesionist amplasează tuşul în derm, adică în stratul mijlociu al pielii. Înlăturarea acestuia este dificilă, dar nu imposibilă. Soluţia salvatoare o constituie laserul. Uneori, însă, există pericolul unor cicatrici vicioase inestetice.
6. Care totuşi sunt cele mai mari riscuri?
În cazul nerespectării normelor sanitar-igienice, cel mai periculos este riscul transmiterii unor infecţii grave: hepatite virale (B şi C), sifilis, HIV-SIDA etc.
7. Care sunt sfaturile de care trebuie să ţină cont tinerii dornici de tatuaje?
Apelaţi la un specialist profesionist în arta tatuajului.
Verificaţi dacă cabinetul/salonul la care aţi apelat are autorizaţie de funcţionare.
Cereţi de la prestatorul de servicii să vă prezinte un jurnal, un catalog al lucrărilor sale.
De asemenea, un registru de evidenţă al tuturor clienţilor.
Asiguraţi-vă că specialistul respectiv pune pe primul loc siguranţa şi sănătatea ta: ace de unică folosinţă, trusă antişoc.
Pielea care urmează să fie tatuată trebuie curăţată cu alcool sau cu o soluţie antiseptică.
Consultaţi imediat un doctor dacă apar efecte adverse: eritem, tumefcaţie etc.
Tatuajul este contraindicat persoanelor suferinde de afecţiuni dermatologice aşa ca psoriazisul, eczema, nevii (aluniţele), melanomul etc.
8. Ce alte restricţii, atenţionări există la acest capitol?
În majoritatea ţărilor europene, minorii sub 16 ani nu au voie să se tatueze. Cei cu vârste între 16 şi 18 ani o pot face doar cu acordul părinţilor, iar persoanele trecute de 18 ani semnează o declaraţie pe propria răspundere.
9. Care este poziţia bisericii vizavi de acest fenomen?
Conform preceptelor biblice, de la naştere şi până la moarte, trupul nostru este templul Duhului Sfânt, pe care l-am primit de la Dumnezeu. Iată de ce biserica nu încurajează asemenea practici. Nu tatuajele îl înfrumuseţează pe om, ci nivelul general de cultură, evlavia, generozitatea, altruismul etc.
10. O recomandare de final celor care vor să se tatueze?
Gândiţi-vă de 10 ori înainte de a vă tatua. E penibil să te duci la plajă, la piscină sau la sala de forţă cu un tatuaj care nu-ţi mai place, iar vârstnicii cu tatuaje „sexy” sunt de-a dreptul caraghioşi.
Dermatoscopia – te poate salva și pe tine !
Dermatoscopia – te poate salva și pe tine !
Incidenţa melanomului malign cutanat ( MM ) creşte în toate ţările lumii. Astfel, la nivel mondial, în fiecare an, sunt diagnosticate circa 160.000 cazuri noi, iar mortalitatea, conform statisticelor OMS, ajunge la 48.000 cazuri anual. MM este cea mai agresivă tumoare cutanată, reprezentînd 1-3 % din totalul tumorilor maligne, 10% din totalul de cancere ...cutanate si aproximativ 80% din decesele înregistrate la aceasta localizare. Ocupă locul II în structura generală a morbiditaţii oncologice la femei si IV la barbaţi.
În Republica Moldova incidenţa prin melanom de asemenea este în creştere, în 1996 ea a alcătuit 1,6 la 100.000, iar în 2004 a fost 2,0. În ţara noastră ponderea pacienţilor cu stadii avansate este sporită 15%, de aceea depistarea precoce reprezintă o problemă actuală. În caz de diagnostic precoce nu mai puţin de 90% din pacienţi pot fi trataţi prin excizie. În Republica Moldova morbiditatea prin cancerul pielii este de 21,8%, ceea ce constituie 781 de bolnavi în fiecare an.
Este extrem de important a depista precoce tumorile care, în mare măsură, dictează rezultatele şi
supravieţuirea. Cauzele depistării tardive sunt diferite, dar un rol primordial îl constituie lipsa de tehnologii moderne, care ar oferi posibilitatea depistării precoce.
Dermatoscopia este o metodă modernă care permite studiul leziunilor pigmentare cu ajutorul dermatoscopului.
Dermatoscopia computerizată este o tehnologie computerizată performantă care permite diagnosticul precoce al nevilor pigmentaţi, al melanomului, diferenţierea formaţiunilor benigne de cele maligne, cât și diagnosticul altor maladii dermatologice.
Dermatoscopul este format din: cameră video unită cu un microscop epiluminiscent cu optică de înaltă calitate şi tehnologie computerizată. Tehnologia computerizată este un program care permite de a analiza infrastructura pielii şi formaţiunii, culoarea, suprafaţa, conturul, simetria, nivelul pigmentaţiei.
Dermatoscopia digitală (computerizată) permite o stocare a imaginilor, o procesare a acestora cu stabilirea unui diagnostic prezumtiv, ca şi o monitorizare în timp (3-12 luni) a modificărilor morfologice lezionale.
Leziunile cutanate pigmentare studiate dermatoscopic sunt:
• Nonmelanocitice (carcinomul bazocelular pigmentar, keratoza seboreică, hemangiomul, histiocitomul, keratoza Lichen Plan-Like, dermatofibromul).
• Melanocitice (efelida, lentigina, keratoza solară pigmentată, nevul melanocitar, melanomul malign).
Examenul clinic al unei leziuni cutanate pigmentare identifică un număr redus de caracteristici morfologice ale acesteia, în timp ce dermatoscopia permite decelarea a peste 100 de caracteristici (leziuni elementare), fiecare avînd un grad de specificitate şi de sensibilitate pentru un anumit diagnostic.
Întroducerea dermatoscopiei ca metodă de screening în cazul formaţiunilor pigmentare cu risc, permite detectarea într-un procent semnificativ crescut a unei afecţiuni cu potenţial malign important (melanomul malign) într-un stadiu în care evoluţia acesteia ar putea fi radical influenţată.
Eficacitatea dermatoscopieie este strîns legată de diagnosticul clinicistului. Primii paşi sunt:
- anamneza personală şi familială;
- fototipul cutanat;
- anamneza de arsuri solare în copilărie;
- analiza completă a întregii suprafeţe cutanate;
- evaluarea atentă a ceea ce priveşte apariţia leziunii noi sau modificarea celor preexistente.
Cel mai important semn de alarmă este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei aluniţe sau altei tumori cutanate; apariţia senzaţiilor de mîncărimi, furnicaturi sau arsură la nivelul leziunii.
Recomandări pentru pacienţi:
- autoexaminarea lunară a leziunilor pigmentate;
- supravegherea medicală şi dermatoscopică la intervale variabile de timp, care pot fi 3-6-12 luni, înfuncţie de tipul leziunii.
Se recomanadă consultaţia medicului specialist dacă apare:
- orice schimbare la nivelul aluniţelor (forma, culoarea, dimensiunile, sensibilitatea sau durerea);
- aluniţa sîngerîndă;
- o închidere a culorii pielii necorelată cu expunerea la soare.
Incidenţa melanomului malign cutanat ( MM ) creşte în toate ţările lumii. Astfel, la nivel mondial, în fiecare an, sunt diagnosticate circa 160.000 cazuri noi, iar mortalitatea, conform statisticelor OMS, ajunge la 48.000 cazuri anual. MM este cea mai agresivă tumoare cutanată, reprezentînd 1-3 % din totalul tumorilor maligne, 10% din totalul de cancere ...cutanate si aproximativ 80% din decesele înregistrate la aceasta localizare. Ocupă locul II în structura generală a morbiditaţii oncologice la femei si IV la barbaţi.
În Republica Moldova incidenţa prin melanom de asemenea este în creştere, în 1996 ea a alcătuit 1,6 la 100.000, iar în 2004 a fost 2,0. În ţara noastră ponderea pacienţilor cu stadii avansate este sporită 15%, de aceea depistarea precoce reprezintă o problemă actuală. În caz de diagnostic precoce nu mai puţin de 90% din pacienţi pot fi trataţi prin excizie. În Republica Moldova morbiditatea prin cancerul pielii este de 21,8%, ceea ce constituie 781 de bolnavi în fiecare an.
Este extrem de important a depista precoce tumorile care, în mare măsură, dictează rezultatele şi
supravieţuirea. Cauzele depistării tardive sunt diferite, dar un rol primordial îl constituie lipsa de tehnologii moderne, care ar oferi posibilitatea depistării precoce.
Dermatoscopia este o metodă modernă care permite studiul leziunilor pigmentare cu ajutorul dermatoscopului.
Dermatoscopia computerizată este o tehnologie computerizată performantă care permite diagnosticul precoce al nevilor pigmentaţi, al melanomului, diferenţierea formaţiunilor benigne de cele maligne, cât și diagnosticul altor maladii dermatologice.
Dermatoscopul este format din: cameră video unită cu un microscop epiluminiscent cu optică de înaltă calitate şi tehnologie computerizată. Tehnologia computerizată este un program care permite de a analiza infrastructura pielii şi formaţiunii, culoarea, suprafaţa, conturul, simetria, nivelul pigmentaţiei.
Dermatoscopia digitală (computerizată) permite o stocare a imaginilor, o procesare a acestora cu stabilirea unui diagnostic prezumtiv, ca şi o monitorizare în timp (3-12 luni) a modificărilor morfologice lezionale.
Leziunile cutanate pigmentare studiate dermatoscopic sunt:
• Nonmelanocitice (carcinomul bazocelular pigmentar, keratoza seboreică, hemangiomul, histiocitomul, keratoza Lichen Plan-Like, dermatofibromul).
• Melanocitice (efelida, lentigina, keratoza solară pigmentată, nevul melanocitar, melanomul malign).
Examenul clinic al unei leziuni cutanate pigmentare identifică un număr redus de caracteristici morfologice ale acesteia, în timp ce dermatoscopia permite decelarea a peste 100 de caracteristici (leziuni elementare), fiecare avînd un grad de specificitate şi de sensibilitate pentru un anumit diagnostic.
Întroducerea dermatoscopiei ca metodă de screening în cazul formaţiunilor pigmentare cu risc, permite detectarea într-un procent semnificativ crescut a unei afecţiuni cu potenţial malign important (melanomul malign) într-un stadiu în care evoluţia acesteia ar putea fi radical influenţată.
Eficacitatea dermatoscopieie este strîns legată de diagnosticul clinicistului. Primii paşi sunt:
- anamneza personală şi familială;
- fototipul cutanat;
- anamneza de arsuri solare în copilărie;
- analiza completă a întregii suprafeţe cutanate;
- evaluarea atentă a ceea ce priveşte apariţia leziunii noi sau modificarea celor preexistente.
Cel mai important semn de alarmă este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei aluniţe sau altei tumori cutanate; apariţia senzaţiilor de mîncărimi, furnicaturi sau arsură la nivelul leziunii.
Recomandări pentru pacienţi:
- autoexaminarea lunară a leziunilor pigmentate;
- supravegherea medicală şi dermatoscopică la intervale variabile de timp, care pot fi 3-6-12 luni, înfuncţie de tipul leziunii.
Se recomanadă consultaţia medicului specialist dacă apare:
- orice schimbare la nivelul aluniţelor (forma, culoarea, dimensiunile, sensibilitatea sau durerea);
- aluniţa sîngerîndă;
- o închidere a culorii pielii necorelată cu expunerea la soare.
Diagnosticul modern al dermatitei alergice de contact
Diagnosticul modern al dermatitei alergice de contact
Diagnosticul modern al dermatitei alergice de contact.
Dermatita alergică de contact reprezintă una din cele mai frecvente alergodermatoze, 2-5% din populaţie şi 15-20% din totalul bolnavilor dermatologici. Numărul real de bolnavi este mult mai mare. Este legat de un hipodiagnostic, atunci cînd simptomele dermatitei de contact sunt consid...erate simptome ale altor patologii. Mai mult de 60 % dintre femei şi 30% bărbaţi acuză piele sensibilă şi iritată, semne care sunt în majoritatea cazurilor manifestări ale alergiei de contact.
Cauza cea mai frecventă a dermatitei alergice de contact sunt diferite substanţe chimice de curaţare, dezinfectare, cosmetice, nichelul şi de asemenea contactul profesional cu substante chimice.
Clinic dermatita alergică de contact se manifestă prin eritem, edem, vezicule cel mai frecvent localizate în locul contactului cu substanţa respectivă. După dispariţia contactului manifetările dispar rapid. La un nou contact manifestările reapar. Intensitatea procesului inflamator de regulă se intensifică de la recidivă la recidivă. În cazul contactului permanent şi frecvent cu alergenul respectiv boala devine cronică, se dezvolta eritem persistent, descuamare, uscăciune. Procesul inflamator depăşeşte zona de contact cu alergenul şi se extinde la alte zone cutanate, alteori se generalizează. Intensitatea reacţiei depinde de gradul de sensibilizare la alergenul sespectiv şi frecvenţa contactului. Procesul de sensibilizare la un anumit alergen poate dura luni, chiar ani după primul contact, deseori fără manifestări clince.
Dermatita alergică de contact este o reacţie de hipersensibilizare de tip IV (tip intîrziat) şi se produce după 12-48 ore după al doilea contact cu alergenul la care s-a dezvoltat sensibilizarea. Cele mai frecvente substanţe care pot produce o dermatita alergică de contact sunt aratate în tabelul de mai jos.
Nichel Bijuterii, nasturi, fermoare, rame de ochelari, ceasuri si brăţări
Cobalt Bijuterii, materiale dentare şi a protezelor, adezivi
Crom Ciment, piele, inălbitor, chibrite, materiale foto, tatuaje
Formaldehida Şampoane, deodorante, cosmetice, îmbrăcăminte, hârtie de ziar
Parafenilendiamina Coloranţi din vopsea de păr, haine, cauciuc
Etilendiamin Conservant din creme, vopsea, cauciuc, antifriz
Mercaptobenzotiazol Produse din cauciuc, casnice şi medicinale
Tiuram Produse din cauciuc, fungicide, coloranţi din vopsea de păr şi haine
Balsam de Peru Produse de parfumerie şi patiserie
Colofoniu Cearş, adezivi, lacuri
Parabeni Conservanţi produse cosmetice
Lanolina Produse cosmetice, creme, emoliente
Medicamente topice Antibiotice, antihistaminice, anestetice locale, glucocorticoizi topici
Alergeni vegetali Din genul Compositae
Localizarea dermatitei de contact în funcţie de etiologie:
Scalp, frunte Şampoane, loţiuni, spume, vopsea de păr, agrafe, bandă adezivă şi lipici pentru peruci, peruci, pălării, căşti de protecţie
Faţă Produse cosmetice, rame de ochelari, aero antigeni: plante (inclusiv decorative), formaldehida, raşina epoxidica, terebentină
Ochi Cosmetică decorativă, farduride ochi, şampon, lac de unghii, picături, unguente pentru ochi
Buze Ruj de buze, pastă de dinţi, fard de ochi, creion şi alte produse cosmetice pentru buze, unele fructe şi legume: usturoi, coaja de lamaie, mandarina, portocala, frunze de dafin. Mustuc pentru ţigarete, instrumente muzicale, flaut, muzicuţă
Ureche cercei, căşti player, telefoane, proteze auditive, picături auriculare, şampoane, vopsea de păr
Gît Coliere, lanţuri, pandantive, parfumuri, creme, umbre ochi, blană şi fibre sintetice
Axile Deodorante, depilatoare, antiseptice în detergenţi, produse textile
Torace Cosmetice, produsele de protecţie solară, nasturi, fermoare, lengerie, elastice, produse din cauciuc, textile şi piele
Coate ciment, metale (crom, nichel), praf de lemn
Încheietura mainii Antiseptice, mănuşi de latex, alergeni la locul de muncă (ciment, latex, plante)
Degete maini Inele, detergenţi, antiseptice, uleiuri şi alte substanţe care se acumuleaza sub inele
Pulpele degetelor Anestezice, produse cosmetice pentru păr şi unghii, terebentină, nasturi şi catarame, ace de păr, un contact profesional cu plante (lalele, ciubotica-cucului), produse alimentare (usturoi).
Regiunea inghinală Supozitoare rectale (anestezice locale, antibiotice, antiseptice), şi textile
Org. genitale Lenjerie, prezervative, medicamente topice, produse cosmetice şi de parfumerie, depilatoare, praf de lemn, contraceptive topice
Piciore Şosete, ciorapi, dresuri, depilatoare, încălţăminte, medicamente topice, praf de ciment
Plante Crom, pantofi din piele, încălţăminte de cauciuc, vopsele pentru pantofi, plante, şosete, deodorante, medicamente topice
Diagnosticul dermatitei alergice de contact se bazează pe tabloul clinic caracteristic şi rezultatul testarii alergologice. O etapă importantă o are anamneza minuţioasă. Chiar dacă este o patologie destul de frecventă diagnoticul de multe ori nu este stabilit la timp.
Suspectăm o dermatită alergică de contact în cazul în care:
- manifestările eczemei nu se ameliorează pe fon de tratament;
- cînd se localizează în locul contactului posibil cu alergenul sau iritantul;
- cînd debutează acut, fără un istoric anterior;
- cînd a fost un contact cu un alergen cunoscut;
- cînd avem un process cronic eczematos la nivelul mîinilor, piciorelor, feţei, urechilor.
Orice pacient care prezintă date anamnestico-clinice care ne orientează spre o dermatită de contact ar trebui sa fie îndreptaţi la testarea prin teste aplicaţionale (patch-test).
Avînd în vedere că manifestarile dermatitei alergice de contact, mai ales forma cronica, sunt asemanatoare cu alte dermatoze deseori este diagnosticată în special ca o eczemă cronică, dermatită atopică, sau dermatită seboreică. În astfel de situaţii singura metodă de diagnostic este testarea specifică. În acest sens avem la dipoziţie testele alergice aplicaţionale (patch-test).
După cum am menţionat dermatita alergică decontact poate mima o serie de alte dermatoze de aceea este recomantabil folosirea testelor epicutane în cazul oricarei maladii inflamatorii cutanate. Mai jos sunt indicate maladiile în care este indicat testarea epicutană cu scop de diagnostic diferenţial:
- Dermatita alergică de contact;
- Toxidermie;
- Eczema (toate formele);
- Dermatita atopică;
- Dermatita seboreică;
- Psoriazis;
- Prurigo.
La noi în ţară avem posibilitarea testării epicutane cu Seria Standard Europeană cu 28 alergeni care produc mai mult de 2/3 din cazurile dermatitei alergice de contact.
Testele aplicaţionale sunt considerate standardul de aur în diagnosticul dermatitei alergice de contact.
Regulile de aplicare a testelor epicutane:
- se aplică numai in perioada de remisie a dermatitei, de preferinta dupa 2 saptamani – 1 luna de la acutizare;
- se aplică pe partea superioară a spatelui;
- se menţin pe spate 48 ore;
- dupa 48 ore se detaşează, se citeşte primul rezultat peste 20-30 min.;
- e necesară o citire suplimentară la 72, 96 şi uneori la 120 ore după aplicare.
Diagnosticul modern al dermatitei alergice de contact.
Dermatita alergică de contact reprezintă una din cele mai frecvente alergodermatoze, 2-5% din populaţie şi 15-20% din totalul bolnavilor dermatologici. Numărul real de bolnavi este mult mai mare. Este legat de un hipodiagnostic, atunci cînd simptomele dermatitei de contact sunt consid...erate simptome ale altor patologii. Mai mult de 60 % dintre femei şi 30% bărbaţi acuză piele sensibilă şi iritată, semne care sunt în majoritatea cazurilor manifestări ale alergiei de contact.
Cauza cea mai frecventă a dermatitei alergice de contact sunt diferite substanţe chimice de curaţare, dezinfectare, cosmetice, nichelul şi de asemenea contactul profesional cu substante chimice.
Clinic dermatita alergică de contact se manifestă prin eritem, edem, vezicule cel mai frecvent localizate în locul contactului cu substanţa respectivă. După dispariţia contactului manifetările dispar rapid. La un nou contact manifestările reapar. Intensitatea procesului inflamator de regulă se intensifică de la recidivă la recidivă. În cazul contactului permanent şi frecvent cu alergenul respectiv boala devine cronică, se dezvolta eritem persistent, descuamare, uscăciune. Procesul inflamator depăşeşte zona de contact cu alergenul şi se extinde la alte zone cutanate, alteori se generalizează. Intensitatea reacţiei depinde de gradul de sensibilizare la alergenul sespectiv şi frecvenţa contactului. Procesul de sensibilizare la un anumit alergen poate dura luni, chiar ani după primul contact, deseori fără manifestări clince.
Dermatita alergică de contact este o reacţie de hipersensibilizare de tip IV (tip intîrziat) şi se produce după 12-48 ore după al doilea contact cu alergenul la care s-a dezvoltat sensibilizarea. Cele mai frecvente substanţe care pot produce o dermatita alergică de contact sunt aratate în tabelul de mai jos.
Nichel Bijuterii, nasturi, fermoare, rame de ochelari, ceasuri si brăţări
Cobalt Bijuterii, materiale dentare şi a protezelor, adezivi
Crom Ciment, piele, inălbitor, chibrite, materiale foto, tatuaje
Formaldehida Şampoane, deodorante, cosmetice, îmbrăcăminte, hârtie de ziar
Parafenilendiamina Coloranţi din vopsea de păr, haine, cauciuc
Etilendiamin Conservant din creme, vopsea, cauciuc, antifriz
Mercaptobenzotiazol Produse din cauciuc, casnice şi medicinale
Tiuram Produse din cauciuc, fungicide, coloranţi din vopsea de păr şi haine
Balsam de Peru Produse de parfumerie şi patiserie
Colofoniu Cearş, adezivi, lacuri
Parabeni Conservanţi produse cosmetice
Lanolina Produse cosmetice, creme, emoliente
Medicamente topice Antibiotice, antihistaminice, anestetice locale, glucocorticoizi topici
Alergeni vegetali Din genul Compositae
Localizarea dermatitei de contact în funcţie de etiologie:
Scalp, frunte Şampoane, loţiuni, spume, vopsea de păr, agrafe, bandă adezivă şi lipici pentru peruci, peruci, pălării, căşti de protecţie
Faţă Produse cosmetice, rame de ochelari, aero antigeni: plante (inclusiv decorative), formaldehida, raşina epoxidica, terebentină
Ochi Cosmetică decorativă, farduride ochi, şampon, lac de unghii, picături, unguente pentru ochi
Buze Ruj de buze, pastă de dinţi, fard de ochi, creion şi alte produse cosmetice pentru buze, unele fructe şi legume: usturoi, coaja de lamaie, mandarina, portocala, frunze de dafin. Mustuc pentru ţigarete, instrumente muzicale, flaut, muzicuţă
Ureche cercei, căşti player, telefoane, proteze auditive, picături auriculare, şampoane, vopsea de păr
Gît Coliere, lanţuri, pandantive, parfumuri, creme, umbre ochi, blană şi fibre sintetice
Axile Deodorante, depilatoare, antiseptice în detergenţi, produse textile
Torace Cosmetice, produsele de protecţie solară, nasturi, fermoare, lengerie, elastice, produse din cauciuc, textile şi piele
Coate ciment, metale (crom, nichel), praf de lemn
Încheietura mainii Antiseptice, mănuşi de latex, alergeni la locul de muncă (ciment, latex, plante)
Degete maini Inele, detergenţi, antiseptice, uleiuri şi alte substanţe care se acumuleaza sub inele
Pulpele degetelor Anestezice, produse cosmetice pentru păr şi unghii, terebentină, nasturi şi catarame, ace de păr, un contact profesional cu plante (lalele, ciubotica-cucului), produse alimentare (usturoi).
Regiunea inghinală Supozitoare rectale (anestezice locale, antibiotice, antiseptice), şi textile
Org. genitale Lenjerie, prezervative, medicamente topice, produse cosmetice şi de parfumerie, depilatoare, praf de lemn, contraceptive topice
Piciore Şosete, ciorapi, dresuri, depilatoare, încălţăminte, medicamente topice, praf de ciment
Plante Crom, pantofi din piele, încălţăminte de cauciuc, vopsele pentru pantofi, plante, şosete, deodorante, medicamente topice
Diagnosticul dermatitei alergice de contact se bazează pe tabloul clinic caracteristic şi rezultatul testarii alergologice. O etapă importantă o are anamneza minuţioasă. Chiar dacă este o patologie destul de frecventă diagnoticul de multe ori nu este stabilit la timp.
Suspectăm o dermatită alergică de contact în cazul în care:
- manifestările eczemei nu se ameliorează pe fon de tratament;
- cînd se localizează în locul contactului posibil cu alergenul sau iritantul;
- cînd debutează acut, fără un istoric anterior;
- cînd a fost un contact cu un alergen cunoscut;
- cînd avem un process cronic eczematos la nivelul mîinilor, piciorelor, feţei, urechilor.
Orice pacient care prezintă date anamnestico-clinice care ne orientează spre o dermatită de contact ar trebui sa fie îndreptaţi la testarea prin teste aplicaţionale (patch-test).
Avînd în vedere că manifestarile dermatitei alergice de contact, mai ales forma cronica, sunt asemanatoare cu alte dermatoze deseori este diagnosticată în special ca o eczemă cronică, dermatită atopică, sau dermatită seboreică. În astfel de situaţii singura metodă de diagnostic este testarea specifică. În acest sens avem la dipoziţie testele alergice aplicaţionale (patch-test).
După cum am menţionat dermatita alergică decontact poate mima o serie de alte dermatoze de aceea este recomantabil folosirea testelor epicutane în cazul oricarei maladii inflamatorii cutanate. Mai jos sunt indicate maladiile în care este indicat testarea epicutană cu scop de diagnostic diferenţial:
- Dermatita alergică de contact;
- Toxidermie;
- Eczema (toate formele);
- Dermatita atopică;
- Dermatita seboreică;
- Psoriazis;
- Prurigo.
La noi în ţară avem posibilitarea testării epicutane cu Seria Standard Europeană cu 28 alergeni care produc mai mult de 2/3 din cazurile dermatitei alergice de contact.
Testele aplicaţionale sunt considerate standardul de aur în diagnosticul dermatitei alergice de contact.
Regulile de aplicare a testelor epicutane:
- se aplică numai in perioada de remisie a dermatitei, de preferinta dupa 2 saptamani – 1 luna de la acutizare;
- se aplică pe partea superioară a spatelui;
- se menţin pe spate 48 ore;
- dupa 48 ore se detaşează, se citeşte primul rezultat peste 20-30 min.;
- e necesară o citire suplimentară la 72, 96 şi uneori la 120 ore după aplicare.
ALOPECIA
Alopecia este o
afectiune dermatologica inflamatorie care afecteaza foliculii piloşi in
special de la nivelul scalpului. Evolutia alopeciei este cronica
determinand pierderea localizata sau completa a parului de la nivelul
capului dar si de pe corp. Aceasta afectiune dermatologica nu pune in
pericol viata persoanelor, nu determina durere desi uneori pot aparea
iritatii la nivelul pielii aparand di...ferite probleme estetice datorita pierderii genelor si sprancenelor.
Pana in prezent nu a fost elucidata etiologia alopeciei. De asemenea nu se cunoaste evolutia ulterioara a acesteia dar se stie ca alopecia este o afectiune autoimuna declansata de predispozitia genetica asociata cu factorii de mediu.
O cauza secundara de alopecie este reprezentata de tratamentul chimioterapic in urma caruia se instaleaza alopecia.
Alopecia include aspecte fizice suparatoare pentru pacient care ulterior determina unele consecinte psihologice ca de exemplu instalarea anxietăţii şi depresiei.
In ceea ce priveste tratamentul medicamentos al alopeciei, acesta are o eficienta redusa iar esecul diferitelor strategii terapeutice îi determina pe pacientii sa devina neincrezatori in sansele de vindecare.
Alopecia poate fi corelata cu consecinte cronice serioase in special depresia si anxietatea. Aceasta afectiune poate deregla identitatea si imaginea de sine a persoanei in cauza.
Cauze
Factorii care pot influenta cresterea si pot determina pierderea parului sunt:
- stresul psihic cronic
- substante chimice (de exemplu citostaticele care determina oprirea cresterii foliculilor pilosi)
- regim alimentar inadecvat
- unele boli infecţioase (sifilis)
- radiatiile electromagnetice (raze X sau gamma)
- afectiuni dermatologice (micoze, parayitoze)
- utilizarea unor preparate cosmetice agresiv
- agresiunea mecanica a firului de par (coafare, vopsit, decolorat, tic psihic – tricotilomanie)
- soarele
- poluarea atmosferica
- clorul din piscina
- sarurile din apa de la robinet
- fumatul
- alcoolul in exces
- cafeaua.
Clasificare
Cea mai frecventa alopecie difuza este alopecia androgenogenetica (alopecia seboreica) denumita si alopecia de tip masculin. Primele manifestari apar de obicei in a doua decada de viata iar la barbatii de peste 70 de ani are o incidenta de aproxmativ 80%.
In functie de localizare si extindere alopecia este de 5 tipuri:
- tipul I apare la barbati in jurul varstei de 20 de ani cu localizare fronto-temporala
- tipul II apare in jurul varstei de 30 de ani la nivelul crestetului si vertexului
- tipul III este intalnit la barbatii de 40 de ani la nivelul fruntii
- tipul IV apare in jurul varstei de 50 de ani pe aproape jumatate din regiunea fruntii intinzandu-se pana la vertex
- tipul V apare dupa 55 de ani sub forma asa numitei ”calvitii hipocratice” ,parul fiind prezent doar la liziera.
Factorii implicati in etiopatogenia alopeciei androgenogenetice sunt:
- transmiterea genetica
- varsta
- seboree
- androgenodependenta.
Tratament
Sfaturi utile pentru ingrijirea parului:
- daca folositi un uscator de par, trebuie utilizată o caldura moderata iar distanta fata de par ar trebui sa fie de cel putin 15 cm
- daca va spalati des pe par utilizati sampoane indicate pentru utilizare frecventa
- daca aveti parul gras sau par care se ingrasa rapid dupa spalare se recomanda utilizarea de sampoane specifice
- daca aveti par uscat, fragil, deshidratat, moale sau va vopsiti trebuie sa utilizati un sampon blînd care ajuta la hidratarea si regenerarea parului iar acesta trebuie urmat obligatoriu de un produs cum ar fi balsamul sau crema de par pentru refacerea tonusului si texturii
- schimbati-va stilul de viata, evitati stressurile majore, respectati o dieta variata si echilibrata care sa furnizeze cantitatea necesara de vitamine, oligoelemente si minerale esentiale pentru un par sanatos si rezistent.
De reţinut
- firele de par care incep sa se deterioreze și mor se desprind din foliculul pilosebaceu si cad dupa aproximativ 60 de zile asadar eficacitatea unui produs de stimulare a cresterii parului apare doar dupa 2-3 luni de tratament neintrerupt
- in cazul unor rezultate favorabile, pentru mentinerea efectelor se recomanda continuarea tratamentului in doze mai mici, de intreținere pentru o perioada de 3-6 luni iar curele trebuie repetate cel putin o data pe an, in caz contrar pot apare recidive
- nici un procedeu terapeutic nu este eficient 100%, de aceea de cele mai multe ori trebuie abordate mai multe terapii concomitent
- nici un procedeu terapeutic nu poate stimula foliculii pilosi atrofiati complet care nu mai au practic nici o resursa interna de refacere, de aceea terapia nu poate fi aplicata pe o alopecie cicatriceala, adica pe o cicatrice de la nivelul pielii capului pe care nu exista par pentru ca nu va aparea nici un rezultat vizibil.
Pana in prezent nu a fost elucidata etiologia alopeciei. De asemenea nu se cunoaste evolutia ulterioara a acesteia dar se stie ca alopecia este o afectiune autoimuna declansata de predispozitia genetica asociata cu factorii de mediu.
O cauza secundara de alopecie este reprezentata de tratamentul chimioterapic in urma caruia se instaleaza alopecia.
Alopecia include aspecte fizice suparatoare pentru pacient care ulterior determina unele consecinte psihologice ca de exemplu instalarea anxietăţii şi depresiei.
In ceea ce priveste tratamentul medicamentos al alopeciei, acesta are o eficienta redusa iar esecul diferitelor strategii terapeutice îi determina pe pacientii sa devina neincrezatori in sansele de vindecare.
Alopecia poate fi corelata cu consecinte cronice serioase in special depresia si anxietatea. Aceasta afectiune poate deregla identitatea si imaginea de sine a persoanei in cauza.
Cauze
Factorii care pot influenta cresterea si pot determina pierderea parului sunt:
- stresul psihic cronic
- substante chimice (de exemplu citostaticele care determina oprirea cresterii foliculilor pilosi)
- regim alimentar inadecvat
- unele boli infecţioase (sifilis)
- radiatiile electromagnetice (raze X sau gamma)
- afectiuni dermatologice (micoze, parayitoze)
- utilizarea unor preparate cosmetice agresiv
- agresiunea mecanica a firului de par (coafare, vopsit, decolorat, tic psihic – tricotilomanie)
- soarele
- poluarea atmosferica
- clorul din piscina
- sarurile din apa de la robinet
- fumatul
- alcoolul in exces
- cafeaua.
Clasificare
Cea mai frecventa alopecie difuza este alopecia androgenogenetica (alopecia seboreica) denumita si alopecia de tip masculin. Primele manifestari apar de obicei in a doua decada de viata iar la barbatii de peste 70 de ani are o incidenta de aproxmativ 80%.
In functie de localizare si extindere alopecia este de 5 tipuri:
- tipul I apare la barbati in jurul varstei de 20 de ani cu localizare fronto-temporala
- tipul II apare in jurul varstei de 30 de ani la nivelul crestetului si vertexului
- tipul III este intalnit la barbatii de 40 de ani la nivelul fruntii
- tipul IV apare in jurul varstei de 50 de ani pe aproape jumatate din regiunea fruntii intinzandu-se pana la vertex
- tipul V apare dupa 55 de ani sub forma asa numitei ”calvitii hipocratice” ,parul fiind prezent doar la liziera.
Factorii implicati in etiopatogenia alopeciei androgenogenetice sunt:
- transmiterea genetica
- varsta
- seboree
- androgenodependenta.
Tratament
Sfaturi utile pentru ingrijirea parului:
- daca folositi un uscator de par, trebuie utilizată o caldura moderata iar distanta fata de par ar trebui sa fie de cel putin 15 cm
- daca va spalati des pe par utilizati sampoane indicate pentru utilizare frecventa
- daca aveti parul gras sau par care se ingrasa rapid dupa spalare se recomanda utilizarea de sampoane specifice
- daca aveti par uscat, fragil, deshidratat, moale sau va vopsiti trebuie sa utilizati un sampon blînd care ajuta la hidratarea si regenerarea parului iar acesta trebuie urmat obligatoriu de un produs cum ar fi balsamul sau crema de par pentru refacerea tonusului si texturii
- schimbati-va stilul de viata, evitati stressurile majore, respectati o dieta variata si echilibrata care sa furnizeze cantitatea necesara de vitamine, oligoelemente si minerale esentiale pentru un par sanatos si rezistent.
De reţinut
- firele de par care incep sa se deterioreze și mor se desprind din foliculul pilosebaceu si cad dupa aproximativ 60 de zile asadar eficacitatea unui produs de stimulare a cresterii parului apare doar dupa 2-3 luni de tratament neintrerupt
- in cazul unor rezultate favorabile, pentru mentinerea efectelor se recomanda continuarea tratamentului in doze mai mici, de intreținere pentru o perioada de 3-6 luni iar curele trebuie repetate cel putin o data pe an, in caz contrar pot apare recidive
- nici un procedeu terapeutic nu este eficient 100%, de aceea de cele mai multe ori trebuie abordate mai multe terapii concomitent
- nici un procedeu terapeutic nu poate stimula foliculii pilosi atrofiati complet care nu mai au practic nici o resursa interna de refacere, de aceea terapia nu poate fi aplicata pe o alopecie cicatriceala, adica pe o cicatrice de la nivelul pielii capului pe care nu exista par pentru ca nu va aparea nici un rezultat vizibil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)