Vegetatiile Veneriene

Ce sunt

Vegetatiile Veneriene ?

VEGETATIILE VENERIENE sunt formatiuni exofitice, de culoarea pielii sau eritematoase, situate la nivelul mucoasei ano-genitale si al tegumentelor perigenitale. Leziunile mai mari au suprafata neregulata, digitata, cu un aspect caracteristic „in creasta de cocos“. Etiologia vegetatiilor veneriene este virala (HPV), si au transmitere sexuala.

Boala afecteaza ambele sexe si se transmit prin contact sexual. Gravidele si persoanele cu imunitate scazuta sunt mai predispuse. Incubatia este variabila: 3 saptamani pana la 6 luni, poate chiar mai mult, apoi apar tumoretele cu aspect de negi, la barbat mai frecvent pe varful penisului sau pe scrot, la femeie pe labii, in vagin, pe colul uterin (atentie !) sau in jurul anusului. Pot apare bineinteles, si in cavitatea bucala sau in gat.

Femeile cu leziuni ale colului uterin au un risc crescut de cancer cervical si, de aceea, ar trebui sa apeleze anual la testul Papanicolaou. Se estimeaza ca 20% din toate cancerele la femeie sunt produse de HPV. Negii adevarati (verucile), care se dezvolta in afara regiunii genitale, nu sunt semn de cancer si nici nu se transforma in cancer.

Vegetatiile veneriene dezvoltate au un varf ascutit, fiind numite si condiloame acuminate, spre deosebire de niste formatiuni asemanatoare care apar in cursul sifilisului secundar numite condiloame late sau sifilide papulo-hipertrofice si care au o suprafata plana. De multe ori varful lor este crestat de niste brazde uneori adanci, fiind comparate cu creasta de cocos. Datorita acestor santuri, din ele se pot desprinde portiuni intregi, care apoi se refac la loc.

Vegetatiile veneriene nu au o baza larga de implantare pe mucoasa organelor genitale, ci sunt prinse de aceasta printr-o portiune ingusta, ca un picior, partea libera putan-du-se dezvolta apoi ca o conopida. Ele se pot inmulti atat de mult, incat la femeie acopera in totalitate orificiul vaginului, facand imposibila practicarea raporturilor sexuale, iar la barbat impiedicand miscarile preputului. Pericolul pe care il prezinta aceste formatiuni tumorale este acela de a fi confundate cu sifilidele papulo-hipertrofice din sifilis, fapt care poate duce la inceperea aplicarii unui tratament antisifilitic, cu toate urmarile care decurg din aceasta. De aceea, la cea mai mica formatiune crescuta pe mucoasa organelor genitale bolnavii trebuie sa se prezinte unui medic de specialitate cu atat mai mult, cu cat tratamentul este mult mai simplu de aplicat in cazul unei tumori mici, unice, decat in cazurile in care formatiunile s-au inmultit si marit foarte mult.

Vegetatiile veneriene comporta un grad de risc de malignizare in special in infectiile cu tipurile virale 16, 18, 31 sau 33.

Metodele de tratament al vegetatiilor veneriene sunt numeroase:

• Crioterapie;
• Laser CO2;
• Electrocauterizare;
• Podofilina;
• 5 FU (Efudix);
• Imiquimod.

Tratamentul se face la toti contactii persoanei infectate prin extirparea tuturor condiloamelor. Tratamentul medicamentos este posibil cand vegetatiile nu sunt voluminoase, prin aplicarea solutiei sau unguentului cu podofilotoxina (podofilina), imiquimod, 5-fluorouracil. Alte procedee sunt: arderea prin electrocauterizare, inghetarea cu azot lichid (criochirurgie) si electrodesicarea prin aplicarea curentului electric care distruge tesutul tumoral urmata de extirparea lor. Mai nou extirparea se face cu laser. Pentru condiloamele mari sau rebele la tratamentul medicamentos sunt necesare procedeele sangerande cu anestezie locala. Totusi, recidivele dupa tratament sunt frecvente.