CE ESTE ACNEEA SI CUM O TRATAM!

Acnee

acneea este o dermatoza provocata de porii inflamati (puncte negre sau puncte albe), cosi, chisturi sau noduli. Desi nu este o boala periculoasa, acneea poate fi suparatoare si poate desfigura. In cazul unei acnee severe, pot apareacicatrici permanente. acneea este probabil una dintre cele mai neintelese afectiuni. Dermatoza provocata deinflamarea foliculilor pilosebacei.
Forma sa cea mai frecventa, acneea juvenila, afecteaza aproximativ 80% dintre adolescenti si se vindeca spontancatre varsta de 19 ani In 90% din cazuri, fara a lasa cicatrice. acneea rozacee sau rozaceea se observa mai ales lafemei cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani. acneea neonatala afecteaza fata noului-nascut; ea nu dureaza decat cateva luni.
In plus, exista forme de acnee foarte particulare: acneea necrotica (a fruntii), acneea cheloidiana (a cefei), acneea conglobata (intinse abcese supurative cu fistule). Acneele medicamentoase sunt provocate de ingerarea demedicamente (corticosteroizi, vitamina B 12, corticotrofina, barbiturice, bromuri, saruri de litiu, unele medicamente antituberculoase si imunodepresoare si, la femei, hormonii androgeni si contraceptivele orale continand derivati androgenici) sau in urma contactului cu produsele cosmetice, industriale (uleiuri minerale, hidrocarburi aromatice halogenate, clor industrial) sau din cauza unei expuneri accidentale la dioxine; ele se caracterizeaza prin leziuni inflamatorii congestive si supurate, aparand indeosebi pe fata.             Acneea este una dintre cele mai frecvente afecțiuni din practica medicală dermatologică. Deși nu pune viața în pericol, poate fi extrem de supărătoare și poate afecta pe termen lung înfățișarea unei persoane, declanșând adeseori tulburări emoționale serioase (depresie, respect de sine scăzut, rușine, furie, limitarea vieții sociale, etc.).

După cum spune o expresie celebră, „acneea doare mai mult în interior”. Încă din 1948, dermatologii americani Marion Sulzberger și Saide Zaidens afirmau: „Nu exista o boală care să provoace mai multe traume psihice, mai multe neînțelegeri între părinți și copii, mai multe sentimente de insecuritate și inferioritate și o sumă mai mare de suferințe psihice decât acneea vulgară”.

Important este ca pacienții să înțeleagă în mod corect acneea ca boală și să aibă încredere că acneea poate fi tratată astăzi cu soluții eficiente și moderne, medicul dermatolog fiind cel care îi poate ajuta în acest sens.         Ce este acneea?

Acneea este o afecțiune a foliculului sebaceu, care împiedică eliminarea sebumului produs de glandele sebacee și care determină multiplicarea unei bacterii a pielii în interiorul porilor blocați.

Acneea poate lua forme multiple și provoacă reacții diferite de la pacient la pacient; leziunile  polimorfe caracteristice pot fi papule, pustule, comedoane, microchisturi, noduli, cicatrici. Leziunile afectează fața, toracele anterior și posterior, uneori brațele pacientului.

Principala cauză a acneei este reprezentată de tulburări hormonale, care survin pe un fond genetic predispozant. Anumite medicamente și chimicale care intră în contact cu pielea, precum și anumite boli (sindromul ovarelor polichistice, de exemplu) reprezintă alte cauze posibile de acnee, mai ales la vârstă adultă.

Peste 90% dintre adolescenți, 50% dintre femeile adulte și 25% din populația adultă, indiferent de gen, suferă de acnee. Din cauza hormonilor androgeni, băieții și bărbații sunt mai predispuși la forme mai grave și de durată ale acneei.

LEZIUNI PAPULARE DE ACNEE

Este binecunoscut faptul ca acneea consta in formarea comedoanelor, pustulelor, nodulilor/chistelor ca rezultat al obstruarii si inflamatiei unitatii pilosebacee (foliculul pilos acompaniat de glanda sebacee). Cel mai des este o afectiune a adolescentei dar de multe ori se prelungeste si dupa varsta de 30 de ani.

Leziunile de acnee apar atunci cand foliculul pilosebaceu se obstrueaza cu un dop de sebum si keratinocite descuamate fiind colonizat apoi de catre o bacterie saprofita a pielii, Propionibacterium acnes. In functie de nivelul de proliferare a acestei bacterii, acneea poate fi inflamatorie sau noninflamatorie.

De ce apare acneea?

Adesea acneea se declanseaza in perioada pubertatii, cand hormonii androgeni stimuleaza productia de sebum si o hiperproliferare a keratinocitelor (celule epidermice).
Alti stimuli declansatori pot fi:

• schimbarile hormonale din timpul sarcinii sau din preajma ciclului menstrual,
• diverse afectiuni endocrine (Sd ovarelor polichistice),
• produse cosmetice ocluzive sau comedogene,
• umiditatea si transpiratia excesiva,
• expunerea prelungita la soare.
• Asocierea intre agravarea acneei si dieta (ciocolata, ou, etc), igiena inadecvata, masturbare sau sex este nefondata.
  Exista studii catre arata o relativa asociere intre agravarea acneei si consumul in cantitati crecute de lapte si derivate din lapte.

Ce forma de acnee am?

Cei mai multi dintre pacienti nu-si recunosc stadiul sau forma de acnee dar este foarte important de stiut acest lucru astfel incat tratamentul sa se faca directionat.
Pentru fiecare din formele clinice de acnee se aplica tratamente diferite si datorita acestui fapt fiecare pacient va beneficia in urma unui consult clinic personalizat si dupa o discutie detaliata cu medicul dermatolog de un tratament adecvat.
Medicul dermatolog este singurul abilitat sa stabileasca forma clinica de acnee de care sufera un pacient in urma evaluarii numarului, tipului si profunzimii leziunilor.In acest moment sint disponibile mai multe variante de tratament, fiecare din acestea avand un mod de actiune diferit: unele dintre acestea ajuta la dezobstructia porilor, altele scad productia de sebum sau actioneaza pe factorii infectiosi, bacterieni, care complica leziunile de acnee.

In stabilirea tratmentului pe care medicul urmeaza sa-l prescrie, medicul va lua in calcul mai multe aspecte definitorii fiecarui pacient: extinderea si severitatea leziunilor de acnee, cicatrici post-acneice sau riscul de aparitie de cicatrici datorita leziunilor severe precum si impactul psihoemotional si social pe care-l poate resimti orice persoana afectata de acnee.

Frecvent se poate ca tratamentul acneei sa cuprinda o combinatie de tratamente locale (topice) si tratamente sistemice cu rezultate foarte bune.
Efecte adverse ca urmare a tratamentului administrat pot apare in cazul oricarui tratament local sau sistemic dar cele intalnite in cursul tratamentului antiacneic sint de obicei usor de intensitate mica si usor tratat. Cele mai frecvent intalnite precum si cele mai importante ca si gravitate sunt discutate de catre medic impreuna cu pacientul si deasemena pacientul este sfatuit despre modul in care aceste fenomene nedorite pot fi evitate sau intensitatea lor sa fie mult diminuata.                      Tratamentul acneei

Tratamentul acneei este complex și urmărește reglarea secreției de sebum, calmarea leziunilor inflamatorii, ameliorarea aspectului cicatricilor, eliminarea comedoanelor și a microchisturilor, diminuarea colonizării microbiene.

De asemenea, tratamentul trebuie personalizat în funcție de aspectul leziunilor, toleranța cutanată, afecțiunile asociate (dermatita atopică, dermatita seboreică) și toate celelalte aspecte particulare ridicate de fiecare pacient în parte.

Pentru a stabili cea mai potrivită strategie terapeutică, medicul dermatolog realizează sau solicită investigatii specifice:

• examen microbiologic, pentru a exclude foliculita cu germeni gram- pozitivi sau gram- negativi;
• evaluare endocrină, dacă se suspectează o hiperandrogenie;
• ecografie pelvină;
• dozare hormonală pentru evidențiere anomalii ovariene sau dezechilibre hormonale.

Tratamentul acneei pornește de la adoptarea unui ritual cosmetic corect și judicios, în care pacientul trebuie să combine regulile atente de igienă și îngrijire a pielii cu utilizarea strictă a produselor dermatocosmetice recomandate în acnee.

Medicația utilizată în tratarea acneei include creme specializate, antibiotice orale sau diferite produse de terapie hormonală, medicul dermatolog fiind singurul care poate stabili tipul, combinația și modul de administrare a acestor medicamente.

Mai multe tipuri de proceduri avansate din sfera esteticii medicale și dermatocosmeticii sunt utilizate astăzi, atât pentru tratarea acneei pe parcursul afecțiunii, cât și pentru reducerea / vindecarea semnelor și leziunilor rămase pe piele după o acnee mai veche.

În Centrul de Dermatologie Arcadia există resurse complete pentru tratarea cu succes a acneei de orice tip și de orice etiologie, experiența deosebită acumulată de medicii dermatologi în această patologie fiind o garanție în plus pentru calitatea și eficiența tratamentelor.

Astfel, la Arcadia se realizează:

1. Tratamentul dermatocosmetic al acneei – procedura urmărește îndepărtarea și drenajul leziunilor specific acneice (pustule, comedoane, microchisturi).
2. Microdermabraziunea – procedură de resurfacing facial, prin care se urmărește îndepărtarea stratului cel mai superficial al pielii (stratul cornos) prin abraziune ușoară. A câștigat popularitate datorită siguranței și faptului că nu necesită recuperare sau întreruperea activității. Este utilizată pentru tratamentul acneei, cicatricilor post-acnee, hiperpigmentări, fotoîmbătrânire cutanată și pentru îmbunătățirea texturii cutanate.
3. Peelingul chimic – poate fi utilizat complementar în tratamentul leziunilor active de acnee, dar și ca terapie de întreținere după ameliorarea clinică. Inflamația creată de diferiți agenți de peeling este un „rău necesar” în cadrul tratamentului, pentru că antrenează la nivelul dermului fenomene de neocolageneză și compactare dermică. În practică se folosesc acidul salicilic, acidul glicolic, LHA, TCA, soluția Jessner, combinații de alpha-hidroxiacizi.
4. Tehnologia laser și tehnologia cu lumină intens pulsată – sunt cele mai avansate soluții disponibile în acest moment pentru tratarea acneei; cele două tehnologii au indicații diferite, în funcție de tipul de leziune (ex.: dispozitivele IPL sunt recomandate în formele inflamatorii de ancee, în timp ce laserele ablative sau fracționate sunt extrem de eficiente în tratarea leziunilor cicatriciale post-acnee).
5. Injectarea de acid hialuronic – procedura poate fi folosită pentru corecția cicatricilor post-acneice deprimate, adânci.

În loc de concluzie

Pacienții cu acnee trebuie mai întâi să știe că boala nu a apărut din vina lor: în ciuda miturilor larg răspândite, acneea nu este provocată de ceea ce fac oamenii (ce manâncă, dacă fumează sau nu, cât de des se spală pe față, etc.), ci de un complex de factori care țin de terenul hormonal și de predispozițiile genetice.

Efectele emoționale profunde ale formelor agresive de acnee trebuie combătute prin determinarea cu care pacientul caută cea mai eficientă soluție de tratament pentru cazul său. Acest lucru înseamnă să se adreseze la timp dermatologului, să se asigure că are acces la formele de terapie cele mai moderne, să învețe cum să utilizeze în mod adecvat produsele dermatocosmetice și, mai ales, să accepte faptul că nu acneea îl definește…

Supliment de date:

10 sfaturi de îngrijire a tenului cu acnee

1. Curățarea tenului se realizează zilnic, pentru a îndepărta celule moarte, praf, sebum, machiaj. Pentru tenurile sensibile și predispuse la roșeață, se folosesc emulsii, soluții micelare sau lapte demachiant, iar pentru tenul seboreic, acneic, încărcat sunt recomandate geluri, spume, săpunuri antibacteriene.
2. Soluțiile iritante sau aspre pot usca excesiv pielea și pot provoca o creștere a secreției de sebum.
3. Pentru tenul care devine lucios și uleios în timpul zilei se poate opta pentru folosirea unei creme matifiante.
4. Dacă tenul este gras și există o tendință la acnee cu comedoane sau microchisturi, un exfoliant ușor poate ajuta la remedierea problemei (un produs cu acid salicylic, acid glicolic).
5. Există situații dificile când acneea se asociază cu alte leziuni, cu alergii, iritații sau eczeme locale; în această situație, tratamentul se face cu prudență, pentru a rezolva acneea fără a agrava afecțiunea secundară.
6. Atenție la produsele de machiaj, căci unele pot agrava leziunile de acnee; ritualul pentru curățarea feței presupune o demachiere riguroasă, urmată de clătirea feței cu apă călduță, pentru a îndepărta toate resturile de produse aplicate pe față în timpul zilei.
7. Fața nu se șterge energic, ci se tamponează ușor, mai ales dacă există pustule; dacă pustulele se rup, conținutul se împrăștie pe față, determinând apariția de noi leziuni; același lucru se poate produce în timpul bărbieritului la bărbați, astfel că în perioadele cu leziuni inflamate este recomandată utilizarea aparatelor de ras de unică folosință.
8. Excesul de îngrijire poate fi la fel de periculos ca și lipsa ei, fiind o cauză frecventă de agravare a acneei; utilizarea substanțelor abrazive și de gomaj în timpul perioadelor inflamatorii este contraindicată.
9. Fiecare pacient are propria formă de acnee și o reactivitate individuală la tratament. De aceea este necesar sfatul dermatologului și urmarea tratamentului cu răbdare și consecvență.
10. Acneea reflectă o particularitate genetică, astfel că, în ciuda unui tratament corect, pot exista perioade când se produc erupții sau agravări temporare, provocate de schimbări în alimentație, odihnă, tranzit intestinal, sau de călătorii, sindromul premenstrual, praf, sudorație. Ținerea sub control a acestor factori favorizanți limitează perioadele neplăcute.
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    

Cabinetul de Dermatologie Dr. SERBAN IULIANA va sta la dispozitie cu urmatoarele:

Cabinetul de Dermatologie Dr. SERBAN IULIANA va sta la dispozitie cu urmatoarele:
- consult dermatologic
- diagnostic, tratament si consiliere boli cu transmitere sexuala
- tratamentul infectiilor cutanate bacteriene, micotice, virale, parazitare
- tratamentul eczemelor si dermitelor atopice, dermitei seboreice, dermitei de contact, eczemei dishidrozice
- tratamentul dermatozelor majore (psoriazis, afectiuni buloase, lichen plan, porfirii)
- tratamentul acneei si acneei rozacee
- tratamentul alopeciilor si hiperticozelor
- tratamentul vasculitelor si bolilor tesutului conjunctiv
- tramamentul afectiunile pigmentare, cicatrici cheloide si hipertrofice
- tratamentul ulcerului de gamba si a insuficientei venoase cronice
- tratamentul bolilor cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree, infectii cu chlamydia, uretrite si vaginite nespecifice, etc.)
- examinarea si tratarea tumorilor cutanate benigne si maligne
- examinare dermatoscopica a leziunilor pigmentare tumorale si a leziunilor vasculare cutanate
- electocauterizari
- tratamente chirurgicale tumori cutanate
- crioterapie, etc......tf.0744536067

TRATAMENT IN HERPES

TRATAMENT IN HERPES

 OK, toti dermatologii (si nu numai, si tot felul de alti medici) va vor spune ca NU EXISTA TRATAMENT PENTRU HERPES. Care este adevarul? Pai este nuantabil:
-partea proasta - nu exista tratament curativ pt herpes simplex (care sa VINDECE herpesul) virusul odata luat , ramane in organism forever, si reapare cand si cand.. mai precis cand scade imunitatea..



-partea fericita:  daca aveti herpes frecvent, oral sau genital, sau daca simtiti inainte sa apara herpesul (de obicei se simt niste intepaturi locale si o senzatie de disconform..)  atunci exista tratament de aplicat, tratament care face urmatoarele doua lucuri:
1. scade durata de evolutie a herpesului
2. face sa apara mult mai rar herpesul

Si ma refer la aciclovir2 g/zi timp de 3-5 zile la aparitia de herpes bucal sau genital, urmat timp de 1 an de  aciclovir1,2 g/zi.

Dupa 1 an se opreste tratamentul si se astepata sa se vada daca mai apare sau nu herpes atat de frecvent. Aceasta se numeste terapia supresiva cu aciclovir in herpes simplex. (NU se administreaza dozele astea la batrani sau la cei cu probleme renale, si pacientul trebuie sa bea mult apa in rasptimul acesta pentru ca medicamentul sa nu precipite in rinichi- poate da necroza trubulara acuta).
Mai se folosesc Valaciclovir si Famciclovir, tot asa in terapii dintr-astea de 1 an. Sigur, nu se recomanda sa administrati vreun tratament fara sa va vada inainte un medic..

Ideea este ca..recurentele (reaparitiile) herpesului se raresc cu timpul.
Sa nu uit: daca va stiti cu herpes genital sau stiti ca partenerul are herpes genital (el va spune probabil ca “a avut”, dar sigur ca inca are..) este indicat sa va protejati in timpul actului sexual : utilizat prezervativul!!

…V-am spus ca doar 1 din 4 pacienti infectati cu herpes genital stie ca are acest herpes genital? 3 din 4 pacienti nu stiu sa aiba virusul, de multe ori fiind asimptomatic, fara manifestari…

HERPESUL SIMPLU

HERPESUL SIMPLU

Herpesul este cauzat de catre un virus numit HVS -herpes simplex.  Exista doua tipuri , herpes virus 1 si 2,
ce au in comun cam 50% din gene.  Atentie! Este virus, de aceea nu se
trateaza cu antibiotice deoarece nu au efect, ci cu antivirale-dupa cum
vom vedea ulterior

Herpes labial

-herpesul labial (numit si herpes bucal) este cauzat de virusul herpetic tip 1


-herpesul genital este cauzat de virusul herpetic de  tip 2

Herpes genital

Totusi, exista si herpes genital cu virus 1 si herpes bucal cu virus
tip 2! Clinic-dupa cum arata leziunile- nu se poate discrimina tipul de
virus -practic arata la fel!


Cum se transmite?

Virusul se transmite prin
contactul cu persoanele care au leziuni active (care au semne de
infectie), dar si prin contactul cu cei care nu au leziuni active.

Se mai transmite de la mama la copil, la trecerea prin canalul vaginal la nastere,

Herpes neonatoal

prin contactul cu saliva infectata (asa numitul herpes gladiatorum, la wrestleri si sportivi),  la nivelul leziunilor traumatice (panaritiu herpetic-herpetic whitlow) si mai putin de pe obiecte contaminate.


Recapituland:


-contact sexual vaginal


-contact sexual anal


-contact sexual oral


-sarut sau contact direct al pielii cu pielea infectata

Putem sti cand  cu o persoana cu care intram in contact ne poate transmite virusul, fie prin sarut fie prin contact sexual?

Nu, nu putem sti! Orice contact sexual poate transmite herpesul! ..chiar si cand este vorba despre persoane care nu prezinta nicio leziune pe piele sau mucoase.

Ba mai mult, se presupune ca aceasta este principala cale de transmitere a virusului, cea asimptomatica.
Cand apar leziuni, lumea evita sa se sarute sau sa faca sex, cu atat
mai mult cu cat actul sexual este dureros cand exista leziuni de herpes.
Dar cand nu exista leziuni si disconfort,  herpesul se poate transmite
linistit..

Evolutia herpesului

Dispare vreodata herpesul din organism?

Nu, niciodata: virusul ramane in organism, merge pe nervi de la piele spre ganglioni, apoi reapare la piele in diverse situatii.

Cand apare herpesul?

In situatii precum scaderea imunitatii,
infectii, expunere la Soare sau ultraviolete, febra, pneumonie, gripa,
stres, tulburari digestive.

PSORIAZISUL, O AFECTIUNE PE VIATA?

Psoriazisul denumeste o afectiune care apare atunci cand celulele pielii cresc prea repede. Semnale defecte din sistemul imunitar cauzeaza formarea de noi celule ale pielii in doar cateva zile, in loc de saptamani, cum ar fi normal. Organismul nu are capacitatea de a integra excesul de celule, astfel incat acestea se aduna pe suprafata pielii si formeaza leziuni....Este important ca bolnavii sa nu neglijeze boala si sa consulte un medic inca de la primele semne de manifestare a psoriazisului   Daca suferiti deja de aceasta boala, nu mai aveti nevoie de o introducere, dar pentru cei care nu sunt familiari cu ea, cea mai comuna forma de psoriazis este aparitia unor zone, rosii si inflamate, pe piele, acoperite cu solzi albi-argintii. Acesti solzi se maresc atat in dimensiune, cat si ca numar.         Cand indepartati solzii, apar cateva picaturi de sange. In principiu, ceea ce se intampla este ca pielea se regenereaza prea repede. Pielea se acumuleaza cu rapiditate in zona afectata, ceea ce duce la aparitia solzilor argintii. Urmatoarea intrebare logica ar fi „Ce cauzeaza aparitia acestei afectiuni a pielii?” Se pare ca vina este data pe celulele T ale corpului, ceea ce inseamna ca psoriazisul este rezultatul unei tulburari a sistemului imunitar.

In mod normal, aceste celule T ar trebui sa protejeze corpul de infectii, insa in cazurile de psoriazis ele cauzeaza inflamatii si reproducerea accelerata a celulelor pielii. Dupa felul in care se comporta aceste celule s-ar parea ca vor sa vindece o leziune, una care de fapt nu exista. Inca ramane necunoscut motivul pentru care celulele T sunt eliberate in derma; ceea ce stim cu siguranta este ca celulele normale de piele se maturizeaza in 28-30 de zile, dar in cazurile de psoriazis acest proces are loc in doar 3-6 zile.       Care sunt semnele si simptomele?

Leziunile variaza ca aspect, in functie de felul de psoriazis. Exista cinci tipuri: cu placi (sau vulgar), gutos, pustular, inversat (sau flexural) si eritrodermic. Aproximativ 80% dintre persoanele care traiesc cu psoriazis au placi (psoriasis vulgaris). Aceasta forma cauzeaza aparitia unor portiuni de piele groasa, solzoasa care pot fi albe, argintii, rosii. Aceste placi se pot dezvolta oriunde pe piele, insa cele mai frecvente zone sunt pe coate, genunchi, zona lombara si pe scalp,

Totusi, majoritatea celor cu psoriazis sunt afectati doar pe portiuni mici ale pielii.

Psoriazisul poate afecta, de asemenea, unghiile. Aproximativ 50% dintre persoanele care dezvolta psoriazis observa schimbari la nivelul unghiilor de la maini si/sau de la picioare. Daca unghiile incep sa se indeparteze de patul unghial sau dezvolta coroziuni, ori daca isi schimba culoarea intr-una galbui-portocalie, ar putea fi un semn de artrita psoriazica. Fara tratament, artrita psoriazica poate progresa devenind destul de deranjanta. Este important sa consultati un dermatolog daca apar modificari ale unghiilor sau dureri articulare. Tratamentul in faza incipienta poate preveni deteriorarea incheieturilor.

Care sunt cauzele aparitiei psoriazisului?

Psoriazisul nu este contagios. Nu puteti lua psoriazis prin atingerea cuiva care are afectiunea, prin inotul in aceeasi piscina sau prin contact intim. Psoriazisul este mult mai complex.

De fapt, este atat de complex incat cercetatorii inca studiaza ce se intampla atunci cand psoriazisul se dezvolta. Stim ca sistemul imunitar si genele joaca un rol cheie. Prin studierea sistemului imunitar, oamenii de stiinta au descoperit ca atunci cand o persoana are psoriazis, celulele T (un tip de celule albe din sange care lupta impotriva “invadatorilor” precum bacteriile si virusurile) declanseaza o reactie eronata in celulele pielii.

Motivul pentru care celulele T declanseaza aceasta reactie pare sa se afle in ADN, oamenii care dezvolta psoriazis mostenind genele predispozante. Spre deosebire de unele boli autoimune, se pare ca mai multe gene sunt implicate in psoriazis. Iar cercetatorii inca nu le-au identificat pe toate.

Totusi, nu toti cei care mostenesc genele “vinovate” dezvolta psoriazis. Persoana predispusa trebuie sa aiba combinatia potrivita de gene si sa fie expusa la un declansator. Unii declansatori pot fi cauze comune, precum stresul de zi cu zi, leziuni ale pielii sau chiar unele infectii streptococice, insa cauzele declansatoare sunt foarte variate.

Cine si cand risca sa dezvolte psoriazis?

Oamenii din intreaga lume se confrunta cu aceasta afectiune. In Statele Unite, aproape 7,5 milioane de persoane au psoriazis si aproximativ 150.000 de cazuri noi sunt diagnosticate in fiecare an.  In Marea Britanie 2% din populatie se confrunta cu o forma sau alta de psoriazis. Statisticile arata in Romania o proportie asemanatoare.

Studiile indica faptul ca atat barbatii cat si femeile se confrunta in proportii relativ egale cu psoriazisul. De asemenea, cercetarile mai arata ca cei care dezvolta psoriazis mai frecvent decat alte rase sunt caucazienii.

Psoriazisul poate debuta la orice varsta, din copilarie si pana la o varsta inaintata. Exista, totusi, perioade in care psoriazisul este mai probabil sa se declanseze. Majoritatea oamenilor observa primele semne intre 15 si 30 de ani. Aproximativ 75% dintre cei afectati au dezvoltat afectiunea inainte sa implineasca 40 de ani. O mare parte dintre ceilalti 25% se confrunta cu declansarea psoriazisului cand se afla la o varsta cuprinsa intre 50 si 60 de ani.

Cum afecteaza calitatea vietii?

Pentru unii oameni, psoriazisul este doar o bataie de cap, ceva deranjant insa care nu ii afecteaza intr-o mare masura. Altii descopera ca psoriazisul le afecteaza fiecare aspect al vietii de zi cu zi. Caracterul imprevizibil al afectiunii poate fi motivul, dar si faptul ca este o boala cronica ce se prelungeste pe tot parcursul vietii. Unele persoane au eruptii saptamanal sau lunar, altii doar ocazionale.

Atunci cand erupe psoriazisul, aceasta poate provoca durere si mancarime severa. Uneori, pielea crapa si sangereaza. Unele eruptii necesita vizite suplimentare la dermatolog pentru tratament. Durerile duc frecvent la lipsa de somn, ceea ce afecteaza persoana si in alte aspecte ale vietii, cum ar fi in performarea sarcinilor de serviciu ori scolare. Mai mult, eruptiile repetitive pot duce la depresii sau sentimente de disperare, tristete, furie, jena, stima de sine scazuta.    O  serie de studii au descoperit un risc crescut de anumite tipuri de cancer la pacientii cu psoriazis, cum ar fi o forma de cancer de piele cunoscut sub numele de carcinom cu celule scuamoase si limfom. In unele cazuri, aceste tipuri de cancer au fost asociate cu tratamentele specifice psoriazisul, care suprima sistemul imunitar.

Nu in ultimul rand, cei care se confrunta cu psoriazisul sau cu artrita psoriazica sunt predispusi sa dezvolte alte afectiuni, precum: diabet, boli cardiovasculare, obezitate sau atac cerebral.      

Factori care pot declanşa psoriazisul

 
Există o serie de factori care pot provoca apariţia bolii sau agravarea acesteia, precum: stresul psihic puternic, traumatismele fizice (arsuri, intervenţii chirurgicale), fumatul, alcoolul, anumite medicamente, infecţiile cu streptococ beta-hemolitic (amigdalite), dezechilibrele hormonale. Dacă ai această afecţiune este recomandat să eviţi aceşti factori declanşatori pe cât posibil, să nu scarpini leziunile, să nu te tratezi singur cu remedii din auzite şi să alegi hainele din bumbac.             Diagnostic si tratament

Exista o serie de tratamente ce pot indeparta psoriazis pentru o perioada de timp, insa niciunul nu este definitiv. Fiecare tratament are avantaje si dezavantaje, iar ceea ce functioneaza pentru un pacient, poate sa nu fie eficient pentru altul. Dermatologii sunt cei mai in masura sa determine cele mai potrivite tratamente pentru fiecare pacient in parte.

Pentru a alege metoda cea mai adecvata de tratament, dermatologii iau in considerare o serie de factori:

• tipul de psoriazis;
• severitatea (intinderea de piele afectata);
• zona in care este localizat psoriazisul;
• varsta pacientului si antecedentele medicale;
• efectul pe care psoriazisul il are asupra pacientului, pe plan fizic si emotional.

Tratamentele pentru psoriazis se impart in 3 categorii:

• topice (aplicate pe piele) – pentru psoriazis usor pana la moderat;
• prin fototerapie (lumina, de obicei ultravioleta, aplicata pe piele) – pentru psoriazisul moderat pana la sever;
• sistemice (administrate pe cale orala sau prin injectare ori perfuzie) – pentru psoriazisul moderat, sever sau pentru dezactivarea lui.

Multe dintre medicamentele sistemice au efecte adverse grave si trebuie combinate sau luate prin rotatie cu alte terapii pentru a maximiza eficienta si a minimiza efectele secundare.

O buna cunoastere este esentiala

Deoarece psoriazisul este o conditie pe viata, este important ca cei afectati sa adopte un rol activ in gestionarea sa. Informarea si vizitele la dermatolog pentru a discuta optiunile de tratament, precum si dezvoltarea unui stil de viata sanatos ii poate ajuta pe cei ce au psoriazis sa-si traiasca viata normal.

Printre alte recomandari ale medicilor, se numara o dieta sanatoasa si echilibrata, renuntatul la fumat, mentinerea unei greutati optime si limitarea consumului de alcool. Cele mai dezirabile sunt mesele mici si dese. Mentinerea greutatii si aportul echilibrat de vitamine si alti nutrienti are un rol esential in pastrarea sanatatii fizice, dar si a celei psihice. Dieta trebuie insa discutata si cu medicul, pentru a nu interactiona intr-un mod nedorit cu medicamentatia.

NEGII

Cu totii am remarcat prezenta acestor excrescente inestetice - negii - care ne afecteaza si ne creaza destule probleme.

Ce sunt negii?

Negii sunt niste formatiuni excrescente ce se dezvolta la nivelul pielii, fiind rezultatul infectarii stratului superficial al pielii de catre virusul papiloma uman. Acestia pot sa apara intr-o varietate de forme si dimensiuni. Termenul medical utilizat pentru denumirea negilor este cel de veruca.Cele mai frecvente tipuri de veruci existente sunt :
-  verucile vulgare care se dezvolta la nivelul palmelor, degetelor si bratelor;
- verucile plantare care se dezvolta de obicei la nivelul talpilor picioarelor.
Mai exista si alte tipuri, ca de exemplu:

- negii aposi: au o forma sferica, pot fi de culoare alba sau pot fi transparenti. Pot sa apara la nivelul stomacului, bratelor, picioarelor, spatelui sau chiar pe fata;
- negii plani: dupa cum ne indica si denumirea lor, au o forma plana, neteda si apar sub forma unei proeminente maronii. Se dezvolta in numar mare, putand sa apara chiar si 100 de negi odata. Pot sa apara oriunde pe corp;
- negii filiformi: sunt excrescente lungi, subtiri ce apar la nivelul buzelor, pleoapelor, gatului;
- negii genitali: au un aspect conopidiform si se dezvolta in jurul organelor genitale si a anusului;
- negii mozaic: apar sub forma de manunchi sau de ciorchine.

Cauza aparitiei negilor

Vinovat de aparitia negilor este un virus, si anume virusul papiloma uman. Acesta ajunge in zonele cu leziuni ale pielii (taieturi, arsuri, zgaraieturi) si infecteaza stratul superficial al pielii, determinand celulele epiteliale sa creasca rapid si sa formeze o excrescenta ce poate avea forme diferite. Acest proces poate dura intre 3 si 10 luni.

Acestia se raspindesc prin contact direct cu virusul papiloma uman, sau se pot raspandi in alte zone ale corpului daca sunt deja prezenti.

Factorii de risc al transmiterii negilor numara:

- leziuni la nivelul pielii
- un sistem imunitar slabit
- transpiratia excesiva a picioarelor
- frecventarea bazinelor de inot
- lucru manual in mediu umed
- roaderea unghiilor
- manevrarea carnii neprelucrate termic
- varsta: negii apar mai ales intre 12-16 ani

Ce este important sa stiti despre negi:

- sunt contagiosi
- nu trebuie sa incercati sa ii rupeti
- mare atentie la folosirea in comun cu alte persoane a obiectelor personale, pentru ca si astfel negii se pot
raspandi

Simptome ce determina negii

De regula verucile evolueazaasimptomatic, singurul mod prin care isi fac simtita prezenta este prin excrescenta de la nivelul pielii. Acestea sunt intalnite oriunde in lume si afecteaza 12% din populatie. Desi negii nu produc durere, acestia pot produce un disconfort unelor persoane datorita prezentei inestetice a acestora . Negii plantari insa produc durere, mai ales in cazul in care acestia se localizeaza la nivelul zonelor de presiune sau la nivelul punctelor osoase Au fost raportate cazuri detransformari maligne ale verucilor, acest proces fiind intalnit mai ales la verucile genitale.

Diagnosticul negilor

Verucile nu necesita investigatii speciale pentru diagnosticare. Un medic va recunoaste cu usurinta o veruca doar prin simpla examinare a zonei in care aceasta s-a dezvoltat.
Investigatii suplimentare sunt necesare doar in cazul in care se suspicioneaza transformarea maligna. Acest lucru este suspectat atunci cand excrescenta:- sangereaza;
- are aspectul unei leziuni a carui margini sunt neregulate;
- culoarea acesteia este mai inchisa decat culoarea pielii ce inconjoara negul;
- creste rapid in dimensiune;
- are o dimensiune foarte mare;

Pentru a stabili cu certitudine daca transformarea maligna s-a produs va fi necesara recoltarea unei biopsii de la nivelul verucii. In cazul unui neg plantar diagnosticul de certitudine este important. Daca exista dubii in ceea ce priveste existenta la nivel plantar a unui neg sau a unui calus, nu se va presupune ca este un calus ci se va preleva o biopsie pentru a se putea stabili exact.

Tratamentul negilor

Verucile nu necesita de obicei tratament pentru ca dispar in 60% din cazuri in decursul a 2 ani fara niciun tratament, sistemul imun fiind de cele mai multe ori capabil sa distruga virusul responsabil de aparitia negilor.
Daca insa negii sunt durerosi, daca determina contaminarea anturajului, daca produc disconfort estetic se poate recurge la diverse metode de tratament.

Trebuie insa avut in vedere ca uneori verucile se pot vindeca, lasand in loc tesut cicatricial care este mult mai dureros decat negul in sine. Nici riscul de infectie care poate sa apara ca urmare a aplicarii unui tratament nu trebuie neglijat. De aceea se recomanda sa mergeti la medic si sa urmatitratamentul pe care acesta vi-l recomanda sub supravegherea acestuia.

Acidul salicilic este folosit cu succes pentru tratamentul negilor. Sunt disponibile o multime de forme de prezentare cum ar fi cremele, plasturii, benzile adezive sau benzi speciale ce se vor aplica doar la nivelul negului. Inainte de aplicarea acidului salicilic este indicat sa speli negul pentru a-l inmuia si pentru a facilita absorbtia acidului salicilic. Dupa aplicare zona se va acoperi cu un bandaj. Daca dupa cateva zile de tratament vrei sa indepartezi tesutul mort, trebuie sa ai grija pentru ca si acesta contine virusi vii, ai deci grija atunci cand indepartezi tesutul mort si nu mai folosi si in alte scopuri instrumentul cu care ai realizat indepartarea tesutului.

O alta metoda de tratament disponibila este crioterapia: se va aplica o solutie lichida la temperaturi foarte scazute la nivelul verucii ce va fi mentinuta cateva secunde. Dezavantajul acestei metode consta in faptul ca acesta determina vindecarea cu producerea de tesut cicatricial.

In cazul in care tratamentul aplicat nu da roade se poate apela la untratament medicamentos cu: acid bicloracetic, cantaridin, creme pe baza de retinoizi sau fluorouracil.
Se poate apela si la imunoterapie atunci cand sistemul imunitar nu reuseste sa distruga virusul. Daca niciuna din aceste metode de tratamentnu a fost eficienta se poate apela si la tratamentul chirurgical. Se poate realiza electrocauterizarea, astfel curentul electric va trece prin neg si il va distruge. Dupa acest procedeu va fi necesarea realizarea chiuretajului pentru eliminarea definitiva a negului.

Un alt procedeu chirurgical la care se poate apela este reprezentat dechirurgia laser, insa costurile acestui procedeu sunt ridicate, fiind necesare mai multe sedinte.


Daca inca nu v-ati confruntat cu acesta problema suparatoare respectandsfaturile mai sus mentionate, puteti evita aparitia acesteia. Dar daca negiisi-au facut deja simtita aparitia, o vizita la medic va poate ajuta sa gasiti metoda cea mai buna de tratament

• 
  

• 
  

VERUCILE

Pielea se luptă cu multe imperfecţiuni, dar ştiaţi că după acnee, verucile sunt cea mai frecventă problemă  cu care se confruntă o persoană normală? Verucile sunt excrescenţe dure de pe suprafaţa pielii, în special în zona mâinilor şi a picioarelor, şi sunt cauzate de virusul HPV.

Verucile vulgare

• Leziuni virale induse de anumite tipuri de HPV
• Pot apărea oriunde pe corp
• Pot fi multiple
• Frecvente la copii, mai ales la cei cu dermatită atopică sau cu imunitatea afectată

Aspectul iniţial este de mic nodul care apoi creşte şi devine mai închis la culoare, cu o suprafaţă negoasă. Frecvent se găsesc la nivelul degetelor, dosul mâinilor, interdigital, palme, periungual, pleoape, la nivelul bărbii, scalpului şi în zona genitală.

Veruci plantare

Incidenţa acestui tip de veruci a crescut în ultimii ani şi este probabil cea mai contagioasă formă de veruci.  Ea se poate contracta în sălile de gimnastică, în cămine, în închisori, la piscină sau atunci când mergem desculţi.
Căldura şi umezeala duc la maceraţie: keratonicitele infectate sunt preluate de un alt individ sănătos care prezintă şi el maceraţie la nivelul zonei sau o altă traumă minoră.
Verucile pot fi:

• solitare: forma solitară poate fi foarte dureroasă, mai ales când apare pe zone de presiune
• diseminate

Cea mai frecventă localizare e la nivelul metatarsial. Există forme rezistente la toate metodele terapeutice şi poate persista decade la adulţi. Chiar dacă apar ca fiind vindecate, riscul de recurenţă este considerabil mai mare la copii. Au fost descrise vindecări spontane.

Veruci plane (juvenile)

• comune la copii şi adolescenţi
• se dezvoltă prin diverse proceduri cosmetice, ras
• sunt leziuni plane uşor hiperpigmentate, frecvent afectează faţa
• mai pot fi întâlnite pe mâini, braţe, trunchi
• au o culoare brună mai ales la cei cu fototip cutanat mai închis,  iar când se inflamează devin roşii
• frecvent, verucile plane dispar spontan

Veruci genitale

• infecţiile HPV sunt cea mai frecventă afecţiune transmisă sexual
• gradul de infectivitate depinde de tipul de HPV
• prevalenţa la populaţia între 15-49 ani e de 1-2%
• factori de risc: debutul activităţii sexuale la o vârstă fragedă, parteneri sexuali numeroşi
• se dezvoltă într-un mediu umed
• leziunea iniţială e roşie care poate deveni albicioasă dacă e lupukeratozică
• din leziunea iniţială încep să se dezvolte alte leziuni, care pot conflua
• uneori se pot eroda şi pot deveni urât mirositoare
• cele mai frecvente localizări: labia minoră (femei) şi periglandular (bărbaţi)
• pot apărea şi la nivel perianal, sub sâni, la axilă, în ombilic

Tratament

Cea mai bună metodă de tratament este creşterea răspunsului local imun. De reţinut este că nici una dintre metodele standard nu distruge HPV, în schimb este lezat epidermul, locul unde acest virus se dezvoltă şi din această cauză,  asociat cu faptul că HPV este prezent şi în pielea adiacentă clinic normală, recurenţa este frecvenţă.
Tipul de tratament diferă în funcţie de tipul de verucă, numărul, mărimea, localizarea şi vârsta pacientului, totul asociat cu dorinţa pacientului.