ACNEEA

ACNEEA reprezinta o problema de sanatate a pielii cu care se confrunta majoritatea persoanelor la un moment dat in viata. Acneea apare preponderent in adolescenta, insa si persoanele adulte pot dezvolta eruptii de acnee care necesita tratament. In formele ei grave, acneea poate crea un disconfort major si este deseori insotita de afectarea stimei de sine, anxietate si chiar depresie.

Ce este acneea?

Acneea reprezinta o inflamatie cronica a pielii, care se manifesta prin aparitia comedoanelor, denumite popular “cosuri”. In formele sale mai grave, acneea este insotita de formarea chisturilor sau a nodulilor, situate sub piele. Toate aceste semne inestetice apar prepoderent pe fata, pe gat, pe spate, pe umeri, pe piept si pe brate.

Care sunt cauzele apatiei acneei?

Acneea apare din cauza hiperactivitatii glandelor sebacee. In combinatie cu celulele de la nivelul pielii, secretia de sebum obtureaza porii de la nivelul tegumentelor. Blocarea porilor favorizeaza si inmultirea unei bacterii care traieste pe suprafata pielii, ceea ce duce la aparitia comedoanelor, adica a cosurilor. Stresul, mostenirea genetica, dezechilibrele hormonale, anumite tratamente hormonale si menstruatia sunt factori care favorizeaza aparitia acneei.

Care sunt simptomele acneei?

In formele mai usoare, acneea se manifesta printr-un numar mare de comedoane care apar la suprafata pielii. Exista insa si cazuri cand eruptia acneica este insotita de formarea unor chisturi si noduli.

Cum se trateaza acneea?

La ora actuala, tratamentul pentru acnee se face cu mai multe tipuri de medicamente si unguente. Printre cele mai recomandate, sunt antibioticele, retinoizii, acidul salicilic si peroxidul de benzoil. Exista situatii cand acneea cedeaza dupa administrarea de anticonceptionale. Insa terapiile pentru acnee sunt personalizate, iar combinatiile de medicamente cu unguente se fac in functie de fiecare caz in parte. Specialistul dermatolog este singurul care poate recomanda tratamentul si poate monitoriza corect efectul acestuia. In cazul in care acneea a lasat cicatrice, se poate interveni prin terapia laser pentru estomparea semnelor inestetice.

Mituri legate de acnee

Au fost vehiculate multe mituri conform carora consumul unor alimente precum ciocolata, grasimile animale in exces si produsele de tip fast food ar contribui la aparitia acneei. Desi acneea nu este cauzata de alimentatie, medicii dermatologi recomanda, pe langa tratament, o dieta echilibrata, bogata in legume, fructe, grasimi bune din peste si seminte, pentru o piele cu un aspect cat mai sanatos.

Sfaturi generale de ingrijire

Dermatologii recomanda pacientilor cu acnee sa evite sa traumatizeze leziunile de acnee pentru ca acestea se pot agrava. Persoanele cu acnee ar trebui sa foloseasca produse speciale de ingrijire a pielii. Sunt de evitat produsele uleioase care obtureaza porii, dar si cele care usuca pielea. De asemenea, se recomanda o igiena riguroasa a parului, daca acesta se ingrasa.

Vegetatiile Veneriene

Ce sunt

Vegetatiile Veneriene ?

VEGETATIILE VENERIENE sunt formatiuni exofitice, de culoarea pielii sau eritematoase, situate la nivelul mucoasei ano-genitale si al tegumentelor perigenitale. Leziunile mai mari au suprafata neregulata, digitata, cu un aspect caracteristic „in creasta de cocos“. Etiologia vegetatiilor veneriene este virala (HPV), si au transmitere sexuala.

Boala afecteaza ambele sexe si se transmit prin contact sexual. Gravidele si persoanele cu imunitate scazuta sunt mai predispuse. Incubatia este variabila: 3 saptamani pana la 6 luni, poate chiar mai mult, apoi apar tumoretele cu aspect de negi, la barbat mai frecvent pe varful penisului sau pe scrot, la femeie pe labii, in vagin, pe colul uterin (atentie !) sau in jurul anusului. Pot apare bineinteles, si in cavitatea bucala sau in gat.

Femeile cu leziuni ale colului uterin au un risc crescut de cancer cervical si, de aceea, ar trebui sa apeleze anual la testul Papanicolaou. Se estimeaza ca 20% din toate cancerele la femeie sunt produse de HPV. Negii adevarati (verucile), care se dezvolta in afara regiunii genitale, nu sunt semn de cancer si nici nu se transforma in cancer.

Vegetatiile veneriene dezvoltate au un varf ascutit, fiind numite si condiloame acuminate, spre deosebire de niste formatiuni asemanatoare care apar in cursul sifilisului secundar numite condiloame late sau sifilide papulo-hipertrofice si care au o suprafata plana. De multe ori varful lor este crestat de niste brazde uneori adanci, fiind comparate cu creasta de cocos. Datorita acestor santuri, din ele se pot desprinde portiuni intregi, care apoi se refac la loc.

Vegetatiile veneriene nu au o baza larga de implantare pe mucoasa organelor genitale, ci sunt prinse de aceasta printr-o portiune ingusta, ca un picior, partea libera putan-du-se dezvolta apoi ca o conopida. Ele se pot inmulti atat de mult, incat la femeie acopera in totalitate orificiul vaginului, facand imposibila practicarea raporturilor sexuale, iar la barbat impiedicand miscarile preputului. Pericolul pe care il prezinta aceste formatiuni tumorale este acela de a fi confundate cu sifilidele papulo-hipertrofice din sifilis, fapt care poate duce la inceperea aplicarii unui tratament antisifilitic, cu toate urmarile care decurg din aceasta. De aceea, la cea mai mica formatiune crescuta pe mucoasa organelor genitale bolnavii trebuie sa se prezinte unui medic de specialitate cu atat mai mult, cu cat tratamentul este mult mai simplu de aplicat in cazul unei tumori mici, unice, decat in cazurile in care formatiunile s-au inmultit si marit foarte mult.

Vegetatiile veneriene comporta un grad de risc de malignizare in special in infectiile cu tipurile virale 16, 18, 31 sau 33.

Metodele de tratament al vegetatiilor veneriene sunt numeroase:

• Crioterapie;
• Laser CO2;
• Electrocauterizare;
• Podofilina;
• 5 FU (Efudix);
• Imiquimod.

Tratamentul se face la toti contactii persoanei infectate prin extirparea tuturor condiloamelor. Tratamentul medicamentos este posibil cand vegetatiile nu sunt voluminoase, prin aplicarea solutiei sau unguentului cu podofilotoxina (podofilina), imiquimod, 5-fluorouracil. Alte procedee sunt: arderea prin electrocauterizare, inghetarea cu azot lichid (criochirurgie) si electrodesicarea prin aplicarea curentului electric care distruge tesutul tumoral urmata de extirparea lor. Mai nou extirparea se face cu laser. Pentru condiloamele mari sau rebele la tratamentul medicamentos sunt necesare procedeele sangerande cu anestezie locala. Totusi, recidivele dupa tratament sunt frecvente.

URTICARIA

URTICARIA este o eruptie eritemato-papuloasa, al carei element individual este o papula roz-edematoasa, fugace, tranzitorie si pruriginoasa.

La aparitia urticariei pot participa mecanisme alergice sau nonalergice. Leziunile sunt datorate eliberarii de histamina si alti compusi din mastocite si bazofile. Acesti compusi vor determina extravazarea de fluide in derm cu aparitia edemului. Histamina este mediatorul-cheie, responsabil de multe din trasaturile clinice si histologice din urticarie. Prin legare de receptorii specifici – H1 si H2 – prezenti pe numeroase celule, histamina isi poate exercita efectele specifice.

Se poate produce prin mecanism de hipersensibilitate tip I Gell-Coombs (anafilaxie) sau tip III (complexe imune circulante). In primul caz, papula prezinta histopatologic edem dermal, iar în formele severe (angioedem), edem in hipoderm (reprezinta o urgenta majora, datorita riscului de moarte prin exitus). In cel de-al doilea caz, elementul individual este persistent, tabloul histo-patologic fiind dominat de un infiltrat perivascular dermal (clinic exista manifestari de tip boala serului, cu artralgii si febra mica). Urticaria poate fi acuta sau cronica, conform unui criteriu temporal (4-6 saptamani de evolutie).

Urticaria acuta persista intre 12 si 24 de ore si cunoaste doua forme: alergica, ale carei cauze declansatoare pot fi intepaturile de insecte, alunele, nucile, crustaceele, medicamentele, si nealergica, declansata de medicamente sau alimente care contin amine vasoactive. Urticaria cronica persista cel putin 6 saptamani, iar evolutia acestei forme este foarte periculoasa deoarece poate determina complicatii ce pot fi fatale. Urticariile fizice si cele de contact sunt cele mai frecvente forme. Cele fizice sunt provocate de un factor fizic precum presiunea, caldura, frigul, soarele si se manifesta in zonele presate de pantofi, curea.

Cauzele numeroase ale urticariei (alimentara, medicamentoasa, infectioasa, autoimuna, fizicala etc.) impun algoritmi de investigatii paraclinice pentru formele acuta si cronica. Aspectul clinic al papulelor poate furniza elemente de suspiciune privind etiologia urticariei.

Tratament urticarie

Urticaria se trateaza distinct, in functie de forma evolutiva (combinatie de antihistaminice, cura scurta corticoterapica etc). Daca eliminarea triggerului nu conduce la rezolutia leziunilor sau pacientul nu raspunde la antihistaminice H1, se recomanda prezentarea la medicul specialist dermatolog sau alergolog. In aceste situatii pot fi necesare o serie de analize si, mai multe vizite de control pentru a aprecia evolutia urticariei si raspunsul la tratament.

ROZACEEA

ROZACEEA este o afectiune inflamatorie, cronica, a ariei centrale faciale (nas, obraji, menton, frunte, glabella), mai frecventa la femeile Fitzpatrick I.

Prezinta urmatoarele stadii evolutive:

• STADIIUL I : eritem persistent si telangiectazii;
• STADIIUL II : stadiul I la care se adauga o eruptie papulo-pustuloasa;
• STADIIUL III : stadiul II la care se adauga leziuni nodulo-chistice si infiltrari edematoase;
• STADIIUL IV : hiperplazie a glandelor sebacee nazale si a tesutului conjunctiv (rinofima, gnatofima, blefarofima, otofima), pielea devine ingrosata, infiltrata, cu porii dilatati, „ca si coaja de portocala“.

Exista mai multe variante de rozacee: oftalmica, lupoida, cu agenti etiologici Gram-negativi, conglobata, fulminans, cu edem persistent (boala Morbihan).

Histo-patologic, primele modificari nu apar la nivelul glandelor sebacee, deci nu este o afectiune seboreica. Din acest motiv, denumirea de „acnee rozacee“ este nerecomandabila.

Etiologia NU este cunoscuta, dar sunt incriminati numerosi factori: ereditari, de mediu (temperaturi extreme, vant, soare, radiatii electromagnetice), infectii gastro-intestinale (asociere cu H. pylori), infectia cu Demodex folliculorum, consumul de alcool (in stadiul II), labilitate vasomotorie, modificari degenerative la indivizii predispusi etc. Diagnosticul diferential cuprinde, in principal: lupusul eritematos, demodecidoza, dermatita seboreica, dermatita de contact, acneea.

PSORIAZISUL

PSORIAZISUL este o boala dermatologica, de origine autoimuna, in care celulele pielii se multiplica foarte rapid. In mod normal, pielea se reinnoieste o data la 30 de zile – acesta este intervalul de timp in care o celula noua isi face drum din stratul profund al pielii catre suprafata. In psoriazis, aceste celule ajung la suprafata in doar 3 zile, ca si cand franele organismului ar fi cedat. Rezultatul este reprezentat de arii de piele, numite placarde, colorate in rosu si care adesea prezinta mancarimi – insasi denumirea bolii este un termen derivat din cuvantul grecesc “psora”, care inseamna mancarime.

Boala este cronica si actioneaza pe o predispozitie genetica. Sunt nu mai putin de 7 gene implicate, dar boala poate sa nu apara la generatiile imediat urmatoare ale pacientilor afectati, ci poate sari generatii. Pe aceasta predispozitie genetica actioneaza factori declansatori care se numesc trigger: traumatismele, infectiile, medicamentele(in principal beta-blocante), estrogenii, consumul de alcool si stressul psihic.

Psoriazisul afecteaza, in general, zonele de extensie ale corpului (coate, genunchi, lombe, zona de insertie a parului la nivelul scalpului), sau unghiile, dar psoriazisul poate afecta orice alte zone ale corpului. De asemenea, psoriazisul poate sa se insoteasca de afectarea articulatiilor – psoriazis artropatic sau artrita psoriazica.

Tratament Psoriazis

Tratamentul psoriazisului se poate incepe numai daca diagnosticul este corect si complet, adica indica forma si extinderea leziunilor. Fiind foarte multe forme clinice, de diferite severitati, in funtie de aspectul leziunilor, medicul va prescrie tratament local si/sau general. 

PEMFIGUSUL VULGAR

PEMFIGUSUL VULGAR este un pemfigus autoimun grav (mortalitatea este redusa prin corticoterapie) in care acantoliza este produsa de o glicoproteina de 130 kD (molecula de adeziune din familia caderinelor), dependenta de calciu.

Manifestarile mucoase preced cu 6 luni-1 an aparitia leziunilor cutanate si constau in leziuni eritemato-erozive orale trenante, dureroase. Leziunile cutanate sunt bule cu semn Nikolsky pozitiv, flasce, neacompaniate de prurit. Diagnosticul se confirma paraclinic prin:

• citodiagnostic Tzanck: evidentiaza celule acantolitice;
• histo-patologie in coloratie standard: evidentiaza acantoliza intraepidermica profunda,suprabazala; celulele stratului bazal capata un aspect de „piatra de mormant“.
• IFD si IFID. IFD arata o fluorescenta reticulata intraepidermica, intercelulara, in IgG si/sau C3.

In scop de cercetare se mai pot practica imunoprecipitare, imunoblotting, imunelectronomicroscopie.

Tratamentul se face cu medicamente cu eficienta demonstrata (corticoterapie sistemica), eficienta probabila (imunosupresoare, Dapsona, saruri de aur), eficienta posibila (schimburi plasmatice, fotofereza, imunoglobuline.

Papilomul Cutanat

Papilomul Cutanat

PAPILOAMELE CUTANATE, numite si veruci pediculate, se prezinta sub mai multe aspecte. Unele sunt pediculate iar altele sunt sesile cu o baza de implantare mai larga. Pot avea culori variind de la galben deschis pana la negru. Se intalnesc la orice varsta si sex, fiind localizate oriunde pe corp, cu frecventa mai mare la nivelul jumatatii superioare. Etiologia este de cele mai multe ori virala fiind implicate Papiloma virusuri. Trebuiesc diferentiate de nevii melanocitari precum si de diverse tumori benigne sau maligne hiperpigmentate.

Formele obisnuite sunt numite papiloame cheratozice, fiind constituite dintr-un strat gros superficial de cheratina dispus pe un epiderm acantozic. Se intalnesc la orice varsta si sex, incidenta creste insa in functie de varsta, mai ales pe fata. La persoane de varsta mijlocie sau inaintata, pe trunchi, pe brate sau pe fata se pot intalni mici excrescente bine delimitate de culoare bruna constituite din hiperplazia tipica a stratului bazal si spinos acoperite de stratul cornos ingrosat care formeaza perle printre celelalte celule.

Culoarea inchisa provine de la pigmenta-tia abundenta a celulelor din stratul bazal. Aceste leziuni papilomatoase epidemice se caracterizeaza prin evolutia lor benigna, transformarea lor maligna fiind foarte rara. Pe mucoasa laringiana se intalnesc papiloame, de obicei multiple la copii si adolescenti, unice la adulti. La adulti prezinta o anumita tendinta de recidiva si invazie a tesuturilor invecinate (papilomatoza invaziva) sau chiar de transformare maligna.

Aceleasi complicatii se pot intalni in unele papiloame vulvare, vaginale sau peniene la persoane mature. Papiloamele se caracterizeaza prin evolutia lor benigna, transformarea lor maligna fiind foarte rara. In schimb se inmultesc putand ajunge la sute la persoanele cu deficit de imunitate antivirala. Prejudiciul este in primul rand estetic dar uneori prin traumatizare repetata pot creste sau pot deveni dureroase prin trombozarea vasului sanguin central.