Peeling-ul facial - o intinerire a tenului
Peeling-ul facial este o metoda de reintinerire a fetei si consta in
aplicarea unei substante chimice care curata pielea de celule moarte si
stimuleaza regenerarea celulara. Este conceput pentru a curata pielea
de imperfectiuni cum ar fi ridurile fine, petele cauzate de expunerea
la soare si leziunile cauzate de acnee. Peeling-ul poate fi realizat si
cu a...jutorul laserului.
Peeling-ul superficial este mai bland si poate fi utilizat pentru toate
tipurile de piele. Este utilizat pentru a imbunatati modificarile de
pigmentare ale pielii si cicatricile lasate de acnee. Solutia contine
un acid diluat (de obicei AHA - alfahidroxiacid). Cateodata se mai
foloseste si zapada carbonica. Dureaza intre doua si sapte minute dupa
care se foloseste apa pentru a neutraliza solutia si a o indeparta de
pe piele.
Nu necesita foarte mult timp pentru refacere. In orele
care urmeaza tratamentului, doar o simpla roseata este vizibila.
Sedintele de peeling trebuie repetate de cel putin patru ori pentru o
actiune completa asupra pielii.
Peeling-ul mediu permite obtinerea
unor rezultate mai rapide multumita unei descuamari controlate de la 3
la 7 zile. Are o actiune mai eficienta asupra cicatricelor provocate de
acnee si a petelor.
Peeling-ul profund are rezultate spectaculoase si nu este realizat decat de specialisti.
Cum functioneaza?
Dupa o pregatire a fetei care dureaza trei saptamani si care consta in
aplicarea dimineata si seara a unor creme pe baza de vitamina C si acid
de fructe, medicul aplica pe fata o solutie de acid gicolic sau pe baza
de aci salicilic. In saptamana care urmeaza, pielea se descuameaza
microscopic si dupa cele patru sedinte de peeling epiderma este complet
refacuta.
Care sunt consecintele?
Imediat dupa tratament,
pielea se inroseste. In cazul expunerii la soare, trebuie utilizata o
crema protectoare. Dupa cele patru sedinte, se observa deja disparitia
cicatricelor, inchiderea porilor si atenuarea ridurilor.
In cazul
peeling-ului supeficial, pacienta simte mici furnicaturi in piele, dar
se poate intoarce la activitatile zilnice in ora imediat urmatoare.
Dupa un peeling mediu, exista o senzatie de fierbinteala, iar pacienta trebuie sa ramana in casa cel putin 48 de ore.
Peeling-ul profund necesita anestezia locala a pacientei. Epiderma se
descuameaza si se regenereaza integral si sunt necesare 10 zile de
izolare.
Ce peeling ti se potriveste?
Daca ai mai putin de 40
de ani, iti este recomandat peeling-ul superficial. Il poti afce mai
ales daca esti fumatoare, ai porii dilatati, iar tenul tau pare
amenintat de apritia ridurilor.
Ai pete sau cicatrice provocate de acnee? Pelling-ul mediu este cel m ai potrivit pentru tipul tau de ten.
Peeling-ul profund este indicat peroanelor mai in varste de 40 de ani
cu riduri evidente pe frunte, in jurul ochilor sau in coltul buzelor.
Orice tip de peeling facial vei suporta, ingrijirea de diniante si de
dupa interventie este indispensabila pentru a obtine rezultate depline.
joi, 24 iulie 2014
Cancerul de piele,
Cancerul de piele, tumoră malignă a celulelor care alcătuiesc pielea
Cancerul de piele este o tumoră malignă a celulelor care alcătuiesc pielea. Mai mult decât atât, cancerul de piele reprezintă o importantă problemă de sănătate peste tot ...în lume prin numărul mare de cazuri noi ce apar în fiecare an, dar și din cauza impactului pe care această afecțiune îl are asupra individului și societății.
Cauzele care declanșează cancerul de piele sunt în primul rând de natură genetică, la care se adaugă expunerea la radiațiile solare și ultraviolete, dar și comportamentul individului la soare.
”În ultimii ani s-au făcut achiziții moderne în înțelegerea cauzelor care declanșează cancerul de piele. Genetica reprezintă principala cauză a cancerului de piele. (...) În ceea ce privește cancerul provenit din celulele din epiderm, fără îndoială că radiațiile ultraviolete reprezintă cea mai importantă cauză de apariție a cancerului de piele. Astfel la persoanele blonde, expunerea la soare neprotejată este o caracteristică pentru melanom, iar expunerea zilnică neintermitentă caracterizează riscul pentru epiteliom sau carcinom”,
, cancerul de piele poate fi prevenit atâta timp cât sunt respectate anumite reguli. Astfel individul trebuie să își cunoască tipul de piele și riscul pentru cancerul de piele, istoricul familial, antecedentele familiale și să evite expunerea prelungită la soare.
Cancerul de piele este o tumoră malignă a celulelor care alcătuiesc pielea. Mai mult decât atât, cancerul de piele reprezintă o importantă problemă de sănătate peste tot ...în lume prin numărul mare de cazuri noi ce apar în fiecare an, dar și din cauza impactului pe care această afecțiune îl are asupra individului și societății.
Cauzele care declanșează cancerul de piele sunt în primul rând de natură genetică, la care se adaugă expunerea la radiațiile solare și ultraviolete, dar și comportamentul individului la soare.
”În ultimii ani s-au făcut achiziții moderne în înțelegerea cauzelor care declanșează cancerul de piele. Genetica reprezintă principala cauză a cancerului de piele. (...) În ceea ce privește cancerul provenit din celulele din epiderm, fără îndoială că radiațiile ultraviolete reprezintă cea mai importantă cauză de apariție a cancerului de piele. Astfel la persoanele blonde, expunerea la soare neprotejată este o caracteristică pentru melanom, iar expunerea zilnică neintermitentă caracterizează riscul pentru epiteliom sau carcinom”,
, cancerul de piele poate fi prevenit atâta timp cât sunt respectate anumite reguli. Astfel individul trebuie să își cunoască tipul de piele și riscul pentru cancerul de piele, istoricul familial, antecedentele familiale și să evite expunerea prelungită la soare.
Ulcerul de gamba
Ulcerul de gamba
Generalitati
Ulcerul de gamba
Ce este ulcerul de gamba?
Ulcerul de gamba este o pierdere de substanta dermoepidermica, situat sub nivelul genunchilor sau la nivelul labei piciorului, care necesita mai mult de sase saptamani pentru a se vindeca. Ulcerul de gamba consta dintr-o ulceratie tumefiata sau un crater, cu expunerea tesutului subiacent. Pot fi de form...e, marimi si culori diferite.
Ulcerul de gamba este frecvent o afectiune cronica si recurenta. Peste 80-85% dintre ulcerele de gamba sunt ulcere venoase, dezvoltandu-se datorita circulatiei venoase deficitare de la nivelul membrelor inferioare. Alte tipuri de ulcere de gamba includ ulcerele arteriale, ce rezulta datorita circulatiei deficitare de la nivel arterial, si piciorul diabetic (cu ulceratie), ce poate fi un rezultat al diabetului. Ulcerele venoase pot fi dureroase, cauzand usturimi, prurit si tumefiere la nivelul membrului afectat.
Cat de frecvente sunt ulcerele venoase de gamba?
Ulcerele venoase de gamba devin mai frecvente cu varsta, fiind foarte rare in randul persoanelor de sub 45 de ani. S-a estimat ca in randul persoanelor de peste 80 de ani, 1 din 50 de persoane sunt afectate de ulcer de gamba. De asemenea, frecventa este crescuta in randul persoanelor obeze sau imobilizate la pat.
Tratamentul ulcerului venos consta in curatarea si bandajarea ranii, precum si aplicarea unor pansamente compresive la acel nivel. Cu toate acestea, vindecarea leziunilor necesita o perioada indelungata, putand aparea recurente chiar si dupa vindecarea completa. Ulcerele venoase de gamba se pot infecta sau pot dezvolta complicatii.
Cuprins articol
Generalitati
Semne si simptome
Etiologie
Diagnostic
Tratament
Atitudinea dupa vindecare
Ulcerul venos de gamba care nu se vindeca
Complicatii
Prevenire
Semne si simptomeSus
Ulcerul venos de gamba consta intr-o zona cu pierdere de substanta dermo-epidermica (o gaura) si din tesutul subiacent expus. Ulcerul venos poate fi insotit de urmatoarele:
- gambe tumefiate ce sunt pline de lichid, edem care mentine forma degetelor cu care se efectueaza o presiune (edem depresibil)
- depigmentarea si colorarea tegumentelor perilezionale (se mai numeste si hiperpigmentare)
- tegumente cartonate in jurul ulcerului, determinand aparitia senzatiei de rigiditate si adoptand forma unei sticle de sampanie (cunoscuta ca si lipodermatoscleroza)
- zone mici, fine de tegument depigmentat, ce pot contine mici puncte rosii (cunoscuta ca si atrofia alba).
Simptomele asociate unui ulcer venos sunt determinate de circulatia deficitara de la nivelul venelor.
Aceasta este cunoscuta ca si insuficienta venoasa cronica, ce poate produce:
- durere de gamba, ce poate fi continua sau intermitenta (poate aparea si disparea)
- sentiment de greutate la nivelul membrului afectat
- durere
- prurit
- tumefiere
- eczema venoasa (prurit, iritarea tegumentelor de catre presiunea sanguina crescuta la nivelul venelor membrelor).
EtiologieSus
Ulcerul venos de gamba apare datorita presiunii sanguine crescuta (hipertensiune) de la nivelul venelor gambelor, putand determina extravazarea fluidului la acel nivel. Fluidul determina tumefiere si distrugerea tegumentelor, ce devin inflamate si subtiate, putandu-se rupe si forma o ulceratie. Presiunea sanguina crescuta de la nivelul membrelor inferioare, poate aparea datorita sangelui care nu circula adecvat la acel nivel, cunoscut ca si insuficienta venoasa. Poate fi de asemenea consecinta deficientei pompei musculare, ce previne fluxul sanguin normal.
La nivelul venelor membrelor inferioare, presiunea sanguina este mentinuta in limite normale cu ajutorul unei pompe de la nivelul musculaturii, care are rolul de a propulsa sangele in momentul miscarii, si prin intermediul valvelor de la nivelul venelor. Aceste valve previn intoarcerea sangelui (cunoscut ca si reflux venos), asigurand miscarea sangelui de-a lungul venelor si mentinerea unei presiuni sanguine scazuta. Cu toate acestea, daca fie valvele venoase, fie pompa musculara, sunt deficitare, presiunea sanguina va creste, putand astfel aparea ulcerul venos.
Exista o serie de factori care cresc riscul dezvoltarii unui ulcer venos, incluzand:
- obezitatea
- lipsa de miscare (imobilizarea)
- tromboza venoasa profunda in antecedente
- antecedente personale sau familiale de vene varicoase
- antecedente de traumatism la nivelul membrului inferior (ca de exemplu fractura)
- varsta inaintata.
DiagnosticSus
Se recomanda consultul medicului specialist in cazul in care aveti ulcer de gamba. Diagnosticul de ulcer de gamba se bazeaza pe simptomatologie si examenul clinic local.
Medicul specialist sau asistenta va nota marimea, profunzimea si pozitia ulcerului. Pacientul va fi intrebat daca exista secretie la nivelul leziunii, daca ulceratia este dureroasa si ce tip de durere este. Vor incerca sa stabileasca cauza ulceratiei; pacientul va fi intrebat daca are alte afectiuni, ca diabetul zaharat, tromboza venoasa profunda sau orice tip de traumatism local, ulceratie sau interventie chirurgicala la nivelul membrului afectat.
Examenul fizic va fi efectuat de medicul specialist sau de asistenta, ce va examina membrele inferioare in clinostatism si ortostatism. Se vor cauta semne de ulcer venos, ca edemul depresibil (tumefierea tegumentelor prin fluide ce mentin forma degetului cu care se efectueaza o presiune), si eczema venoasa pruriginoasa (iritatia tegumentelor de catre presiunea sanguina crescuta la nivelul venelor membrelor inferioare).
De asemenea, se vor verifica si semnele de suprainfectie a ulceratiei, de exemplu mirosul urat, puroiul sau celulita (infectia bacteriana la nivelul statului profund al tegumentelor).
Examenul Doppler venos
Pentru a confirma diagnosticul de ulcer venos de gamba si pentru a exclude o eventuala afectare arteriala (vase mai mari care transporta sangele de la nivelul inimii catre tot organismul), medicul specialist va efectua un test, denumit Doppler, pentru a verifica insuficienta arteriala (presiunea sanguina crescuta datorata fluxului sanguin deficitar).
Ca si insuficienta venoasa, cea arteriala se refera la curgerea deficitara a sangelui de-a lungul arterelor. Semne ale insuficientei arteriale includ disparitia pilozitatii la nivelul regiunii afectate, tegumentele zonei afectate fiind reci si palide la palpare.
Examenul Doppler se va efectua bilateral. Testul include determinarea presiunii sanguine la nivelul fiecarui membru, la nivelul gleznei si compararea acestor valori cu presiunea de la nivelul membrelor superioare. Cand valorile sunt comparabile, pot arata daca exista sau nu insuficienta arteriala.
Cu toate acestea, exista o serie de afectiuni ce pot determina rezultate neconcludente ale examenului Doppler. De exemplu, se recomanda consultul medicului specialist, daca pacientul prezinta:
- diabet zaharat,
- boala aterosclerotica (ingrosarea treptata a arterelor),
- poliartrita reumatoida (inflamatia si distrugerea articulatiilor)
- vasculita sistemica (inflamatia vaselor sanguine).
De asemenea, se recomanda consultul medicului specialist in cazul in care medicul curant este nesigur asupra diagnosticului sau asupra etiologiei ulceratiei venoase.
TratamentSus
Tratamentul trebuie monitorizat de catre un medicul specialist in managementul ulcerului membrelor inferioare. Tipul tratamentului aplicat depinde de existenta sau nu a infectei la nivelul ulceratiei.
Tratamentul ulcerului de gamba neinfectat
Dezinfectia ulcerului
Medicul specialist va curata ulceratia si tegumentele inconjuratoare cu apa calduta sau solutie salina (solutie cu clorura de sodiu). Ulterior ulceratia se va usca, urmarind indepartarea tuturor tesuturilor moarte. In cazul in care exista foarte multe tesuturi moarte, se vor indeparta printr-o tehnica chirurgicala denumita debridare. Pentru diminuarea durerii, se va aplica un anestezic local.
Pansamentul ulcerului
Se va folosi un pansament simplu, neadeziv, ce va grabi vindecarea ulceratiei, va imbunatati confortul si va controla exudatia.
Ulterior se va aplica un pansament compresiv, ce exercita o presiune constanta asupra membrului inferior, pentru a imbunatati circulatia si a grabi vindecarea ulceratiei. Acesta scade riscul intoarcerii sangelui venos (reflux venos), crescand fluxul sanguin, imbunatatind astfel circulatia locala si grabind vindecarea. In cazul persoanelor imobilizate (care nu fac suficienta miscare), se va aplica un bandaj compresiv de grad mai inalt, ce exercita o presiune mai puternica. Cu toate acestea, pentru persoanele care fac un anumit grad de miscare, se recomanda folosirea unui bandaj compresiv mediu, deoarece nu necesita o presiune foarte mare.
Tratamentul ulcerului venos infectat
Dezinfectia ulcerului
Ca si in cazul ulcerului neinfectat, in faza initiala se va curata ulceratia si tegumentele din jur cu o solutie salina sau apa calduta (solutie salina). Aceste tegumente se vor usca, indepartandu-se orice tip de tesut mort. Daca exista o cantitate crescuta de tesuturi moarte, ar putea fi necesara indepartarea lor folosind o tehnica chirurgicala numita debridare. In acest caz se va aplica local o substanta anestezica pentru reducerea durerii.
Prelevarea de secretii de la nivelul ulceratiei
Medicul specialist va recolta o mostra de tesut de la nivelul ulceratiei, folosind un tampon, mostra ce va fi trimisa pentru un examen bacteriologic.
Pansamentul ulceratiei
Se va folosi un pansament simplu, neadeziv pentru pansarea ulceratiei, favorizand vindecarea, imbunatatind confortul si controland eczematizarea.
Cu toate acestea, in cazul ulcerului infectat, medicul specialist nu va aplica un bandaj compresiv in acest stadiu, intrucat ar fi foarte dureros deoarece ulceratia este infectata. De asemenea, este foarte importanta verificarea ulceratiei in mod regulat.
Tratamentul antibiotic
Se va trata infectia timp de sapte zile cu un antibiotic de tipul flucloxacilinei.
Monitorizarea tratamentelor utilizate in cazul ulcerului venos
Ulcerul neinfectat
In cazul ulcerelor neinfectate, se vor schimba pansamentele si bandajele compresive saptamanal. De asemenea, se va monitoriza procesul de vindecare a ulceratiei. Pe masura ce ulceratia se vindeca bine, pacientul va veni la control numai o data pe luna.
Ulcerul infectat
Daca ulcerul este infectat, se recomanda control zilnic al ulceratiei, pentru a evalua eficienta tratamentului cu antibiotice, pana la vindecarea infectiei. In cazul in care nu exista o evolutie favorabila, ar putea fi nevoie de schimbarea antibioticului, tratament ce s-ar putea prelungi pana la doua saptamani. In cazuri foarte rare, cand infectia se agraveaza, iar pacientul incepe sa aiba o stare generala precara, ar putea fi necesara terapia antibiotica intravenoasa (antibioticul se injecteaza intr-o vena) in spital.
Dupa vindecarea infectiei, se va aplica local un pansament compresiv, care grabeste procesul de vindecare. Pacientul va merge saptamanal la spital pentru schimbarea pansamentelor si a bandajelor compresive. De asemenea, se va monitoriza si procesul de vindecare a ulceratiei. Pe masura ce ulceratia se vindeca, ar putea fi necesara vizita la medic numai o data pe luna. La fiecare control, medicul specialist se va asigura de eficienta tratamentului aplicat. Se va asigura ca simptomele asociate sunt sub control, se vor cauta semne de complicatii posibile ce ar putea necesita tratament specializat, ca de exemplu dermatita de contact (o reactie alergica).
Tratarea simptomelor asociate ale ulcerului venos
Pot exista o serie de simptome asociate ulceratiei venoase. Cu toate acestea, simptomele ca durerea, edemul (tumefierea regiunii prin infiltratie lichidiana) si eczema venoasa (tegumente iritate, pruriginoase produse prin cresterea presiunii sanguine), pot fi tratate prin urmatoarele:
1. Durerea
Ulcerul venos poate fi dureros. Durerea moderata si usoara poate fi tratata folosind paracetamol. Cu toate acestea, daca durerea este severa si nu raspunde la paracetamol, medicul specialist ar putea prescrie o combinatie de paracetamol si codeina fosfat.
Daca exista edem al membrului inferior (tumefierea prin fluid a regiunii), care ar putea fi dureros, se recomanda ridicarea membrelor pe un plan inalt. Cu toate acestea, daca durerea continua sa se agraveze, ar trebui sa se consulte medicul specialist, intrucat ar putea aparea o complicatie la nivelul ulceratei, ca infectia.
2. Edemul (tumefierea regiunii prin infiltrarea tesutului cu lichid)
Pentru ameliorarea edemului, se recomanda folosirea de bandaje compresive, care se vor aplica numai dupa vindecarea oricarei infectii de la nivelul ulceratiei. Mentinerea membrului in pozitie ridicata este utila pentru ameliorarea edemului. Se recomanda mentinerea membrelor inferioare ridicate timp de 30 de minute, de trei-patru ori pe zi. De asemenea, este utila aplicarea unor perne sau paturi sub picioare, in timpul somnului.
3. Eczema venoasa (tegumente iritate, pruriginoase cauzate de presiunea sanguina crescuta)
Daca exista eczema severa sau care se agraveaza, medicul specialist va trebui mai intai sa excluda celulita (o infectie bacteriana a stratului profund al pielii). In cazul existentei celulitei, se va face tratament cu antibiotice, ce ar asigura tratarea cu succes a eczemei.
Pentru a trata eczema venoasa, medicul specialist ar putea sugera utilizarea unui emolient (hidratant) pe suprafata afectata, precum si unei creme cu corticosteroizi de grupa medie sau a unui unguent. Ele amelioreaza pruritul si grabesc vindecarea pielii.
Daca, in ciuda tratamentul, eczema venoasa nu se amelioreaza sau continua sa se agraveze, aceasta se poate datora unei reactii alergice, cunoscuta ca si dermatita de contact. Poate aparea alergie la pansament, emolient sau corticosteroid.
Daca apare dermatita de contact, se recomanda consultul medicului dermatolog (specialist in boli de piele), pentru efectuarea unor teste alergologice. Acestea implica aplicarea unei cantitati mici din alergenul suspectat la nivel cutanat, timp de 48 de ore, pentru a observa tipul reactiei la acesta. Dermatita de contact poate aparea in orice stadiu al tratamentului eczemei venoase, nu doar la inceputul tratamentului.
Tratamentul ambulator
Urmatoarele sfaturi ar putea ajuta la vindecarea mai rapida a ulcerului venos de gamba:
- Mentinerea in forma prin plimbari regulate; imobilizarea, sedentarismul poate agrava ulcerul venoas de gamba si simptomele asociate, ca edemul (tumefierea regiunii prin infiltrarea tesuturilor cu fluid). Atunci cand sunteti in pozitie sezut, se recomanda mentinerea membrelor inferioare elevate.
- Evitarea traumatismelor locale, purtarea de incaltaminte corespunzatoare.
- In cazul in care medicul specialist prescrie o crema emolienta pentru eczema venoasa, se recomanda folosirea frecventa a acesteia. Prin masajul membrelor cu preparatul emolient, se activeaza circulatia venoasa, neexistand o limita in cat de des ar putea fi folosita.
- Purtati bandajul compresiv asa cum v-a fost recomandat de catre medicul specialist. In cazul in care exista probleme cu acesta, se recomanda consultul medicului specialist, pentru indepartarea acestuia.
Atitudinea dupa vindecareSus
Chiar si dupa vindecarea ulceratiei, se recomanda efectuarea controlului periodic. Este frecvent intalnita recurenta ulcerului de gamba, chiar si dupa vindecarea completa a acestuia. De aceea este bine ca medicul specialist sa verifice periodic semnele de recurenta a ulcerului. Acest lucru ar trebui facut la fiecare 6-12 luni, precum si efectuarea unor examene Doppler la fiecare sase saptamani. Medicul specialist ar putea recomanda purtarea unor sosete compresive dupa vindecarea ulceratiei. Ca si in cazul bandajelor compresive, sosetele compresive exercita presiune, favorizand astfel circulatia sanguina si mentinerea unui nivel adecvat al presiunii venoase. Bandajele compresive pot fi purtate zilnic sub haine, iar in cazul pacientilor cu antecedente de ulcer venos, se recomanda purtarea acestora cel putin 5 ani dupa vindecare, pentru prevenirea recurentelor. Exista de asemenea o serie de masuri ce pot fi urmate pentru prevenirea recurentei ulcerului venos.
Ulcerul venos de gamba care nu se vindecaSus
Daca ulcerul venos de gamba nu se vindeca, chiar si dupa 2-3 luni, se recomanda consultul medicului specialist, pentru investigarea cauzei. Medicul specialist ar putea stabili daca exista alte afectiuni asociate sau complicatii, ca infectia, ce ar putea incetini procesul de vindecare al ulcerului. In cazuri foarte rare, nu se poate depista cauza pentru care ulcerul nu se vindeca, chiar si dupa consultul medicului specialist. In acest caz, medicul specialist va incerca sa usureze starea pacientului prin controlul oricarui simptom asociat si prin imbunatatirea mobilitatii. De asemenea, se poate asigura suport psihologic pe termen lung, daca este nevoie.
ComplicatiiSus
Ulcerul venos de gamba poate avea diverse complicatii care sunt detaliate mai jos.
1. Imobilizarea
Poate fi dificila deplasarea pacientilor cu ulcer venos de gamba. In schimb, sedentarismul, poate agrava evolutia ulcerului de gamba deoarece creste presiunea sanguina prin lipsa miscarii, agravand ulceratia.
2. Infectia
Ulcerul de gamba se poate infecta, deci este important sa cautam orice semn de infectie. Acestea includ tumefierea, roseata, exudatul si cresterea durerii. De asemenea, poate exista febra si stare generala alterata. Daca ulcerul de gamba se infecteaza, poate fi tratat cu antibiotice de tipul flucloxacilinei.
3. Scaderea calitatii vietii
A trai cu un ulcer de gamba poate fi dificil. Ulceratiile pot fi dureroase si pot necesita timp pentru vindecare, pacientul ar putea necesita mai multe zile libere de la serviciu. Pentru unele persoane, pierderea independentei si izolarea sociala, pot cauza stres psihologic si emotional.
4. Osteomielita
Infectia bacteriana de la nivelul ulceratiei venoase se poate raspandi pana la nivelul sistemului osos producand osteomielita. Acesta este o infectie a osului invecinat. Osteomielita produce febra, greata si durere severa la nivelul osului afectat. Pacientii cu osteomielita necesita internare in spital pentru a primi tratament cu antibiotice, care se administreaza de obicei pe cale intravenoasa (prin intermediul unui cateter introdus in vena).
5. Infectia sangelui (septicemia)
Daca un ulcer de gamba se infecteaza, bacteria se poate raspandi la nivelul sistemului sanguin si multiplica rapid, producand septicemie. In acest caz, apare febra si cefalee, greata, diaree si respiratie rapida (tahipnee). Septicemia se trateaza cu antibiotice, este necesara internarea in spital a pacientilor.
PrevenireSus
Pentru scaderea riscului de a dezvolta un ulcer de gamba, se recomanda o serie de masuri care sunt detaliate mai jos:
- Scaderea in greutate (in cazul persoanelor supraponderale sau obeze). Scaderea in greutate este utila in preventia ulcerului venos deoarece excesul ponderal contribuie la cresterea presiunii sanguine, de asemenea avand un efect benefic si asupra starii de sanatate generale.
- Consumul de alimente sanatoase, dieta echilibrata cu scopul de a mentine o greutate normala.
- Evitarea consumului de alcool - Ministerul Sanatatii recomanda ca barbatii sa nu consume mai mult de 3-4 unitati de alcool pe zi, iar femeile nu mai mult de 2-3 unitati zilnic. O unitate este echivalenta cu 250 ml de bere normala, cu un pahar mic de vin sau 25 de ml de alcool.
- Renuntarea la fumat (in cazul pacientilor fumatori) - tigarile contin nicotina, care ingusteaza venele si arterele, ingreunand circulatia sanguina, facilitand astfel dezvoltarea ulcerului venos.
- Aplicarea unei creme emoliente (hidratante) la nivelul gambelor, mai ales daca exista antecedente de ulcer venos. Se poate folosi de cate ori vrem, deoarece niciodata nu putem spune ca am folosit-o in exces. Miscarile de masaj prin care se aplica crema stimuleaza circulatia sanguina de la nivelul membrelor inferioare.
- Examinarea regulata a membrelor pentru depistarea leziunilor de continuitate, veziculelor, tumefierii si eritemului local. Prin tratarea leziunilor minore chiar din momentul aparitiei, putem preveni dezvoltarea ulcerului de gamba.
- Evitarea traumatismelor locale, purtarea de imbracaminte si incaltaminte adecvata.
Generalitati
Ulcerul de gamba
Ce este ulcerul de gamba?
Ulcerul de gamba este o pierdere de substanta dermoepidermica, situat sub nivelul genunchilor sau la nivelul labei piciorului, care necesita mai mult de sase saptamani pentru a se vindeca. Ulcerul de gamba consta dintr-o ulceratie tumefiata sau un crater, cu expunerea tesutului subiacent. Pot fi de form...e, marimi si culori diferite.
Ulcerul de gamba este frecvent o afectiune cronica si recurenta. Peste 80-85% dintre ulcerele de gamba sunt ulcere venoase, dezvoltandu-se datorita circulatiei venoase deficitare de la nivelul membrelor inferioare. Alte tipuri de ulcere de gamba includ ulcerele arteriale, ce rezulta datorita circulatiei deficitare de la nivel arterial, si piciorul diabetic (cu ulceratie), ce poate fi un rezultat al diabetului. Ulcerele venoase pot fi dureroase, cauzand usturimi, prurit si tumefiere la nivelul membrului afectat.
Cat de frecvente sunt ulcerele venoase de gamba?
Ulcerele venoase de gamba devin mai frecvente cu varsta, fiind foarte rare in randul persoanelor de sub 45 de ani. S-a estimat ca in randul persoanelor de peste 80 de ani, 1 din 50 de persoane sunt afectate de ulcer de gamba. De asemenea, frecventa este crescuta in randul persoanelor obeze sau imobilizate la pat.
Tratamentul ulcerului venos consta in curatarea si bandajarea ranii, precum si aplicarea unor pansamente compresive la acel nivel. Cu toate acestea, vindecarea leziunilor necesita o perioada indelungata, putand aparea recurente chiar si dupa vindecarea completa. Ulcerele venoase de gamba se pot infecta sau pot dezvolta complicatii.
Cuprins articol
Generalitati
Semne si simptome
Etiologie
Diagnostic
Tratament
Atitudinea dupa vindecare
Ulcerul venos de gamba care nu se vindeca
Complicatii
Prevenire
Semne si simptomeSus
Ulcerul venos de gamba consta intr-o zona cu pierdere de substanta dermo-epidermica (o gaura) si din tesutul subiacent expus. Ulcerul venos poate fi insotit de urmatoarele:
- gambe tumefiate ce sunt pline de lichid, edem care mentine forma degetelor cu care se efectueaza o presiune (edem depresibil)
- depigmentarea si colorarea tegumentelor perilezionale (se mai numeste si hiperpigmentare)
- tegumente cartonate in jurul ulcerului, determinand aparitia senzatiei de rigiditate si adoptand forma unei sticle de sampanie (cunoscuta ca si lipodermatoscleroza)
- zone mici, fine de tegument depigmentat, ce pot contine mici puncte rosii (cunoscuta ca si atrofia alba).
Simptomele asociate unui ulcer venos sunt determinate de circulatia deficitara de la nivelul venelor.
Aceasta este cunoscuta ca si insuficienta venoasa cronica, ce poate produce:
- durere de gamba, ce poate fi continua sau intermitenta (poate aparea si disparea)
- sentiment de greutate la nivelul membrului afectat
- durere
- prurit
- tumefiere
- eczema venoasa (prurit, iritarea tegumentelor de catre presiunea sanguina crescuta la nivelul venelor membrelor).
EtiologieSus
Ulcerul venos de gamba apare datorita presiunii sanguine crescuta (hipertensiune) de la nivelul venelor gambelor, putand determina extravazarea fluidului la acel nivel. Fluidul determina tumefiere si distrugerea tegumentelor, ce devin inflamate si subtiate, putandu-se rupe si forma o ulceratie. Presiunea sanguina crescuta de la nivelul membrelor inferioare, poate aparea datorita sangelui care nu circula adecvat la acel nivel, cunoscut ca si insuficienta venoasa. Poate fi de asemenea consecinta deficientei pompei musculare, ce previne fluxul sanguin normal.
La nivelul venelor membrelor inferioare, presiunea sanguina este mentinuta in limite normale cu ajutorul unei pompe de la nivelul musculaturii, care are rolul de a propulsa sangele in momentul miscarii, si prin intermediul valvelor de la nivelul venelor. Aceste valve previn intoarcerea sangelui (cunoscut ca si reflux venos), asigurand miscarea sangelui de-a lungul venelor si mentinerea unei presiuni sanguine scazuta. Cu toate acestea, daca fie valvele venoase, fie pompa musculara, sunt deficitare, presiunea sanguina va creste, putand astfel aparea ulcerul venos.
Exista o serie de factori care cresc riscul dezvoltarii unui ulcer venos, incluzand:
- obezitatea
- lipsa de miscare (imobilizarea)
- tromboza venoasa profunda in antecedente
- antecedente personale sau familiale de vene varicoase
- antecedente de traumatism la nivelul membrului inferior (ca de exemplu fractura)
- varsta inaintata.
DiagnosticSus
Se recomanda consultul medicului specialist in cazul in care aveti ulcer de gamba. Diagnosticul de ulcer de gamba se bazeaza pe simptomatologie si examenul clinic local.
Medicul specialist sau asistenta va nota marimea, profunzimea si pozitia ulcerului. Pacientul va fi intrebat daca exista secretie la nivelul leziunii, daca ulceratia este dureroasa si ce tip de durere este. Vor incerca sa stabileasca cauza ulceratiei; pacientul va fi intrebat daca are alte afectiuni, ca diabetul zaharat, tromboza venoasa profunda sau orice tip de traumatism local, ulceratie sau interventie chirurgicala la nivelul membrului afectat.
Examenul fizic va fi efectuat de medicul specialist sau de asistenta, ce va examina membrele inferioare in clinostatism si ortostatism. Se vor cauta semne de ulcer venos, ca edemul depresibil (tumefierea tegumentelor prin fluide ce mentin forma degetului cu care se efectueaza o presiune), si eczema venoasa pruriginoasa (iritatia tegumentelor de catre presiunea sanguina crescuta la nivelul venelor membrelor inferioare).
De asemenea, se vor verifica si semnele de suprainfectie a ulceratiei, de exemplu mirosul urat, puroiul sau celulita (infectia bacteriana la nivelul statului profund al tegumentelor).
Examenul Doppler venos
Pentru a confirma diagnosticul de ulcer venos de gamba si pentru a exclude o eventuala afectare arteriala (vase mai mari care transporta sangele de la nivelul inimii catre tot organismul), medicul specialist va efectua un test, denumit Doppler, pentru a verifica insuficienta arteriala (presiunea sanguina crescuta datorata fluxului sanguin deficitar).
Ca si insuficienta venoasa, cea arteriala se refera la curgerea deficitara a sangelui de-a lungul arterelor. Semne ale insuficientei arteriale includ disparitia pilozitatii la nivelul regiunii afectate, tegumentele zonei afectate fiind reci si palide la palpare.
Examenul Doppler se va efectua bilateral. Testul include determinarea presiunii sanguine la nivelul fiecarui membru, la nivelul gleznei si compararea acestor valori cu presiunea de la nivelul membrelor superioare. Cand valorile sunt comparabile, pot arata daca exista sau nu insuficienta arteriala.
Cu toate acestea, exista o serie de afectiuni ce pot determina rezultate neconcludente ale examenului Doppler. De exemplu, se recomanda consultul medicului specialist, daca pacientul prezinta:
- diabet zaharat,
- boala aterosclerotica (ingrosarea treptata a arterelor),
- poliartrita reumatoida (inflamatia si distrugerea articulatiilor)
- vasculita sistemica (inflamatia vaselor sanguine).
De asemenea, se recomanda consultul medicului specialist in cazul in care medicul curant este nesigur asupra diagnosticului sau asupra etiologiei ulceratiei venoase.
TratamentSus
Tratamentul trebuie monitorizat de catre un medicul specialist in managementul ulcerului membrelor inferioare. Tipul tratamentului aplicat depinde de existenta sau nu a infectei la nivelul ulceratiei.
Tratamentul ulcerului de gamba neinfectat
Dezinfectia ulcerului
Medicul specialist va curata ulceratia si tegumentele inconjuratoare cu apa calduta sau solutie salina (solutie cu clorura de sodiu). Ulterior ulceratia se va usca, urmarind indepartarea tuturor tesuturilor moarte. In cazul in care exista foarte multe tesuturi moarte, se vor indeparta printr-o tehnica chirurgicala denumita debridare. Pentru diminuarea durerii, se va aplica un anestezic local.
Pansamentul ulcerului
Se va folosi un pansament simplu, neadeziv, ce va grabi vindecarea ulceratiei, va imbunatati confortul si va controla exudatia.
Ulterior se va aplica un pansament compresiv, ce exercita o presiune constanta asupra membrului inferior, pentru a imbunatati circulatia si a grabi vindecarea ulceratiei. Acesta scade riscul intoarcerii sangelui venos (reflux venos), crescand fluxul sanguin, imbunatatind astfel circulatia locala si grabind vindecarea. In cazul persoanelor imobilizate (care nu fac suficienta miscare), se va aplica un bandaj compresiv de grad mai inalt, ce exercita o presiune mai puternica. Cu toate acestea, pentru persoanele care fac un anumit grad de miscare, se recomanda folosirea unui bandaj compresiv mediu, deoarece nu necesita o presiune foarte mare.
Tratamentul ulcerului venos infectat
Dezinfectia ulcerului
Ca si in cazul ulcerului neinfectat, in faza initiala se va curata ulceratia si tegumentele din jur cu o solutie salina sau apa calduta (solutie salina). Aceste tegumente se vor usca, indepartandu-se orice tip de tesut mort. Daca exista o cantitate crescuta de tesuturi moarte, ar putea fi necesara indepartarea lor folosind o tehnica chirurgicala numita debridare. In acest caz se va aplica local o substanta anestezica pentru reducerea durerii.
Prelevarea de secretii de la nivelul ulceratiei
Medicul specialist va recolta o mostra de tesut de la nivelul ulceratiei, folosind un tampon, mostra ce va fi trimisa pentru un examen bacteriologic.
Pansamentul ulceratiei
Se va folosi un pansament simplu, neadeziv pentru pansarea ulceratiei, favorizand vindecarea, imbunatatind confortul si controland eczematizarea.
Cu toate acestea, in cazul ulcerului infectat, medicul specialist nu va aplica un bandaj compresiv in acest stadiu, intrucat ar fi foarte dureros deoarece ulceratia este infectata. De asemenea, este foarte importanta verificarea ulceratiei in mod regulat.
Tratamentul antibiotic
Se va trata infectia timp de sapte zile cu un antibiotic de tipul flucloxacilinei.
Monitorizarea tratamentelor utilizate in cazul ulcerului venos
Ulcerul neinfectat
In cazul ulcerelor neinfectate, se vor schimba pansamentele si bandajele compresive saptamanal. De asemenea, se va monitoriza procesul de vindecare a ulceratiei. Pe masura ce ulceratia se vindeca bine, pacientul va veni la control numai o data pe luna.
Ulcerul infectat
Daca ulcerul este infectat, se recomanda control zilnic al ulceratiei, pentru a evalua eficienta tratamentului cu antibiotice, pana la vindecarea infectiei. In cazul in care nu exista o evolutie favorabila, ar putea fi nevoie de schimbarea antibioticului, tratament ce s-ar putea prelungi pana la doua saptamani. In cazuri foarte rare, cand infectia se agraveaza, iar pacientul incepe sa aiba o stare generala precara, ar putea fi necesara terapia antibiotica intravenoasa (antibioticul se injecteaza intr-o vena) in spital.
Dupa vindecarea infectiei, se va aplica local un pansament compresiv, care grabeste procesul de vindecare. Pacientul va merge saptamanal la spital pentru schimbarea pansamentelor si a bandajelor compresive. De asemenea, se va monitoriza si procesul de vindecare a ulceratiei. Pe masura ce ulceratia se vindeca, ar putea fi necesara vizita la medic numai o data pe luna. La fiecare control, medicul specialist se va asigura de eficienta tratamentului aplicat. Se va asigura ca simptomele asociate sunt sub control, se vor cauta semne de complicatii posibile ce ar putea necesita tratament specializat, ca de exemplu dermatita de contact (o reactie alergica).
Tratarea simptomelor asociate ale ulcerului venos
Pot exista o serie de simptome asociate ulceratiei venoase. Cu toate acestea, simptomele ca durerea, edemul (tumefierea regiunii prin infiltratie lichidiana) si eczema venoasa (tegumente iritate, pruriginoase produse prin cresterea presiunii sanguine), pot fi tratate prin urmatoarele:
1. Durerea
Ulcerul venos poate fi dureros. Durerea moderata si usoara poate fi tratata folosind paracetamol. Cu toate acestea, daca durerea este severa si nu raspunde la paracetamol, medicul specialist ar putea prescrie o combinatie de paracetamol si codeina fosfat.
Daca exista edem al membrului inferior (tumefierea prin fluid a regiunii), care ar putea fi dureros, se recomanda ridicarea membrelor pe un plan inalt. Cu toate acestea, daca durerea continua sa se agraveze, ar trebui sa se consulte medicul specialist, intrucat ar putea aparea o complicatie la nivelul ulceratei, ca infectia.
2. Edemul (tumefierea regiunii prin infiltrarea tesutului cu lichid)
Pentru ameliorarea edemului, se recomanda folosirea de bandaje compresive, care se vor aplica numai dupa vindecarea oricarei infectii de la nivelul ulceratiei. Mentinerea membrului in pozitie ridicata este utila pentru ameliorarea edemului. Se recomanda mentinerea membrelor inferioare ridicate timp de 30 de minute, de trei-patru ori pe zi. De asemenea, este utila aplicarea unor perne sau paturi sub picioare, in timpul somnului.
3. Eczema venoasa (tegumente iritate, pruriginoase cauzate de presiunea sanguina crescuta)
Daca exista eczema severa sau care se agraveaza, medicul specialist va trebui mai intai sa excluda celulita (o infectie bacteriana a stratului profund al pielii). In cazul existentei celulitei, se va face tratament cu antibiotice, ce ar asigura tratarea cu succes a eczemei.
Pentru a trata eczema venoasa, medicul specialist ar putea sugera utilizarea unui emolient (hidratant) pe suprafata afectata, precum si unei creme cu corticosteroizi de grupa medie sau a unui unguent. Ele amelioreaza pruritul si grabesc vindecarea pielii.
Daca, in ciuda tratamentul, eczema venoasa nu se amelioreaza sau continua sa se agraveze, aceasta se poate datora unei reactii alergice, cunoscuta ca si dermatita de contact. Poate aparea alergie la pansament, emolient sau corticosteroid.
Daca apare dermatita de contact, se recomanda consultul medicului dermatolog (specialist in boli de piele), pentru efectuarea unor teste alergologice. Acestea implica aplicarea unei cantitati mici din alergenul suspectat la nivel cutanat, timp de 48 de ore, pentru a observa tipul reactiei la acesta. Dermatita de contact poate aparea in orice stadiu al tratamentului eczemei venoase, nu doar la inceputul tratamentului.
Tratamentul ambulator
Urmatoarele sfaturi ar putea ajuta la vindecarea mai rapida a ulcerului venos de gamba:
- Mentinerea in forma prin plimbari regulate; imobilizarea, sedentarismul poate agrava ulcerul venoas de gamba si simptomele asociate, ca edemul (tumefierea regiunii prin infiltrarea tesuturilor cu fluid). Atunci cand sunteti in pozitie sezut, se recomanda mentinerea membrelor inferioare elevate.
- Evitarea traumatismelor locale, purtarea de incaltaminte corespunzatoare.
- In cazul in care medicul specialist prescrie o crema emolienta pentru eczema venoasa, se recomanda folosirea frecventa a acesteia. Prin masajul membrelor cu preparatul emolient, se activeaza circulatia venoasa, neexistand o limita in cat de des ar putea fi folosita.
- Purtati bandajul compresiv asa cum v-a fost recomandat de catre medicul specialist. In cazul in care exista probleme cu acesta, se recomanda consultul medicului specialist, pentru indepartarea acestuia.
Atitudinea dupa vindecareSus
Chiar si dupa vindecarea ulceratiei, se recomanda efectuarea controlului periodic. Este frecvent intalnita recurenta ulcerului de gamba, chiar si dupa vindecarea completa a acestuia. De aceea este bine ca medicul specialist sa verifice periodic semnele de recurenta a ulcerului. Acest lucru ar trebui facut la fiecare 6-12 luni, precum si efectuarea unor examene Doppler la fiecare sase saptamani. Medicul specialist ar putea recomanda purtarea unor sosete compresive dupa vindecarea ulceratiei. Ca si in cazul bandajelor compresive, sosetele compresive exercita presiune, favorizand astfel circulatia sanguina si mentinerea unui nivel adecvat al presiunii venoase. Bandajele compresive pot fi purtate zilnic sub haine, iar in cazul pacientilor cu antecedente de ulcer venos, se recomanda purtarea acestora cel putin 5 ani dupa vindecare, pentru prevenirea recurentelor. Exista de asemenea o serie de masuri ce pot fi urmate pentru prevenirea recurentei ulcerului venos.
Ulcerul venos de gamba care nu se vindecaSus
Daca ulcerul venos de gamba nu se vindeca, chiar si dupa 2-3 luni, se recomanda consultul medicului specialist, pentru investigarea cauzei. Medicul specialist ar putea stabili daca exista alte afectiuni asociate sau complicatii, ca infectia, ce ar putea incetini procesul de vindecare al ulcerului. In cazuri foarte rare, nu se poate depista cauza pentru care ulcerul nu se vindeca, chiar si dupa consultul medicului specialist. In acest caz, medicul specialist va incerca sa usureze starea pacientului prin controlul oricarui simptom asociat si prin imbunatatirea mobilitatii. De asemenea, se poate asigura suport psihologic pe termen lung, daca este nevoie.
ComplicatiiSus
Ulcerul venos de gamba poate avea diverse complicatii care sunt detaliate mai jos.
1. Imobilizarea
Poate fi dificila deplasarea pacientilor cu ulcer venos de gamba. In schimb, sedentarismul, poate agrava evolutia ulcerului de gamba deoarece creste presiunea sanguina prin lipsa miscarii, agravand ulceratia.
2. Infectia
Ulcerul de gamba se poate infecta, deci este important sa cautam orice semn de infectie. Acestea includ tumefierea, roseata, exudatul si cresterea durerii. De asemenea, poate exista febra si stare generala alterata. Daca ulcerul de gamba se infecteaza, poate fi tratat cu antibiotice de tipul flucloxacilinei.
3. Scaderea calitatii vietii
A trai cu un ulcer de gamba poate fi dificil. Ulceratiile pot fi dureroase si pot necesita timp pentru vindecare, pacientul ar putea necesita mai multe zile libere de la serviciu. Pentru unele persoane, pierderea independentei si izolarea sociala, pot cauza stres psihologic si emotional.
4. Osteomielita
Infectia bacteriana de la nivelul ulceratiei venoase se poate raspandi pana la nivelul sistemului osos producand osteomielita. Acesta este o infectie a osului invecinat. Osteomielita produce febra, greata si durere severa la nivelul osului afectat. Pacientii cu osteomielita necesita internare in spital pentru a primi tratament cu antibiotice, care se administreaza de obicei pe cale intravenoasa (prin intermediul unui cateter introdus in vena).
5. Infectia sangelui (septicemia)
Daca un ulcer de gamba se infecteaza, bacteria se poate raspandi la nivelul sistemului sanguin si multiplica rapid, producand septicemie. In acest caz, apare febra si cefalee, greata, diaree si respiratie rapida (tahipnee). Septicemia se trateaza cu antibiotice, este necesara internarea in spital a pacientilor.
PrevenireSus
Pentru scaderea riscului de a dezvolta un ulcer de gamba, se recomanda o serie de masuri care sunt detaliate mai jos:
- Scaderea in greutate (in cazul persoanelor supraponderale sau obeze). Scaderea in greutate este utila in preventia ulcerului venos deoarece excesul ponderal contribuie la cresterea presiunii sanguine, de asemenea avand un efect benefic si asupra starii de sanatate generale.
- Consumul de alimente sanatoase, dieta echilibrata cu scopul de a mentine o greutate normala.
- Evitarea consumului de alcool - Ministerul Sanatatii recomanda ca barbatii sa nu consume mai mult de 3-4 unitati de alcool pe zi, iar femeile nu mai mult de 2-3 unitati zilnic. O unitate este echivalenta cu 250 ml de bere normala, cu un pahar mic de vin sau 25 de ml de alcool.
- Renuntarea la fumat (in cazul pacientilor fumatori) - tigarile contin nicotina, care ingusteaza venele si arterele, ingreunand circulatia sanguina, facilitand astfel dezvoltarea ulcerului venos.
- Aplicarea unei creme emoliente (hidratante) la nivelul gambelor, mai ales daca exista antecedente de ulcer venos. Se poate folosi de cate ori vrem, deoarece niciodata nu putem spune ca am folosit-o in exces. Miscarile de masaj prin care se aplica crema stimuleaza circulatia sanguina de la nivelul membrelor inferioare.
- Examinarea regulata a membrelor pentru depistarea leziunilor de continuitate, veziculelor, tumefierii si eritemului local. Prin tratarea leziunilor minore chiar din momentul aparitiei, putem preveni dezvoltarea ulcerului de gamba.
- Evitarea traumatismelor locale, purtarea de imbracaminte si incaltaminte adecvata.
Dermatologie & Venerologie
Dermatologie & Venerologie
Dermatologia este specialitate medicala care se ocupa de diagnosticarea si tratarea bolilor cutanate, anexelor pielii (par, unghii) si a mucoaselor adiacente (cavitate bucala si organe genitale).
Testele diagnostice dermatologice conventionale (Bacteriologie & Serologie antibacteriana; Micologie; Virusologie & Serologie antivirala) cuprind : scarificare ("skin scrapes"...) si examinare microscopica (infectii parazitare), examen citologic cutanat (bacterii, fungi, celule sanguine infiltrate, celule tumorale), examinarea cu lampa Wood (infectii cu dermatofiti), frotiu umed cu KOH (micoze), culturi fungice pe mediul DTM (infectii cu dermatofiti), alte culturi bacteriene sau fungice, PCR (identificare ADN viral, bacterian, fungic), serologie (detectie de anticorpi impotriva fungilor, rickettsii, protozoare), biopsii cutanate si evaluare imunohistochimica, testarea alergiei cutanate (imunoglobuline serice, "patch" test).
Teste diagnostice moderne : dermatoscopia pentru identificarea leziunilor pigmentate cutanate.
Venerologia este ramura medicinii care se ocupa cu studierea si tratarea bolilor cu transmitere sexuala (BTS), numite si "boli venerice".
Dermatologia este specialitate medicala care se ocupa de diagnosticarea si tratarea bolilor cutanate, anexelor pielii (par, unghii) si a mucoaselor adiacente (cavitate bucala si organe genitale).
Testele diagnostice dermatologice conventionale (Bacteriologie & Serologie antibacteriana; Micologie; Virusologie & Serologie antivirala) cuprind : scarificare ("skin scrapes"...) si examinare microscopica (infectii parazitare), examen citologic cutanat (bacterii, fungi, celule sanguine infiltrate, celule tumorale), examinarea cu lampa Wood (infectii cu dermatofiti), frotiu umed cu KOH (micoze), culturi fungice pe mediul DTM (infectii cu dermatofiti), alte culturi bacteriene sau fungice, PCR (identificare ADN viral, bacterian, fungic), serologie (detectie de anticorpi impotriva fungilor, rickettsii, protozoare), biopsii cutanate si evaluare imunohistochimica, testarea alergiei cutanate (imunoglobuline serice, "patch" test).
Teste diagnostice moderne : dermatoscopia pentru identificarea leziunilor pigmentate cutanate.
Venerologia este ramura medicinii care se ocupa cu studierea si tratarea bolilor cu transmitere sexuala (BTS), numite si "boli venerice".
BOLI CU TRANSMITERE SEXUALA
Nu ne putem baza pe principiul "Mie nu o sa
mi se intample asa" cand vine vorba despre bolile cu transmitere
sexuala. Chiar si in cazul cuplurilor stabile! Iata 12 boli frecvent
despistate de catre medicii dermatologi Informeaza-te, trateaza-te si
mai presus de toate placerile: protejeaza-te.
Din pacate, putini sunt cei care sunt scutiti de neplacerea aflarii unui diagnostic nefavorabil spus pe u...n ton delicat sau unul ferm de catre medicul ginecolog ori specialistul urolog. Cu toata informatia, bolile cu transmite sexuala (BTS) raman o problema. Din pacate chiar si in 2014, prezervativul este singura metoda care ofera protectie BTS, cu conditia sa fie folosit la fiecare contact sexual si inca de la inceput actului.
Sfatul medicilor din intreaga lume este urmatorul: nu neglija nici un simptom banal din sfera organelor sexuale. Un control la medicul specialist iti poate salva sanatatea si uneori chiar viata.
Chiar daca nu apar simptome suparatoare, unele virusuri pot fi prezente in organism, de aceea, examenele medicale anuale sunt obligatorii. In plus, oricine citeste o carte despre tot ceea ce inseamna viata sexuala cu placerile si durerile ei, are doar de castigat deoarece va putea identifica mai usor o eventuala infectie genitala.
situatii si rezolvari pentru anumite BTS-uri. Iata un rezumat. Mentionez, ca autodiagnosticul cat si automedicatia nu sunt recomandate! Informatiile de mai jos sunt orientative, doar un medic autorizat poate stabili un diagnostic corect si un tratament corespunzator.
1. Chlamidia - este provocata de catre o bacterie. Daca nu este tratata poate provoca boala pelviana inflamatorie sau sterilitate. Simptome: Este posibil sa nu prezinte simptome, insa apar usturimi la urinare, scurgeri vaginale sau ale penisului. Tratament: Simptomele inceteaza dupa cateva zile de administrare a antibioticelor, iar dupa 2 saptamani infectia este eliminata.
2. Herpes - este un virus care persista de-a lungul intregii vieti. Tipul 1 provoaca basicute sau bubite purulente, de obicei in zona gurii. Tipul 2: provoaca basicute genitale. Ambele pot fi transmise de la gura in zona genitala si viceversa. Simptome: Basice dureroase la gura, in zona genitala, pe fese. Prima eruptie a herpesului dureaza aproximativ doua saptamani. Bolnavul poate avea febra, mancarimi, simptome de gripa. Tratament: incurabil. Eruptiile vor izbucni si se vor retrage pe parcursul intregii vieti. Pentru a reduce frecventa aparitiei eruptiilor este indicat tratamentul medicamentos in doze zilnice cu acyclovir.
3. Negi genitali, Human Papiloma Virus (HPV) - negi la nivelul pielii, care se prezinta sub forma unor mici umflaturi in zona genitala sau in cea a anusului. Virusul se transmite prin contact genital direct la nivelul pielii. Din pacate virusul este rezident in organism de-a lungul intregii vieti. Simptome: La barbati - negi de culoare galben-cenusiu pe penis, in zona uretrei, in zona anusului. La femei: negi de culoare alba sau roz in zona vulvei, in cea a vaginului, pe colul uterin sau in zona anusului. Tratament: negii se pot elimina prin metode chirurgicale, prin cauterizare sau prin laser. Negii se pot resuscita, fiind necesara o noua extirpare a acestora. Perioada de convalescenta poate fi lunga si de durata.
4. Gonoree - infectie grava care, netratata, duce la sterilitate, la artrita sau la probleme cardiace. Simptome: pot sa nu fie evidente. Dar apar: usturimi la urinare, scurgeri vaginale sau ale penisului, dureri in zona pelvisului. Tratament: antibioticele au efect imediat asupra simptomelor si vindeca boala in cateva saptamani.
5. Sifilis - infectie foarte grava, care netratata la timp, afecteaza intreg organismul. Poate duce la deces. Simptome: primul stadiu - apar rani in zonele genitale. Al doilea stadiu: eruptii cutanate pe tot corpul. Al treilea stadiu: probleme ale inimii si ale sistemului nervos. Tratament: In stadiul incipient al bolii, penicilina o poate vindeca. O data ajunsa in ultimul stadiu, tratamentul medicamentos are efect limitat.
6. Boala pelvina inflamatorie - infectie a uterului, dar se poate localiza si la nivelul colului uterin ori a trompelor uterine. Apare atunci cand bacteriile (cel mai adesea chlamidia sau gonoreea) patrund in sistemul reproductiv. Duce la sterilitate. Simptome: dureri abdominale, febra, sensibilitate marita a uterului si a ovarelor, ciclu menstrual dureros, scurgeri, oboseala, ameteli, stari de voma, dureri in timpul actului sexual. Tratament: se recomanda repaus la pat si tratament medicamentos cu antibiotice. Daca boala este intr-un stadiu avansat, blocajul trompelor uterine si sterilitatea pot deveni permanente.
7. Infectia tractului urinar - infectie provocata de bacteriile blocate in uretra. Des intalnita la femeile care fac sex cu un nou partener. Simptome: dureri si usturimi in timpul urinarii, urinari frecvente. Urina poate fi tulbure si urat mirositoare. Tratament: infectia se vindeca prin administrarea de antibiotice de la o zi la o saptamana. Si multa apa plata.
8. Vaginita - inflamatie vaginala. Supuratii infectioase cauzate de lipsa de igiena. Antibioticele, pilulele contraceptive, sarcina pot cauza dezvoltarea candidei. Se mai numeste tricomonaza. Se transmite prin sex vaginal sau oral. Simptome: La femei - scurgere vaginala densa. De culoare alba sau galbuie, miros neplacut, mancarime, durere. La barbati: mancarimi genitale, contact sexual dureros. In cazul sexului oral, barbatii si femeile pot avea o pelicula albicioasa sau verzuie pe limba. Tratament: cremele care se elibereaza fara reteta vindeca aceasta boala in cateva zile. Femeile trebuie sa evite sa poarte pantaloni stramti, dresuri sau costume de baie. Nu faceti spalaturi si nu folositi deodorante intime.
9. Paduchi genitali - paduchi mici, de culoare alba care infesteaza parul pubian. Se raspandesc de la persoana infestata prin haine, paturi sau toalete. Simptome: Mancarimi. Pot provoca febra usoara, inflamatii ale amigdalelor, dureri usoare. Paduchii pot fi depistati in urma unui examen medical amanuntit. Tratament: tratamentul medicamentos de uz extern elimina paduchii si ouale acestora. Lenjeria de pat, hainele si proasoapele trebuie spalate.
10. Paraziti interni - giardia, criptosporidia, amoebe si altele. Ajung in organism, in primul rand, in urma contactului sexual oral sau anal. Simptome: diaree, dureri abdominale sau crampe, balonare, oboseala si pierderi de greutate. Tratament: Medicamente eliberate cu reteta de la doctor duc la eliminarea parazitilor.
11. Hepatita B - virus transmis prin contact sexual sau prin ace infectate. Mai raspandita la barbatii homosexuali, la cei care fac sex anal si au mai multi parteneri. Simptome: febra, oboseala, migrene, dureri abdominale, icter. In anumite cazuri, inflamatia ficatului poate duce la sangerari, la coma sau deces. Tratament: cazurile usoare: odihna la pat, dieta sanatoasa. Cazuri grave: tratament medicamentos.
12. HIV/SIDA -virus care slabeste sistemul imunitar pana il face incapabil sa mai lupte cu bolile: provoaca SIDA, un grup de boli grave. HIV se transmite prin sange infectat, sperma, secretii vaginale, lapte matern, intra in sange printr-o rana sau prin mucoasa in timpul sexului vaginal, sexului oral, sexului anal, prin folosirea acelor infectate, care se injecteaza drogurile, precum si prin alaptare. Simptome: HIV nu prezinta simptome de obicei. Testele de sange arata anticorpi ai HIV. Pot trece ani pana ca SIDA sa se declanseze. De-a lungul acestei perioade persoana infectata poate transmite HIV, practic fara sa stie! Primele semne ale SIDA: infectii cu ciuperci parazitare, transpiratii nocturne, pierderi in greutate. Boli legate de SIDA: pneumonie, cancer. Tratament: incurabil. Nu exista vaccin. Pentru HIV anumite combinatii de medicamente, care cuprind inhibitori protezici incetinesc virusul. Pentru SIDA, exista medicamente care incetinesc evolutia bolii, insa tratamentul trebuie instituit din timp si respectat.
Din pacate, putini sunt cei care sunt scutiti de neplacerea aflarii unui diagnostic nefavorabil spus pe u...n ton delicat sau unul ferm de catre medicul ginecolog ori specialistul urolog. Cu toata informatia, bolile cu transmite sexuala (BTS) raman o problema. Din pacate chiar si in 2014, prezervativul este singura metoda care ofera protectie BTS, cu conditia sa fie folosit la fiecare contact sexual si inca de la inceput actului.
Sfatul medicilor din intreaga lume este urmatorul: nu neglija nici un simptom banal din sfera organelor sexuale. Un control la medicul specialist iti poate salva sanatatea si uneori chiar viata.
Chiar daca nu apar simptome suparatoare, unele virusuri pot fi prezente in organism, de aceea, examenele medicale anuale sunt obligatorii. In plus, oricine citeste o carte despre tot ceea ce inseamna viata sexuala cu placerile si durerile ei, are doar de castigat deoarece va putea identifica mai usor o eventuala infectie genitala.
situatii si rezolvari pentru anumite BTS-uri. Iata un rezumat. Mentionez, ca autodiagnosticul cat si automedicatia nu sunt recomandate! Informatiile de mai jos sunt orientative, doar un medic autorizat poate stabili un diagnostic corect si un tratament corespunzator.
1. Chlamidia - este provocata de catre o bacterie. Daca nu este tratata poate provoca boala pelviana inflamatorie sau sterilitate. Simptome: Este posibil sa nu prezinte simptome, insa apar usturimi la urinare, scurgeri vaginale sau ale penisului. Tratament: Simptomele inceteaza dupa cateva zile de administrare a antibioticelor, iar dupa 2 saptamani infectia este eliminata.
2. Herpes - este un virus care persista de-a lungul intregii vieti. Tipul 1 provoaca basicute sau bubite purulente, de obicei in zona gurii. Tipul 2: provoaca basicute genitale. Ambele pot fi transmise de la gura in zona genitala si viceversa. Simptome: Basice dureroase la gura, in zona genitala, pe fese. Prima eruptie a herpesului dureaza aproximativ doua saptamani. Bolnavul poate avea febra, mancarimi, simptome de gripa. Tratament: incurabil. Eruptiile vor izbucni si se vor retrage pe parcursul intregii vieti. Pentru a reduce frecventa aparitiei eruptiilor este indicat tratamentul medicamentos in doze zilnice cu acyclovir.
3. Negi genitali, Human Papiloma Virus (HPV) - negi la nivelul pielii, care se prezinta sub forma unor mici umflaturi in zona genitala sau in cea a anusului. Virusul se transmite prin contact genital direct la nivelul pielii. Din pacate virusul este rezident in organism de-a lungul intregii vieti. Simptome: La barbati - negi de culoare galben-cenusiu pe penis, in zona uretrei, in zona anusului. La femei: negi de culoare alba sau roz in zona vulvei, in cea a vaginului, pe colul uterin sau in zona anusului. Tratament: negii se pot elimina prin metode chirurgicale, prin cauterizare sau prin laser. Negii se pot resuscita, fiind necesara o noua extirpare a acestora. Perioada de convalescenta poate fi lunga si de durata.
4. Gonoree - infectie grava care, netratata, duce la sterilitate, la artrita sau la probleme cardiace. Simptome: pot sa nu fie evidente. Dar apar: usturimi la urinare, scurgeri vaginale sau ale penisului, dureri in zona pelvisului. Tratament: antibioticele au efect imediat asupra simptomelor si vindeca boala in cateva saptamani.
5. Sifilis - infectie foarte grava, care netratata la timp, afecteaza intreg organismul. Poate duce la deces. Simptome: primul stadiu - apar rani in zonele genitale. Al doilea stadiu: eruptii cutanate pe tot corpul. Al treilea stadiu: probleme ale inimii si ale sistemului nervos. Tratament: In stadiul incipient al bolii, penicilina o poate vindeca. O data ajunsa in ultimul stadiu, tratamentul medicamentos are efect limitat.
6. Boala pelvina inflamatorie - infectie a uterului, dar se poate localiza si la nivelul colului uterin ori a trompelor uterine. Apare atunci cand bacteriile (cel mai adesea chlamidia sau gonoreea) patrund in sistemul reproductiv. Duce la sterilitate. Simptome: dureri abdominale, febra, sensibilitate marita a uterului si a ovarelor, ciclu menstrual dureros, scurgeri, oboseala, ameteli, stari de voma, dureri in timpul actului sexual. Tratament: se recomanda repaus la pat si tratament medicamentos cu antibiotice. Daca boala este intr-un stadiu avansat, blocajul trompelor uterine si sterilitatea pot deveni permanente.
7. Infectia tractului urinar - infectie provocata de bacteriile blocate in uretra. Des intalnita la femeile care fac sex cu un nou partener. Simptome: dureri si usturimi in timpul urinarii, urinari frecvente. Urina poate fi tulbure si urat mirositoare. Tratament: infectia se vindeca prin administrarea de antibiotice de la o zi la o saptamana. Si multa apa plata.
8. Vaginita - inflamatie vaginala. Supuratii infectioase cauzate de lipsa de igiena. Antibioticele, pilulele contraceptive, sarcina pot cauza dezvoltarea candidei. Se mai numeste tricomonaza. Se transmite prin sex vaginal sau oral. Simptome: La femei - scurgere vaginala densa. De culoare alba sau galbuie, miros neplacut, mancarime, durere. La barbati: mancarimi genitale, contact sexual dureros. In cazul sexului oral, barbatii si femeile pot avea o pelicula albicioasa sau verzuie pe limba. Tratament: cremele care se elibereaza fara reteta vindeca aceasta boala in cateva zile. Femeile trebuie sa evite sa poarte pantaloni stramti, dresuri sau costume de baie. Nu faceti spalaturi si nu folositi deodorante intime.
9. Paduchi genitali - paduchi mici, de culoare alba care infesteaza parul pubian. Se raspandesc de la persoana infestata prin haine, paturi sau toalete. Simptome: Mancarimi. Pot provoca febra usoara, inflamatii ale amigdalelor, dureri usoare. Paduchii pot fi depistati in urma unui examen medical amanuntit. Tratament: tratamentul medicamentos de uz extern elimina paduchii si ouale acestora. Lenjeria de pat, hainele si proasoapele trebuie spalate.
10. Paraziti interni - giardia, criptosporidia, amoebe si altele. Ajung in organism, in primul rand, in urma contactului sexual oral sau anal. Simptome: diaree, dureri abdominale sau crampe, balonare, oboseala si pierderi de greutate. Tratament: Medicamente eliberate cu reteta de la doctor duc la eliminarea parazitilor.
11. Hepatita B - virus transmis prin contact sexual sau prin ace infectate. Mai raspandita la barbatii homosexuali, la cei care fac sex anal si au mai multi parteneri. Simptome: febra, oboseala, migrene, dureri abdominale, icter. In anumite cazuri, inflamatia ficatului poate duce la sangerari, la coma sau deces. Tratament: cazurile usoare: odihna la pat, dieta sanatoasa. Cazuri grave: tratament medicamentos.
12. HIV/SIDA -virus care slabeste sistemul imunitar pana il face incapabil sa mai lupte cu bolile: provoaca SIDA, un grup de boli grave. HIV se transmite prin sange infectat, sperma, secretii vaginale, lapte matern, intra in sange printr-o rana sau prin mucoasa in timpul sexului vaginal, sexului oral, sexului anal, prin folosirea acelor infectate, care se injecteaza drogurile, precum si prin alaptare. Simptome: HIV nu prezinta simptome de obicei. Testele de sange arata anticorpi ai HIV. Pot trece ani pana ca SIDA sa se declanseze. De-a lungul acestei perioade persoana infectata poate transmite HIV, practic fara sa stie! Primele semne ale SIDA: infectii cu ciuperci parazitare, transpiratii nocturne, pierderi in greutate. Boli legate de SIDA: pneumonie, cancer. Tratament: incurabil. Nu exista vaccin. Pentru HIV anumite combinatii de medicamente, care cuprind inhibitori protezici incetinesc virusul. Pentru SIDA, exista medicamente care incetinesc evolutia bolii, insa tratamentul trebuie instituit din timp si respectat.
DESPRE DERMATOLOGIE ȘI DERMATOLOGI
DESPRE DERMATOLOGIE ȘI DERMATOLOGI
DERMATOLOGIA este știința care se ocupă de diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor pielii , părului , unghiilor și mucoaselor adiacente.
DERMATOLOGUL este medicul antrenat să identifice și să trateze aceste afecțiuni . Este absolvent al Facultății de Medicină Generală – ( durata de 6 ani ) după care urmează rezidențiatul în dermatologie , timp de 5 ani.
Derma...tologia nu este în general * dragoste la prima vedere* …pare monotonă și confuză , greoaie , ultradescriptivă…iar atunci când iei contact direct cu leziunile pielii poate fi chiar respingătoare…
Leziunile elementare sunt doar câteva ,dar numărul afecțiunilor dermatologice este foarte mare ! De aceea este o specialitate foarte grea…ochiul trebuie antrenat …Foarte adesea , pacientul ne spune: * Am venit doar să vă uitați !* sau * Vreau doar să vă uitați puțin! Nu am nevoie de o consultație!* Sunt unele din replicile pacienților care ne arată cât de puțin este înțeleasă complexitatea acestei specialități. Un medic dermatolog studiază 5 ani în cadrul rezidențiatului *ca să se uite puțin* !
În dermatologie , în majoritatea cazurilor , diagnosticul se bazează pe ochiul ,mintea și mâna medicului și depinde mai puțin de investigații paraclinice sau de performanțele unui aparat.
Pielea este cel mai întins și mai vizibil organ al corpului și reflectă starea de sănătate a corpului , acționând și ca o barieră împotriva agresiunilor externe.
Într-un anumit moment al vieții , fiecare dintre noi are măcar o afecțiune cutanată , fie că este vorba de nou – născuți , copii , tineri , adulți sau vârstnici. 1 din 6 vizite la medicul de familie ( 15% ) se referă la o problemă cutanată.
Dacă veți sta de vorbă cu medici dermatologi , va fi greu să găsiți colegi care să regrete că și-au ales această specialitate sau să-și dorească o alta. Este orgoliul fiecărui specialist care știe că este important ceea ce face … actualmente , putem excela în atâtea domenii de interes ale dermatologiei : dermatocosmetologie , dermatologie estetică , dermatoscopie – depistare precoce a cancerului de piele , dermatochirurgie , dermatovenerologie , dermatopediatrie , antiaging …și lista ar putea continua …avem la dispoziție aparatură medicală modernă : laser CO2 și laser pentru tratamentul diverselor afecțiuni ale pielii ( rozacee , hiperpigmentații ) , rejuvenation , aparatură pentru tratamentul celulitei sau pentru epilare…dermatoscop , Molemax și Fotofinder pentru depistarea și urmărirea leziunilor pigmentare – nevi , etc – de pe suprafața corpului.
Strânsele legături ale dermatologiei cu medicina internă, reies din faptul că tegumentul prezintă adesea manifestări asociate cu boli de sistem , care pot fi identificate mai ușor prin examen dermatologic direct și biopsie cutanată sau asociere de dermatoze cu manifestări interne.
ETAPELE DIAGNOSTICULUI DERMATOLOGIC
ANAMNEZA – stabilește momentul apariției erupției , evoluția acesteia ( acută sau cronică) , eventuale variații în funcție de profesiune , anotimp și vârstă , simptomele subiective asociate , corelația cu boli interne , obiceiurile alimentare ale pacientului și tratamentele generale și locale efectuate. Ne interesează și antecedentele personale și eredo-colaterale.
EXAMENUL ÎNTREGII SUPRAFEȚE CORPORALE ȘI A MUCOASELOR
Se face prin inspecție și palpare la lumina zilei
EXAMEN GENERAL PE APARATE ȘI SISTEME
EXAMENE DE LABORATOR SPECIFICE ș.a
DERMATOLOGIA este știința care se ocupă de diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor pielii , părului , unghiilor și mucoaselor adiacente.
DERMATOLOGUL este medicul antrenat să identifice și să trateze aceste afecțiuni . Este absolvent al Facultății de Medicină Generală – ( durata de 6 ani ) după care urmează rezidențiatul în dermatologie , timp de 5 ani.
Derma...tologia nu este în general * dragoste la prima vedere* …pare monotonă și confuză , greoaie , ultradescriptivă…iar atunci când iei contact direct cu leziunile pielii poate fi chiar respingătoare…
Leziunile elementare sunt doar câteva ,dar numărul afecțiunilor dermatologice este foarte mare ! De aceea este o specialitate foarte grea…ochiul trebuie antrenat …Foarte adesea , pacientul ne spune: * Am venit doar să vă uitați !* sau * Vreau doar să vă uitați puțin! Nu am nevoie de o consultație!* Sunt unele din replicile pacienților care ne arată cât de puțin este înțeleasă complexitatea acestei specialități. Un medic dermatolog studiază 5 ani în cadrul rezidențiatului *ca să se uite puțin* !
În dermatologie , în majoritatea cazurilor , diagnosticul se bazează pe ochiul ,mintea și mâna medicului și depinde mai puțin de investigații paraclinice sau de performanțele unui aparat.
Pielea este cel mai întins și mai vizibil organ al corpului și reflectă starea de sănătate a corpului , acționând și ca o barieră împotriva agresiunilor externe.
Într-un anumit moment al vieții , fiecare dintre noi are măcar o afecțiune cutanată , fie că este vorba de nou – născuți , copii , tineri , adulți sau vârstnici. 1 din 6 vizite la medicul de familie ( 15% ) se referă la o problemă cutanată.
Dacă veți sta de vorbă cu medici dermatologi , va fi greu să găsiți colegi care să regrete că și-au ales această specialitate sau să-și dorească o alta. Este orgoliul fiecărui specialist care știe că este important ceea ce face … actualmente , putem excela în atâtea domenii de interes ale dermatologiei : dermatocosmetologie , dermatologie estetică , dermatoscopie – depistare precoce a cancerului de piele , dermatochirurgie , dermatovenerologie , dermatopediatrie , antiaging …și lista ar putea continua …avem la dispoziție aparatură medicală modernă : laser CO2 și laser pentru tratamentul diverselor afecțiuni ale pielii ( rozacee , hiperpigmentații ) , rejuvenation , aparatură pentru tratamentul celulitei sau pentru epilare…dermatoscop , Molemax și Fotofinder pentru depistarea și urmărirea leziunilor pigmentare – nevi , etc – de pe suprafața corpului.
Strânsele legături ale dermatologiei cu medicina internă, reies din faptul că tegumentul prezintă adesea manifestări asociate cu boli de sistem , care pot fi identificate mai ușor prin examen dermatologic direct și biopsie cutanată sau asociere de dermatoze cu manifestări interne.
ETAPELE DIAGNOSTICULUI DERMATOLOGIC
ANAMNEZA – stabilește momentul apariției erupției , evoluția acesteia ( acută sau cronică) , eventuale variații în funcție de profesiune , anotimp și vârstă , simptomele subiective asociate , corelația cu boli interne , obiceiurile alimentare ale pacientului și tratamentele generale și locale efectuate. Ne interesează și antecedentele personale și eredo-colaterale.
EXAMENUL ÎNTREGII SUPRAFEȚE CORPORALE ȘI A MUCOASELOR
Se face prin inspecție și palpare la lumina zilei
EXAMEN GENERAL PE APARATE ȘI SISTEME
EXAMENE DE LABORATOR SPECIFICE ș.a
Boli venerice -negi genitali si sifilis
Boli venerice -negi genitali si sifilis
Cea mai frecventa afectiune din categoria boli venerice este reprezentata de infectia cu HPV-negi genitali. Cea mai cunoscuta boala venerica este sifilisul. Daca sifilisul se vindeca in toate cazurile (se efectueaza tratament pentru sifilis cu penicilina) nu acelasi lucru se poate spune despre negii negitali. Acest...ia continua sa apara uneori ani de zile, in pofida tratamentului.
Se transmit aceste boli venerice daca utilizezi prezervativul? Raspunsul este: da. Este o credinta gresita aceea ca daca folosesti prezervativul in timpul contactului sexual nu poti contracta boli venerice. Pot aparea negi genitali in zona inghinala, degete, coapse, in timp ce sifilisul poate determina manifestari la locul de inoculare a treponemei, fie ca este vorba despre degete, cavitate bucala, fata, torace sau abdomen.
poti lua boli venerice- negi genitali si sifilis- si daca folosesti prezervativul
poti lua boli venerice- negi genitali si sifilis- si daca folosesti prezervativul
Cea mai frecventa afectiune din categoria boli venerice este reprezentata de infectia cu HPV-negi genitali. Cea mai cunoscuta boala venerica este sifilisul. Daca sifilisul se vindeca in toate cazurile (se efectueaza tratament pentru sifilis cu penicilina) nu acelasi lucru se poate spune despre negii negitali. Acest...ia continua sa apara uneori ani de zile, in pofida tratamentului.
Se transmit aceste boli venerice daca utilizezi prezervativul? Raspunsul este: da. Este o credinta gresita aceea ca daca folosesti prezervativul in timpul contactului sexual nu poti contracta boli venerice. Pot aparea negi genitali in zona inghinala, degete, coapse, in timp ce sifilisul poate determina manifestari la locul de inoculare a treponemei, fie ca este vorba despre degete, cavitate bucala, fata, torace sau abdomen.
poti lua boli venerice- negi genitali si sifilis- si daca folosesti prezervativul
poti lua boli venerice- negi genitali si sifilis- si daca folosesti prezervativul
Dermatita de scutec
AFECTIUNI DERMATOLOGICE, DERMATITA, DERMATO, DERMATOLOG
Dermatita de scutec
Dermatita de scutec este cea mai des intalnita inflamatie a pielii sugarului; toti sugarii fac la un moment dat o astfel de dermatita. Este o zona iritata nivelul pielii acoperite de scutec a sugarului, rezultata din actiunea de macerare a tegumentului ...(pielii) combinata cu dezvoltarea unei ciuperci (Candida albicans).
Cauze:
tratamentul antibiotic al sugarului
schimbarea rara a scutecului
transpiratia favorizata de un scutec ocluziv
diareea (materiile fecale au un ph care irita pielea)
infectii fungice sau bacteriene
dermatita atopica
Cum arata?
Pielea este rosie, iritata, atat la nivelul feselor cat si inghinal si genital. In afara zonei de iritatie se pot gasi mici puncte rosii, mai rare pe masura ce se departeaza de regiunea genito-fesiera.
Dermatita de scutec
Dermatita de scutec
Ca tratament, se recomanda schimbarea mai frecventa a sugarului, scutecele noi nu trebuie stranse foarte tare pentru a lasa pielea sa respire, chiar si lasarea pielii la aer, fara scutrec, perioare scurte de timp, rezolvarea diareei si daca afectiunea persista consultul de specialitate.
Medicul va prescrie mixturi sau creme cu hidrocortizon si antimicotice, paste cu oxid de zinc.
Dermatita de scutec
Dermatita de scutec este cea mai des intalnita inflamatie a pielii sugarului; toti sugarii fac la un moment dat o astfel de dermatita. Este o zona iritata nivelul pielii acoperite de scutec a sugarului, rezultata din actiunea de macerare a tegumentului ...(pielii) combinata cu dezvoltarea unei ciuperci (Candida albicans).
Cauze:
tratamentul antibiotic al sugarului
schimbarea rara a scutecului
transpiratia favorizata de un scutec ocluziv
diareea (materiile fecale au un ph care irita pielea)
infectii fungice sau bacteriene
dermatita atopica
Cum arata?
Pielea este rosie, iritata, atat la nivelul feselor cat si inghinal si genital. In afara zonei de iritatie se pot gasi mici puncte rosii, mai rare pe masura ce se departeaza de regiunea genito-fesiera.
Dermatita de scutec
Dermatita de scutec
Ca tratament, se recomanda schimbarea mai frecventa a sugarului, scutecele noi nu trebuie stranse foarte tare pentru a lasa pielea sa respire, chiar si lasarea pielii la aer, fara scutrec, perioare scurte de timp, rezolvarea diareei si daca afectiunea persista consultul de specialitate.
Medicul va prescrie mixturi sau creme cu hidrocortizon si antimicotice, paste cu oxid de zinc.
ACNEE ROZACEE
ACNEE ROZACEE
Acnee rozacee
Acneea rozacee este o afecţiune cronică localizată la nivelul feţei, ce afectează de obicei adulţii, fiind mai frecvent întâlnită la femei.
Acneea rozacee se manifestă diferit. Iniţial este prezent eritemul(roşeaţa difuză), ulterior apar vase vizibile (telangiectazii). Pot apăreapustule (coşuri), însă nu sunt prezente comedoane ca în acneea vulgară. Un ultim sta...diu este caracterizat prin hipertrofia (mărirea) anumitor zone ale feţei – ex. rinofima, caracterizată prin hipertrofia zonelor afectate ale nasului.
Afecţiunea apare pe o predispoziţie genetică. Soarele, alimentele fierbinţi, picante agravează leziunile.
Cum am grijă de tenul cuperozic?
- evită alimente picante, fiebinţi;
-foloseşte o cremă pentru protecţie solară (mai ales persoanele cu o cuperoză avansată); soarele are un rol agravant asupra roşeţii şi telangiectaziilor;
- aplică o cremă puţin hidratantă, cu proprietăţi vasoconstrictoare;
- utilizează o bază de machiaj verzuie;
- antibioticele – topic sau sistemic sunt utile în cazul prezenţei pustulelor.
Dermatocosmetice indicate în tratamentul rozaceei:
Rubialine conţine ruscus, înlocuitor de vitamina P, sulfat de dextran cu rol decongestionant.
Rosealine conţine sulfatul de dextran şi extractul de ginseng ce protejează şi normalizează micro-circulaţia.
Anti roşeaţa –Avene conţine extractul de ruscus care îmbunătăţeşte microcirculaţia pielii
Sensibio AR conţine Complexul Rosactiv, ginkgo Biloba, extractul de ceai verde şi genisteina care au acţiune anti-roşeaţă, reduce intensiv roşeaţa şi previne reapariţia acesteia prin inhibarea sintezei de VEGF;
Capillin conţine Esculoside (escina obţinută din coaja de castan) care măreşte rezistenţa vaselor capilare, are acţiune antiinflamatoare şi anticuperozică. Atenuează eficient anti-roşeaţa şi calmează iritaţiile. Vitamina C potenţează acţiunea ingredientului Esculoside, accelerând circulaţia sângelui şi reducând sensibilitatea vaselor capilare.
Rosalic oferă o triplă protecţie pentru fortifierea vaselor capilare şi combaterea roşeţei:
- Vitamina CG, care întăreşte pereţii vaselor capilare
- Vitamina B3, care protejează pielea împotriva factorilor iritanţi externi şi a variaţiilor de temperatură
- Sistem de filtrare cu Mexoryl XL pentru a proteja pielea împotriva razelor UV, factori care agravează roşe
Acnee rozacee
Acneea rozacee este o afecţiune cronică localizată la nivelul feţei, ce afectează de obicei adulţii, fiind mai frecvent întâlnită la femei.
Acneea rozacee se manifestă diferit. Iniţial este prezent eritemul(roşeaţa difuză), ulterior apar vase vizibile (telangiectazii). Pot apăreapustule (coşuri), însă nu sunt prezente comedoane ca în acneea vulgară. Un ultim sta...diu este caracterizat prin hipertrofia (mărirea) anumitor zone ale feţei – ex. rinofima, caracterizată prin hipertrofia zonelor afectate ale nasului.
Afecţiunea apare pe o predispoziţie genetică. Soarele, alimentele fierbinţi, picante agravează leziunile.
Cum am grijă de tenul cuperozic?
- evită alimente picante, fiebinţi;
-foloseşte o cremă pentru protecţie solară (mai ales persoanele cu o cuperoză avansată); soarele are un rol agravant asupra roşeţii şi telangiectaziilor;
- aplică o cremă puţin hidratantă, cu proprietăţi vasoconstrictoare;
- utilizează o bază de machiaj verzuie;
- antibioticele – topic sau sistemic sunt utile în cazul prezenţei pustulelor.
Dermatocosmetice indicate în tratamentul rozaceei:
Rubialine conţine ruscus, înlocuitor de vitamina P, sulfat de dextran cu rol decongestionant.
Rosealine conţine sulfatul de dextran şi extractul de ginseng ce protejează şi normalizează micro-circulaţia.
Anti roşeaţa –Avene conţine extractul de ruscus care îmbunătăţeşte microcirculaţia pielii
Sensibio AR conţine Complexul Rosactiv, ginkgo Biloba, extractul de ceai verde şi genisteina care au acţiune anti-roşeaţă, reduce intensiv roşeaţa şi previne reapariţia acesteia prin inhibarea sintezei de VEGF;
Capillin conţine Esculoside (escina obţinută din coaja de castan) care măreşte rezistenţa vaselor capilare, are acţiune antiinflamatoare şi anticuperozică. Atenuează eficient anti-roşeaţa şi calmează iritaţiile. Vitamina C potenţează acţiunea ingredientului Esculoside, accelerând circulaţia sângelui şi reducând sensibilitatea vaselor capilare.
Rosalic oferă o triplă protecţie pentru fortifierea vaselor capilare şi combaterea roşeţei:
- Vitamina CG, care întăreşte pereţii vaselor capilare
- Vitamina B3, care protejează pielea împotriva factorilor iritanţi externi şi a variaţiilor de temperatură
- Sistem de filtrare cu Mexoryl XL pentru a proteja pielea împotriva razelor UV, factori care agravează roşe
Eczema
Eczema
Afecţiune cutanată alergică, acută sau cronică, caracterizată prin zone roşii supraînălţate de mici vezicule lichidiene deosebit de pruriginoase.
Diferite tipuri de eczema.
După cauza lor se disting trei tipuri principale de eczemă, care pot, fiecare dintre ele, să îmbrace o formă acută sau cronică.
■ Eczema alergică de contact sau dermita de contact survine cu ocazia cont...actelor repetate cu o substanţă alergică (nichel, cauciuc, detergenţi, unele substanţe medicamentoase etc.). Unii subiecţi,cel mai des adulţii, ajung astfel să facă un puseu de eczemă la fiecare nou contact.
■ Eczema atopică, numită, de asemenea, eczemă constituţională sau dermatită atopică, afectează subiecţii atinşi de atopie, adică predispuşi ereditar la alergii. Ea este foarte frecventă la sugar. Simptomele şi puseele sunt declanşate, în principal, de către pneumalergene (praf de casă, animale microscopice ca acarienii, polenuri) sau de către alte alergene prezente în unele alimente: lapte, ouă, soia etc.
■ Eczema prin sensibilizare internă este cauzată de prezenţa unui focar infectios care declanşează un fel de alergie cu manifestari la nivelul pielii. Se poate întâmpla ca o afecţiune cutanată (psoriazis) să aibă leziuni asemănătoare celor provocate de eczemă; această complicaţie este datorată cel mai des aplicării de medicamente alergizante.
SIMPTOME si SEMNE. După cum este acută sau cronică, eczema îmbracă forme foarte diferite.
■ Eczema acută se manifestă prin apariţia de plăci de un roşu aprins prost delimitate, pruriginoase; apoi apar vezicule (băşici minuscule) care în continuare se rup, provocând o scurgere; în sfârşit, se formează cruste mai mult sau mai puţin groase, care cad după una-două săptămâni şi lasă cicatrice de culoare roz.
■ Eczemele cronice, mai variate, se clasifică în trei categorii principale:
- formele uscate, care se traduc prin placarde roşii şi cu cruste, prost delimitate, cu o descuamare când fină, când în lambouri mari;
- formele lichenifiate, care se caracterizează prin plaje de piele groasă şi de culoare violet -purpuriu, parcurse de şanţuri cu desen cu romburi;
- formele dishidrozice, care se traduc prin apariţia de vezicule pe feţele laterale ale degetelor; acestea pot să se rupă şi să formeze cruste sau fisuri, în particular pe palme şi pe suprafeţele plantare.
Tratament
Tratamentul este, în primul rând, cel al cauzei, atunci când aceasta este posibil. Doar suprimarea contactului cu alergenul vindecă eczemele de contact, dar acesta este dificil de realizat în practică. în caz de eczemă atopică, suprimarea pneumalergenelor (acarienii) este uneori posibilă, ca şi cea a alergenelor alimentare.
In sfârşit, o desensibilizare (injecţii repetate cu alergene în doze foarte mici) poate fi întreprinsă în unele cazuri de eczemă atopică. în caz de eczemă prin sensibilizare internă, anti¬bioticele vindecă definitiv atât infecţia, cât şi eczema. Alte tratamente vizează suprimarea sau atenuarea simptomelor locale sau generale. Tratamentele locale implică antiseptice (mai ales în eczema acută) şi dermocorticosteroizii (mai ales în eczema cronică). Tratamentul general constă în admi¬nistrarea orală de antihistaminice cu scopul de a calma mâncărimile. Ingrijirea psihologică, schimbarea climatului ca şi curele termale constituie tot atâtea ajutoare de avut în vedere în tratamentul eczemei, mai ales când ea este cronică.
Prevenirea eczemei atopice constă în evitarea la toţi copiii, dar mai ales în caz de precedente familiale, a contactelor precoce şi repetate cu alergenele potenţiale. Acesta constituie unul din motivele pentru care se reco¬mandă actualmente diversificarea progresivă a alimentaţiei sugarului.
Afecţiune cutanată alergică, acută sau cronică, caracterizată prin zone roşii supraînălţate de mici vezicule lichidiene deosebit de pruriginoase.
Diferite tipuri de eczema.
După cauza lor se disting trei tipuri principale de eczemă, care pot, fiecare dintre ele, să îmbrace o formă acută sau cronică.
■ Eczema alergică de contact sau dermita de contact survine cu ocazia cont...actelor repetate cu o substanţă alergică (nichel, cauciuc, detergenţi, unele substanţe medicamentoase etc.). Unii subiecţi,cel mai des adulţii, ajung astfel să facă un puseu de eczemă la fiecare nou contact.
■ Eczema atopică, numită, de asemenea, eczemă constituţională sau dermatită atopică, afectează subiecţii atinşi de atopie, adică predispuşi ereditar la alergii. Ea este foarte frecventă la sugar. Simptomele şi puseele sunt declanşate, în principal, de către pneumalergene (praf de casă, animale microscopice ca acarienii, polenuri) sau de către alte alergene prezente în unele alimente: lapte, ouă, soia etc.
■ Eczema prin sensibilizare internă este cauzată de prezenţa unui focar infectios care declanşează un fel de alergie cu manifestari la nivelul pielii. Se poate întâmpla ca o afecţiune cutanată (psoriazis) să aibă leziuni asemănătoare celor provocate de eczemă; această complicaţie este datorată cel mai des aplicării de medicamente alergizante.
SIMPTOME si SEMNE. După cum este acută sau cronică, eczema îmbracă forme foarte diferite.
■ Eczema acută se manifestă prin apariţia de plăci de un roşu aprins prost delimitate, pruriginoase; apoi apar vezicule (băşici minuscule) care în continuare se rup, provocând o scurgere; în sfârşit, se formează cruste mai mult sau mai puţin groase, care cad după una-două săptămâni şi lasă cicatrice de culoare roz.
■ Eczemele cronice, mai variate, se clasifică în trei categorii principale:
- formele uscate, care se traduc prin placarde roşii şi cu cruste, prost delimitate, cu o descuamare când fină, când în lambouri mari;
- formele lichenifiate, care se caracterizează prin plaje de piele groasă şi de culoare violet -purpuriu, parcurse de şanţuri cu desen cu romburi;
- formele dishidrozice, care se traduc prin apariţia de vezicule pe feţele laterale ale degetelor; acestea pot să se rupă şi să formeze cruste sau fisuri, în particular pe palme şi pe suprafeţele plantare.
Tratament
Tratamentul este, în primul rând, cel al cauzei, atunci când aceasta este posibil. Doar suprimarea contactului cu alergenul vindecă eczemele de contact, dar acesta este dificil de realizat în practică. în caz de eczemă atopică, suprimarea pneumalergenelor (acarienii) este uneori posibilă, ca şi cea a alergenelor alimentare.
In sfârşit, o desensibilizare (injecţii repetate cu alergene în doze foarte mici) poate fi întreprinsă în unele cazuri de eczemă atopică. în caz de eczemă prin sensibilizare internă, anti¬bioticele vindecă definitiv atât infecţia, cât şi eczema. Alte tratamente vizează suprimarea sau atenuarea simptomelor locale sau generale. Tratamentele locale implică antiseptice (mai ales în eczema acută) şi dermocorticosteroizii (mai ales în eczema cronică). Tratamentul general constă în admi¬nistrarea orală de antihistaminice cu scopul de a calma mâncărimile. Ingrijirea psihologică, schimbarea climatului ca şi curele termale constituie tot atâtea ajutoare de avut în vedere în tratamentul eczemei, mai ales când ea este cronică.
Prevenirea eczemei atopice constă în evitarea la toţi copiii, dar mai ales în caz de precedente familiale, a contactelor precoce şi repetate cu alergenele potenţiale. Acesta constituie unul din motivele pentru care se reco¬mandă actualmente diversificarea progresivă a alimentaţiei sugarului.
Acneea
Acneea este o afectiune inflamatorie cronica
a foliculului pilosebeceu, localizata la nivelul fetei, gatului,
toracelui anterior si spatelui (toracele posterior), caracterizata prin
aparitia leziunilor non-inflamatorii (microcomedoane, comedoane
deschise, comedoane inchise) si inflamatorii (papule, pustule, noduli).
In adolescenta, acneea este mai frecventa la barbati, dar la adulti, femeile prez...inta o incidenta mai mare a acneei.
Acneea are un puternic impact psiho-social, prin afectarea emotionala (depresie, anxietate etc), psihologica si sociala (reducerea activitatilor interpersonale etc) mai ales la persoanele cu acnee de lunga durata, rezistenta la tratament.
Diagnosticul acneei vulgare este clinic, dar poate cuprinde si:
Evaluarea factorilor de risc
Explorarile diagnostice:
- evaluare hormonala
- culturi bacteriene. Realizarea de culturi din produse patologice prelevate de la nivelul leziunilor cutanate sunt indicate doar in absenta raspunsului la tratament sau a recidivelor frecvente.
Determinarea severitatii bolii (usoara, moderata, severa) se face in functie de numarul si tipul leziunilor prezente
Evaluarea impactului psiho-social prin completarea formularului DLQI.
Tratamentul local este procedura de baza in acnee. Acesta este suficient la aprox. 60% din bolnavi.
Medicamentele hormonale se recomanda la femeile cu varsta peste 20 de ani, cu acnee vulgara usoara, medie si in special in forma severa, mai ales in prezenta anumitor semne clinice (ex: hirsutism). De regula aceasta terapie este combinata cu aplicarea preparatelor locale.
Tratamentul dermato-cosmetic si chirurgical consta in:
incizii si drenaj chirurgical al chistelor; excizia cicatricilor;
tratament laser nonablativ in acneea de severitate medie;
tratament IPL in acneea de severitate medie;
peeling chimic/abraziv in acneea de severitate usoara si medie.
In adolescenta, acneea este mai frecventa la barbati, dar la adulti, femeile prez...inta o incidenta mai mare a acneei.
Acneea are un puternic impact psiho-social, prin afectarea emotionala (depresie, anxietate etc), psihologica si sociala (reducerea activitatilor interpersonale etc) mai ales la persoanele cu acnee de lunga durata, rezistenta la tratament.
Diagnosticul acneei vulgare este clinic, dar poate cuprinde si:
Evaluarea factorilor de risc
Explorarile diagnostice:
- evaluare hormonala
- culturi bacteriene. Realizarea de culturi din produse patologice prelevate de la nivelul leziunilor cutanate sunt indicate doar in absenta raspunsului la tratament sau a recidivelor frecvente.
Determinarea severitatii bolii (usoara, moderata, severa) se face in functie de numarul si tipul leziunilor prezente
Evaluarea impactului psiho-social prin completarea formularului DLQI.
Tratamentul local este procedura de baza in acnee. Acesta este suficient la aprox. 60% din bolnavi.
Medicamentele hormonale se recomanda la femeile cu varsta peste 20 de ani, cu acnee vulgara usoara, medie si in special in forma severa, mai ales in prezenta anumitor semne clinice (ex: hirsutism). De regula aceasta terapie este combinata cu aplicarea preparatelor locale.
Tratamentul dermato-cosmetic si chirurgical consta in:
incizii si drenaj chirurgical al chistelor; excizia cicatricilor;
tratament laser nonablativ in acneea de severitate medie;
tratament IPL in acneea de severitate medie;
peeling chimic/abraziv in acneea de severitate usoara si medie.
Cabinetul de Dermatologie Dr. SERBAN IULIANA va sta la dispozitie cu urmatoarele:
Cabinetul de Dermatologie Dr. SERBAN IULIANA va sta la dispozitie cu urmatoarele:
- consult dermatologic
- diagnostic, tratament si consiliere boli cu transmitere sexuala
- tratamentul infectiilor cutanate bacteriene, micotice, virale, parazitare
- tratamentul eczemelor si dermitelor atopice, dermitei seboreice, dermitei de contact, eczemei dishidrozice
- tratamentul dermatozelor majore (psoriazis..., afectiuni buloase, lichen plan, porfirii)
- tratamentul acneei si acneei rozacee
- tratamentul alopeciilor si hiperticozelor
- tratamentul vasculitelor si bolilor tesutului conjunctiv
- tramamentul afectiunile pigmentare, cicatrici cheloide si hipertrofice
- tratamentul ulcerului de gamba si a insuficientei venoase cronice
- tratamentul bolilor cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree, infectii cu chlamydia, uretrite si vaginite nespecifice, etc.)
- examinarea si tratarea tumorilor cutanate benigne si maligne
- examinare dermatoscopica a leziunilor pigmentare tumorale si a leziunilor vasculare cutanate
- electocauterizari
- tratamente chirurgicale tumori cutanate
- crioterapie
- consult dermatologic
- diagnostic, tratament si consiliere boli cu transmitere sexuala
- tratamentul infectiilor cutanate bacteriene, micotice, virale, parazitare
- tratamentul eczemelor si dermitelor atopice, dermitei seboreice, dermitei de contact, eczemei dishidrozice
- tratamentul dermatozelor majore (psoriazis..., afectiuni buloase, lichen plan, porfirii)
- tratamentul acneei si acneei rozacee
- tratamentul alopeciilor si hiperticozelor
- tratamentul vasculitelor si bolilor tesutului conjunctiv
- tramamentul afectiunile pigmentare, cicatrici cheloide si hipertrofice
- tratamentul ulcerului de gamba si a insuficientei venoase cronice
- tratamentul bolilor cu transmitere sexuala (sifilis, gonoree, infectii cu chlamydia, uretrite si vaginite nespecifice, etc.)
- examinarea si tratarea tumorilor cutanate benigne si maligne
- examinare dermatoscopica a leziunilor pigmentare tumorale si a leziunilor vasculare cutanate
- electocauterizari
- tratamente chirurgicale tumori cutanate
- crioterapie
Semnele si simptomele sifilisului
Semnele si simptomele sifilisului
Multe persoane infectate cu sifilis nu prezinta simptome timp de ani de zile, dar prezinta cu toate acestea riscul de a dezvolta complicatii tardive daca nu urmeaza un tratament adecvat. De multe ori transmiterea sifilisului se face de la persoane care nu stiu ca au boala.
Stadiul primar al sifilisului
...
Stadiul primar al sifilisului este de regula caracterizat prin aparitia unui singur ulcer (denumit sancru), dar uneori sifilisul poate debuta cu mai multe ulcere. Perioada dintre infectia cu sifilis si aparitia primelor simptome poate atinge 10-90 zile (in medie 21 zile). Sancrul sifilitic este dur, rotund, mic si nedureros. El este localizat in zona unde sifilisul a patruns pentru prima data in organism. Sancrul sifilitic dureaza 3-6 saptamani si se vindeca fara tratament. Totusi, daca nu se administreaza un tratament adecvat, infectia progreseaza spre stadiul secundar.
Stadiul secundar al sifilisului
Stadiul secundar al sifilisului este caracterizat prin iritatia pielii si leziuni ale mucoaselor. Acest stadiu debuteaza cu aparitia unei iritatii a pielii in una sau mai multe arii ale corpului. Iritatia pielii nu cauzeaza de regula mancarimi. Iritatia pielii poate apare concomitent cu vindecarea sancrului sau la cateva saptamani dupa vindecarea sancrului. Iritatia caracteristica sifilisului este sub forma de pete aspre, rosii sau maronii, la nivelul palmelor si talpilor. Iritatia pielii poate apare si in alte parti ale corpului, uneori mimand alte afectiuni. Uneori, iritatia pielii in sifilisul secundar poate trece neobservata. Simptomele asociate iritatiei tegumentare sunt: febra, ganglioni umflati, durere in gat, alopecie (caderea parului), cefalee, scadere in greutate, dureri musculare, oboseala. Semnele si simptomele sifilisului secundar dispar cu sau fara tratament. Insa, fara tratament, infectia va progresa catre stadiile latente si cele tardive ale sifilisului.
Stadiul latent si stadiile tardive ale sifilisului
Stadiul latent (ascuns) al sifilisului debuteaza odata cu disparitia simptomelor primare si secundare. In absenta tratamentului, persoana infectata va continua sa prezinte sifilis chiar daca nu prezinta simptome – infectia persista asadar in organism. Stadiul latent al sifilisului poate apare chiar si dupa 10-20 ani de la dobandirea infectiei si poate dura ani de zile. In stadiile avansate, sifilisul distruge organele interne: creierul, nervii, ochii, inima, vasele de sange, ficatul, oasele si articulatiile.
Simptomele stadiului tardiv al sifilisului cuprind: dificultate in coordonarea miscarilor musculare, paralizii, amorteli, orbire treptata si dementa. In final survine decesul.
Multe persoane infectate cu sifilis nu prezinta simptome timp de ani de zile, dar prezinta cu toate acestea riscul de a dezvolta complicatii tardive daca nu urmeaza un tratament adecvat. De multe ori transmiterea sifilisului se face de la persoane care nu stiu ca au boala.
Stadiul primar al sifilisului
...
Stadiul primar al sifilisului este de regula caracterizat prin aparitia unui singur ulcer (denumit sancru), dar uneori sifilisul poate debuta cu mai multe ulcere. Perioada dintre infectia cu sifilis si aparitia primelor simptome poate atinge 10-90 zile (in medie 21 zile). Sancrul sifilitic este dur, rotund, mic si nedureros. El este localizat in zona unde sifilisul a patruns pentru prima data in organism. Sancrul sifilitic dureaza 3-6 saptamani si se vindeca fara tratament. Totusi, daca nu se administreaza un tratament adecvat, infectia progreseaza spre stadiul secundar.
Stadiul secundar al sifilisului
Stadiul secundar al sifilisului este caracterizat prin iritatia pielii si leziuni ale mucoaselor. Acest stadiu debuteaza cu aparitia unei iritatii a pielii in una sau mai multe arii ale corpului. Iritatia pielii nu cauzeaza de regula mancarimi. Iritatia pielii poate apare concomitent cu vindecarea sancrului sau la cateva saptamani dupa vindecarea sancrului. Iritatia caracteristica sifilisului este sub forma de pete aspre, rosii sau maronii, la nivelul palmelor si talpilor. Iritatia pielii poate apare si in alte parti ale corpului, uneori mimand alte afectiuni. Uneori, iritatia pielii in sifilisul secundar poate trece neobservata. Simptomele asociate iritatiei tegumentare sunt: febra, ganglioni umflati, durere in gat, alopecie (caderea parului), cefalee, scadere in greutate, dureri musculare, oboseala. Semnele si simptomele sifilisului secundar dispar cu sau fara tratament. Insa, fara tratament, infectia va progresa catre stadiile latente si cele tardive ale sifilisului.
Stadiul latent si stadiile tardive ale sifilisului
Stadiul latent (ascuns) al sifilisului debuteaza odata cu disparitia simptomelor primare si secundare. In absenta tratamentului, persoana infectata va continua sa prezinte sifilis chiar daca nu prezinta simptome – infectia persista asadar in organism. Stadiul latent al sifilisului poate apare chiar si dupa 10-20 ani de la dobandirea infectiei si poate dura ani de zile. In stadiile avansate, sifilisul distruge organele interne: creierul, nervii, ochii, inima, vasele de sange, ficatul, oasele si articulatiile.
Simptomele stadiului tardiv al sifilisului cuprind: dificultate in coordonarea miscarilor musculare, paralizii, amorteli, orbire treptata si dementa. In final survine decesul.
Sifilisul in sarcina
Sifilisul in sarcina
Sifilisul netratat in cursul sarcinii conduce la decesul in uter al fatului, decesul nou nascutului, deformari osoase ale nou nascutului si tulburari neurologice ale acestuia.
Bacteria sifilisului poate infecta fatul in cursul unei sarcini. In functie de durata infectiei mamei, poate exista un risc crescut de moarte a fatului in uter sau la scurt timp dupa nastere. Un nou n...ascut infectat poate sa nu prezinte simptomele bolii. Totusi, daca nu se instituie tratamentul imediat, nou nascutul poate dezvolta probleme grave in cateva saptamani. Nou nascutii netratati prezinta de regula retard in dezvoltare, convulsii, sau deces.
Screening-ul pentru sifilis al tuturor gravidelor este important si are beneficii substantiale, el conducand la scaderea proportiei de copii infectati cu sifilis.
Gravidele care prezinta un risc crescut pentru infectia cu sifilis sunt:
- femeile care traiesc in saracie
- femeile neasigurate medical
- prostituatele
- femeile care consuma droguri
- femeile ce provin din comunitati unde este frecvent sifilisul
- femeile care prezinta si alte boli cu transmitere sexuala
Testul screening utilizat pentru evaluarea initiala a oricarei gravide este testul VDRL - acesta este un test nespecific pentru sifilis. Daca acest test este pozitiv, el va trebui confirmat printr-un alt test, denumit testul TPPA - acesta este un test specific pentru sifilis.
Exista un tratament specific pentru sifilis in sarcina, constand in Penicilina G.
Toate femeile gravide trebuie sa efectueze testul pentru sifilis la prima vizita prenatala. Femeile cu risc crescut pentru sifilis in sarcina trebuie sa efectueze testul serologic si in trimestrul III de sarcina (28 saptamani) precum si la nastere. In cazul contactului sexual cu un partener infectat cu sifilis, testul pentru sifilis trebuie efectuat cat mai curand in sarcina. De asemeni este recomandat testul VDRL pentru verificare dupa terminarea tratamentului.
Sifilisul netratat in cursul sarcinii conduce la decesul in uter al fatului, decesul nou nascutului, deformari osoase ale nou nascutului si tulburari neurologice ale acestuia.
Bacteria sifilisului poate infecta fatul in cursul unei sarcini. In functie de durata infectiei mamei, poate exista un risc crescut de moarte a fatului in uter sau la scurt timp dupa nastere. Un nou n...ascut infectat poate sa nu prezinte simptomele bolii. Totusi, daca nu se instituie tratamentul imediat, nou nascutul poate dezvolta probleme grave in cateva saptamani. Nou nascutii netratati prezinta de regula retard in dezvoltare, convulsii, sau deces.
Screening-ul pentru sifilis al tuturor gravidelor este important si are beneficii substantiale, el conducand la scaderea proportiei de copii infectati cu sifilis.
Gravidele care prezinta un risc crescut pentru infectia cu sifilis sunt:
- femeile care traiesc in saracie
- femeile neasigurate medical
- prostituatele
- femeile care consuma droguri
- femeile ce provin din comunitati unde este frecvent sifilisul
- femeile care prezinta si alte boli cu transmitere sexuala
Testul screening utilizat pentru evaluarea initiala a oricarei gravide este testul VDRL - acesta este un test nespecific pentru sifilis. Daca acest test este pozitiv, el va trebui confirmat printr-un alt test, denumit testul TPPA - acesta este un test specific pentru sifilis.
Exista un tratament specific pentru sifilis in sarcina, constand in Penicilina G.
Toate femeile gravide trebuie sa efectueze testul pentru sifilis la prima vizita prenatala. Femeile cu risc crescut pentru sifilis in sarcina trebuie sa efectueze testul serologic si in trimestrul III de sarcina (28 saptamani) precum si la nastere. In cazul contactului sexual cu un partener infectat cu sifilis, testul pentru sifilis trebuie efectuat cat mai curand in sarcina. De asemeni este recomandat testul VDRL pentru verificare dupa terminarea tratamentului.
Sifilisul in sarcina
Sifilisul in sarcina
Sifilisul netratat in cursul sarcinii conduce la decesul in uter al fatului, decesul nou nascutului, deformari osoase ale nou nascutului si tulburari neurologice ale acestuia.
Bacteria sifilisului poate infecta fatul in cursul unei sarcini. In functie de durata infectiei mamei, poate exista un risc crescut de moarte a fatului in uter sau la scurt timp dupa nastere. Un nou n...ascut infectat poate sa nu prezinte simptomele bolii. Totusi, daca nu se instituie tratamentul imediat, nou nascutul poate dezvolta probleme grave in cateva saptamani. Nou nascutii netratati prezinta de regula retard in dezvoltare, convulsii, sau deces.
Screening-ul pentru sifilis al tuturor gravidelor este important si are beneficii substantiale, el conducand la scaderea proportiei de copii infectati cu sifilis.
Gravidele care prezinta un risc crescut pentru infectia cu sifilis sunt:
- femeile care traiesc in saracie
- femeile neasigurate medical
- prostituatele
- femeile care consuma droguri
- femeile ce provin din comunitati unde este frecvent sifilisul
- femeile care prezinta si alte boli cu transmitere sexuala
Testul screening utilizat pentru evaluarea initiala a oricarei gravide este testul VDRL - acesta este un test nespecific pentru sifilis. Daca acest test este pozitiv, el va trebui confirmat printr-un alt test, denumit testul TPPA - acesta este un test specific pentru sifilis.
Exista un tratament specific pentru sifilis in sarcina, constand in Penicilina G.
Toate femeile gravide trebuie sa efectueze testul pentru sifilis la prima vizita prenatala. Femeile cu risc crescut pentru sifilis in sarcina trebuie sa efectueze testul serologic si in trimestrul III de sarcina (28 saptamani) precum si la nastere. In cazul contactului sexual cu un partener infectat cu sifilis, testul pentru sifilis trebuie efectuat cat mai curand in sarcina. De asemeni este recomandat testul VDRL pentru verificare dupa terminarea tratamentului.
Sifilisul netratat in cursul sarcinii conduce la decesul in uter al fatului, decesul nou nascutului, deformari osoase ale nou nascutului si tulburari neurologice ale acestuia.
Bacteria sifilisului poate infecta fatul in cursul unei sarcini. In functie de durata infectiei mamei, poate exista un risc crescut de moarte a fatului in uter sau la scurt timp dupa nastere. Un nou n...ascut infectat poate sa nu prezinte simptomele bolii. Totusi, daca nu se instituie tratamentul imediat, nou nascutul poate dezvolta probleme grave in cateva saptamani. Nou nascutii netratati prezinta de regula retard in dezvoltare, convulsii, sau deces.
Screening-ul pentru sifilis al tuturor gravidelor este important si are beneficii substantiale, el conducand la scaderea proportiei de copii infectati cu sifilis.
Gravidele care prezinta un risc crescut pentru infectia cu sifilis sunt:
- femeile care traiesc in saracie
- femeile neasigurate medical
- prostituatele
- femeile care consuma droguri
- femeile ce provin din comunitati unde este frecvent sifilisul
- femeile care prezinta si alte boli cu transmitere sexuala
Testul screening utilizat pentru evaluarea initiala a oricarei gravide este testul VDRL - acesta este un test nespecific pentru sifilis. Daca acest test este pozitiv, el va trebui confirmat printr-un alt test, denumit testul TPPA - acesta este un test specific pentru sifilis.
Exista un tratament specific pentru sifilis in sarcina, constand in Penicilina G.
Toate femeile gravide trebuie sa efectueze testul pentru sifilis la prima vizita prenatala. Femeile cu risc crescut pentru sifilis in sarcina trebuie sa efectueze testul serologic si in trimestrul III de sarcina (28 saptamani) precum si la nastere. In cazul contactului sexual cu un partener infectat cu sifilis, testul pentru sifilis trebuie efectuat cat mai curand in sarcina. De asemeni este recomandat testul VDRL pentru verificare dupa terminarea tratamentului.
Bolile sexuale (BTS)
Bolile sexuale (BTS) necesita de cele mai
multe ori evaluare medicala si tratament. De multe ori, aceste boli
sunt asimptomatice, sau se manifesta prin scurgeri vaginale sau de la
nivelul penisului si/sau prin senzatie de arsura sau durere la urinat.
Pentru diagnosticul unei BTS medicul trebuie sa efectueze anumite
teste, de exemplu pentru chlamydia, gonoree, sifilis, sau
trichomoniaza. Tratament...ul adecvat pentru o boala sexuala te poate vindeca, dar practicarea unor reguli de sex sigur poate preveni aceste boli.
Bartholinita
Abcesul de glanda Bartholin
Boala inflamatorie pelvină (BIP)
Gonoreea
Herpesul genital
Infectia cu
chlamydia trachomatis
Infectia cu HPV
(papilomavirus)
Infectia cu trichomonas
(Trichomonaza)
Infectia cu
ureaplasma urealyticum
Sifilisul (Blenoragia)
Vaginoza bacteriana
(gardnerella vaginali
Bartholinita
Abcesul de glanda Bartholin
Boala inflamatorie pelvină (BIP)
Gonoreea
Herpesul genital
Infectia cu
chlamydia trachomatis
Infectia cu HPV
(papilomavirus)
Infectia cu trichomonas
(Trichomonaza)
Infectia cu
ureaplasma urealyticum
Sifilisul (Blenoragia)
Vaginoza bacteriana
(gardnerella vaginali
Viata sexuala a barbatilor dupa 40 ani
Viata sexuala a barbatilor dupa 40 ani
Viata sexuala a barbatilor: modificari datorate varstei
Principalele modificari in viata sexuala a barbatilor se datoreaza imbatranirii: Scaderea testosteronului (hormon sexual masculin), conduce la schimbari in viata sexuala pe masura avansarii in varsta. Aceste schimbari includ :
- cantitatea de sperma se reduce
- erectia se obtine intr-un timp mai lung
-... erectia nu mai este ferma
- orgasmul si ejacularea se obtin mai greu
- timpul de revenire (perioada intre doua erectii) atinge 12-24 ore
- forta ejacularii se reduce
- apetitul sexual se reduce
Disfunctia erectila (impotenta) este o problema obisnuita a barbatilor in varsta; ea consta din imposibilitatea atingerii si mentinerii unei erectii adecvate unui contact sexual. Medicamente cum sunt sildenafil (Viagra), vardenafil (Levitra) si tadalafil (Cialis) pot ajuta la obtinerea si mentinerea erectiei adecvata unei activitati sexuale. Statisticile arata ca aproximativ 5 % din barbatii in varsta de 40 ani si respectiv 15-25 % din barbatii in varsta de 65 ani prezinta disfunctie erectila.
Scaderea testosteronului
Pe masura imbatranirii unui barbat, nivelele sale de testosteron se reduc progresiv, stabilizandu-se in jurul varstei de 60 ani. Majoritatea barbatilor observa o modificare in viata lor sexuala in jurul varstei de 60-65 ani. Scaderea testosteronului reprezinta principalul motiv pentru modificarile care au loc in viata sexuala a barbatilor. Terapia de substitutie cu testosteron a devenit foarte populara pentru barbatii in varsta, insa acest tip de tratament este controversat si trebuie administrat cu prudenta. Cresterea masei musculare prin exercitii fizice precum si o dieta adecvata, pot contribui la mentinerea unui nivel sanatos de testosteron.
Afectiunile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala si sanatatea sexuala
Toate afectiunile inimii influenteaza circulatia sangelui in organism. Atunci cand arterele devin mai inguste si mai rigide, circulatia sangelui este restransa. Acest lucru poate face dificila erectia la barbat, deoarece erectia depinde de capacitatea sangelui de a inunda penisul. Controland hipertensiunea arteriala sau alte afectiuni cardiace, prin schimbarea stilului de viata sau prin admnistrarea de medicamente, se poate imbunatati performanta sexuala.
Diabetul si sanatatea sexuala
Multi barbati cu diabet duc o viata sexuala normala. Cu toate acestea, diabetul poate conduce la impotenta, adica imposibilitatea de face sex. Barbatii diabetici prezinta un risc de 3 ori mai mare de a avea disfunctie erectila comparativ cu barbatii fara diabet, si asta cu circa 15 ani mai devreme. Exista insa numeroase medicamente care pot ajuta un barbat diabetic sa isi imbunatateasca viata sexuala. Discuta cu medicul tau !
Durerea si sanatatea sexuala
Numeroase probleme de sanatate, cum ar fi artrita, durerea de spate sau herpesul Zoster, pot afecta viata sexuala datorita durerii provocate. Totodata, aceste afectiuni pot altera dispozitia, somnul si comportamentul. Incearca diferite pozitii si tehnici sexuale. Discuta cu medicul tau despre tratamentul durerii in cazul tau !
Incontinenta si sanatatea sexuala
Incontinenta reprezinta pierderea controlului vezicii urinare, care poate conduce la pierdere de urina. Aceasta afectiune apare datorita imbatranirii. Frecvent, scurgerea de urina apare in timpul unui efort fizic, al rasului sau al efortului de tuse. In timpul actului sexual, vezica urinara este supusa unei presiuni suplimentare. Barbatii cu incontinenta urinara devin tematori de actul sexual. Controleaza-ti incontinenta prin mijloace comportamentale sau medicale, pentru a reduce substantial scurgerea de urina in timpul actului sexual.
Medicamentele si sanatatea sexuala
Unele medicamente prescrise pentru tratamentul anumitor afectiuni pot interfera cu viata sexuala si actul sexual in sine. De exemplu, unele medicamente contra hipertensiunii arteriale, antidepresivele si medicamentele pentru diabet, pot afecta erectia la barbat, aceasta nemaiputand fi mentinuta corespunzator. Totodata, aceste medicamente reduc apetitul sexual. Poti sa alegi medicamente alternative daca cele pe care le iei iti afecteaza viata sexuala prin efectele lor secundare. Discuta cu medicul tau !
Alcoolul si sanatatea sexuala
Consumul exagerat de alcool poate conduce la disfunctie erectila (impotenta) la barbati.
Prostatectomia: chirurgia prostatei
Prostatectomima reprezinta o interventie chirurgicala care extirpa partial sau total prostata barbatului. Aceasta operatie se efectueaza de regula pentru tratamentul unei prostate marite sau al cancerului de prostata. Consecinta aceste interventii poate fi incontinenta urinara sau impotenta sexuala. Inainte de a efectua o prostatectomie, discuta cu medicul tau despre viata ta sexuala.
Concluzii
Daca nu esti multumit cu viata ta sexuala, discuta cu medicul tau ! Schimbarea medicatiei, a conditiilor de viata precum si tratamentul in sine al problemelor tale sexuale te pot ajuta substantial !...DIN PACATE, POTENTA FOARTE MULTOR BARBATI INTRE 20-40 DE ANI, ESTE MAI REDUSA DECAT A CELOR PESTE 40 DE ANI!
Viata sexuala a barbatilor: modificari datorate varstei
Principalele modificari in viata sexuala a barbatilor se datoreaza imbatranirii: Scaderea testosteronului (hormon sexual masculin), conduce la schimbari in viata sexuala pe masura avansarii in varsta. Aceste schimbari includ :
- cantitatea de sperma se reduce
- erectia se obtine intr-un timp mai lung
-... erectia nu mai este ferma
- orgasmul si ejacularea se obtin mai greu
- timpul de revenire (perioada intre doua erectii) atinge 12-24 ore
- forta ejacularii se reduce
- apetitul sexual se reduce
Disfunctia erectila (impotenta) este o problema obisnuita a barbatilor in varsta; ea consta din imposibilitatea atingerii si mentinerii unei erectii adecvate unui contact sexual. Medicamente cum sunt sildenafil (Viagra), vardenafil (Levitra) si tadalafil (Cialis) pot ajuta la obtinerea si mentinerea erectiei adecvata unei activitati sexuale. Statisticile arata ca aproximativ 5 % din barbatii in varsta de 40 ani si respectiv 15-25 % din barbatii in varsta de 65 ani prezinta disfunctie erectila.
Scaderea testosteronului
Pe masura imbatranirii unui barbat, nivelele sale de testosteron se reduc progresiv, stabilizandu-se in jurul varstei de 60 ani. Majoritatea barbatilor observa o modificare in viata lor sexuala in jurul varstei de 60-65 ani. Scaderea testosteronului reprezinta principalul motiv pentru modificarile care au loc in viata sexuala a barbatilor. Terapia de substitutie cu testosteron a devenit foarte populara pentru barbatii in varsta, insa acest tip de tratament este controversat si trebuie administrat cu prudenta. Cresterea masei musculare prin exercitii fizice precum si o dieta adecvata, pot contribui la mentinerea unui nivel sanatos de testosteron.
Afectiunile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala si sanatatea sexuala
Toate afectiunile inimii influenteaza circulatia sangelui in organism. Atunci cand arterele devin mai inguste si mai rigide, circulatia sangelui este restransa. Acest lucru poate face dificila erectia la barbat, deoarece erectia depinde de capacitatea sangelui de a inunda penisul. Controland hipertensiunea arteriala sau alte afectiuni cardiace, prin schimbarea stilului de viata sau prin admnistrarea de medicamente, se poate imbunatati performanta sexuala.
Diabetul si sanatatea sexuala
Multi barbati cu diabet duc o viata sexuala normala. Cu toate acestea, diabetul poate conduce la impotenta, adica imposibilitatea de face sex. Barbatii diabetici prezinta un risc de 3 ori mai mare de a avea disfunctie erectila comparativ cu barbatii fara diabet, si asta cu circa 15 ani mai devreme. Exista insa numeroase medicamente care pot ajuta un barbat diabetic sa isi imbunatateasca viata sexuala. Discuta cu medicul tau !
Durerea si sanatatea sexuala
Numeroase probleme de sanatate, cum ar fi artrita, durerea de spate sau herpesul Zoster, pot afecta viata sexuala datorita durerii provocate. Totodata, aceste afectiuni pot altera dispozitia, somnul si comportamentul. Incearca diferite pozitii si tehnici sexuale. Discuta cu medicul tau despre tratamentul durerii in cazul tau !
Incontinenta si sanatatea sexuala
Incontinenta reprezinta pierderea controlului vezicii urinare, care poate conduce la pierdere de urina. Aceasta afectiune apare datorita imbatranirii. Frecvent, scurgerea de urina apare in timpul unui efort fizic, al rasului sau al efortului de tuse. In timpul actului sexual, vezica urinara este supusa unei presiuni suplimentare. Barbatii cu incontinenta urinara devin tematori de actul sexual. Controleaza-ti incontinenta prin mijloace comportamentale sau medicale, pentru a reduce substantial scurgerea de urina in timpul actului sexual.
Medicamentele si sanatatea sexuala
Unele medicamente prescrise pentru tratamentul anumitor afectiuni pot interfera cu viata sexuala si actul sexual in sine. De exemplu, unele medicamente contra hipertensiunii arteriale, antidepresivele si medicamentele pentru diabet, pot afecta erectia la barbat, aceasta nemaiputand fi mentinuta corespunzator. Totodata, aceste medicamente reduc apetitul sexual. Poti sa alegi medicamente alternative daca cele pe care le iei iti afecteaza viata sexuala prin efectele lor secundare. Discuta cu medicul tau !
Alcoolul si sanatatea sexuala
Consumul exagerat de alcool poate conduce la disfunctie erectila (impotenta) la barbati.
Prostatectomia: chirurgia prostatei
Prostatectomima reprezinta o interventie chirurgicala care extirpa partial sau total prostata barbatului. Aceasta operatie se efectueaza de regula pentru tratamentul unei prostate marite sau al cancerului de prostata. Consecinta aceste interventii poate fi incontinenta urinara sau impotenta sexuala. Inainte de a efectua o prostatectomie, discuta cu medicul tau despre viata ta sexuala.
Concluzii
Daca nu esti multumit cu viata ta sexuala, discuta cu medicul tau ! Schimbarea medicatiei, a conditiilor de viata precum si tratamentul in sine al problemelor tale sexuale te pot ajuta substantial !...DIN PACATE, POTENTA FOARTE MULTOR BARBATI INTRE 20-40 DE ANI, ESTE MAI REDUSA DECAT A CELOR PESTE 40 DE ANI!
1. Ce este tatuajul?
1. Ce este tatuajul?
Tatuajul, care constă în injectarea unui tuş special în piele, este una din cele mai vechi şi mai răspândite metode de înfrumuseţare a corpului omenesc.
2. De unde vine acest obicei?
Tradiţia este întâlnită la multe popoare şi grupuri etnice. Se presupune că primii care au adoptat această cultură au fost triburile din zona ecuatorială. Ulterior, fenomenul s-a răspândit pe t...oate meridianele globului.
3. Ce semnifică tatuajul?
De-a lungul timpului, milioane de oameni au încercat să schimbe aparenţele, să arăte altfel în faţa semenilor. A fost, dacă vreţi, un procedeu de poziţionare ierarhică în societăţile acelor vremuri. Mai târziu, au apărut diverse alte motive – religioase, culturale, ornamentale, sexuale etc. O conotaţie aparte a căpătat tatuajul la membrii lumii intrerlope. Astăzi, vremurile s-au schimbat: permanente sau temporare, decorative sau medicale – tatuajele sunt la modă şi în republica noastră, în special în rândul tinerilor.
4. Ce fel de tatuaje preferă de obicei tinerii?
Preferinţele sunt diferite. Băieţii pledează mai des pentru tatuaje în zona braţelor, omoplaţilor, pieptului, gambelor. În topul preferinţelor se află literele chinezeşti, dragonii, scorpionii etc. Fetele aleg de obicei zona feselor, pubisul, partea lombară a spatelui. În topul preferinţelor se află fluturaşii, delfinii, floricelele etc.
5. Tatuajele pot fi şterse, înlăturate sau ba?
Tatuajul profesionist amplasează tuşul în derm, adică în stratul mijlociu al pielii. Înlăturarea acestuia este dificilă, dar nu imposibilă. Soluţia salvatoare o constituie laserul. Uneori, însă, există pericolul unor cicatrici vicioase inestetice.
6. Care totuşi sunt cele mai mari riscuri?
În cazul nerespectării normelor sanitar-igienice, cel mai periculos este riscul transmiterii unor infecţii grave: hepatite virale (B şi C), sifilis, HIV-SIDA etc.
7. Care sunt sfaturile de care trebuie să ţină cont tinerii dornici de tatuaje?
Apelaţi la un specialist profesionist în arta tatuajului.
Verificaţi dacă cabinetul/salonul la care aţi apelat are autorizaţie de funcţionare.
Cereţi de la prestatorul de servicii să vă prezinte un jurnal, un catalog al lucrărilor sale.
De asemenea, un registru de evidenţă al tuturor clienţilor.
Asiguraţi-vă că specialistul respectiv pune pe primul loc siguranţa şi sănătatea ta: ace de unică folosinţă, trusă antişoc.
Pielea care urmează să fie tatuată trebuie curăţată cu alcool sau cu o soluţie antiseptică.
Consultaţi imediat un doctor dacă apar efecte adverse: eritem, tumefcaţie etc.
Tatuajul este contraindicat persoanelor suferinde de afecţiuni dermatologice aşa ca psoriazisul, eczema, nevii (aluniţele), melanomul etc.
8. Ce alte restricţii, atenţionări există la acest capitol?
În majoritatea ţărilor europene, minorii sub 16 ani nu au voie să se tatueze. Cei cu vârste între 16 şi 18 ani o pot face doar cu acordul părinţilor, iar persoanele trecute de 18 ani semnează o declaraţie pe propria răspundere.
9. Care este poziţia bisericii vizavi de acest fenomen?
Conform preceptelor biblice, de la naştere şi până la moarte, trupul nostru este templul Duhului Sfânt, pe care l-am primit de la Dumnezeu. Iată de ce biserica nu încurajează asemenea practici. Nu tatuajele îl înfrumuseţează pe om, ci nivelul general de cultură, evlavia, generozitatea, altruismul etc.
10. O recomandare de final celor care vor să se tatueze?
Gândiţi-vă de 10 ori înainte de a vă tatua. E penibil să te duci la plajă, la piscină sau la sala de forţă cu un tatuaj care nu-ţi mai place, iar vârstnicii cu tatuaje „sexy” sunt de-a dreptul caraghioşi.
Tatuajul, care constă în injectarea unui tuş special în piele, este una din cele mai vechi şi mai răspândite metode de înfrumuseţare a corpului omenesc.
2. De unde vine acest obicei?
Tradiţia este întâlnită la multe popoare şi grupuri etnice. Se presupune că primii care au adoptat această cultură au fost triburile din zona ecuatorială. Ulterior, fenomenul s-a răspândit pe t...oate meridianele globului.
3. Ce semnifică tatuajul?
De-a lungul timpului, milioane de oameni au încercat să schimbe aparenţele, să arăte altfel în faţa semenilor. A fost, dacă vreţi, un procedeu de poziţionare ierarhică în societăţile acelor vremuri. Mai târziu, au apărut diverse alte motive – religioase, culturale, ornamentale, sexuale etc. O conotaţie aparte a căpătat tatuajul la membrii lumii intrerlope. Astăzi, vremurile s-au schimbat: permanente sau temporare, decorative sau medicale – tatuajele sunt la modă şi în republica noastră, în special în rândul tinerilor.
4. Ce fel de tatuaje preferă de obicei tinerii?
Preferinţele sunt diferite. Băieţii pledează mai des pentru tatuaje în zona braţelor, omoplaţilor, pieptului, gambelor. În topul preferinţelor se află literele chinezeşti, dragonii, scorpionii etc. Fetele aleg de obicei zona feselor, pubisul, partea lombară a spatelui. În topul preferinţelor se află fluturaşii, delfinii, floricelele etc.
5. Tatuajele pot fi şterse, înlăturate sau ba?
Tatuajul profesionist amplasează tuşul în derm, adică în stratul mijlociu al pielii. Înlăturarea acestuia este dificilă, dar nu imposibilă. Soluţia salvatoare o constituie laserul. Uneori, însă, există pericolul unor cicatrici vicioase inestetice.
6. Care totuşi sunt cele mai mari riscuri?
În cazul nerespectării normelor sanitar-igienice, cel mai periculos este riscul transmiterii unor infecţii grave: hepatite virale (B şi C), sifilis, HIV-SIDA etc.
7. Care sunt sfaturile de care trebuie să ţină cont tinerii dornici de tatuaje?
Apelaţi la un specialist profesionist în arta tatuajului.
Verificaţi dacă cabinetul/salonul la care aţi apelat are autorizaţie de funcţionare.
Cereţi de la prestatorul de servicii să vă prezinte un jurnal, un catalog al lucrărilor sale.
De asemenea, un registru de evidenţă al tuturor clienţilor.
Asiguraţi-vă că specialistul respectiv pune pe primul loc siguranţa şi sănătatea ta: ace de unică folosinţă, trusă antişoc.
Pielea care urmează să fie tatuată trebuie curăţată cu alcool sau cu o soluţie antiseptică.
Consultaţi imediat un doctor dacă apar efecte adverse: eritem, tumefcaţie etc.
Tatuajul este contraindicat persoanelor suferinde de afecţiuni dermatologice aşa ca psoriazisul, eczema, nevii (aluniţele), melanomul etc.
8. Ce alte restricţii, atenţionări există la acest capitol?
În majoritatea ţărilor europene, minorii sub 16 ani nu au voie să se tatueze. Cei cu vârste între 16 şi 18 ani o pot face doar cu acordul părinţilor, iar persoanele trecute de 18 ani semnează o declaraţie pe propria răspundere.
9. Care este poziţia bisericii vizavi de acest fenomen?
Conform preceptelor biblice, de la naştere şi până la moarte, trupul nostru este templul Duhului Sfânt, pe care l-am primit de la Dumnezeu. Iată de ce biserica nu încurajează asemenea practici. Nu tatuajele îl înfrumuseţează pe om, ci nivelul general de cultură, evlavia, generozitatea, altruismul etc.
10. O recomandare de final celor care vor să se tatueze?
Gândiţi-vă de 10 ori înainte de a vă tatua. E penibil să te duci la plajă, la piscină sau la sala de forţă cu un tatuaj care nu-ţi mai place, iar vârstnicii cu tatuaje „sexy” sunt de-a dreptul caraghioşi.
Dermatoscopia – te poate salva și pe tine !
Dermatoscopia – te poate salva și pe tine !
Incidenţa melanomului malign cutanat ( MM ) creşte în toate ţările lumii. Astfel, la nivel mondial, în fiecare an, sunt diagnosticate circa 160.000 cazuri noi, iar mortalitatea, conform statisticelor OMS, ajunge la 48.000 cazuri anual. MM este cea mai agresivă tumoare cutanată, reprezentînd 1-3 % din totalul tumorilor maligne, 10% din totalul de cancere ...cutanate si aproximativ 80% din decesele înregistrate la aceasta localizare. Ocupă locul II în structura generală a morbiditaţii oncologice la femei si IV la barbaţi.
În Republica Moldova incidenţa prin melanom de asemenea este în creştere, în 1996 ea a alcătuit 1,6 la 100.000, iar în 2004 a fost 2,0. În ţara noastră ponderea pacienţilor cu stadii avansate este sporită 15%, de aceea depistarea precoce reprezintă o problemă actuală. În caz de diagnostic precoce nu mai puţin de 90% din pacienţi pot fi trataţi prin excizie. În Republica Moldova morbiditatea prin cancerul pielii este de 21,8%, ceea ce constituie 781 de bolnavi în fiecare an.
Este extrem de important a depista precoce tumorile care, în mare măsură, dictează rezultatele şi
supravieţuirea. Cauzele depistării tardive sunt diferite, dar un rol primordial îl constituie lipsa de tehnologii moderne, care ar oferi posibilitatea depistării precoce.
Dermatoscopia este o metodă modernă care permite studiul leziunilor pigmentare cu ajutorul dermatoscopului.
Dermatoscopia computerizată este o tehnologie computerizată performantă care permite diagnosticul precoce al nevilor pigmentaţi, al melanomului, diferenţierea formaţiunilor benigne de cele maligne, cât și diagnosticul altor maladii dermatologice.
Dermatoscopul este format din: cameră video unită cu un microscop epiluminiscent cu optică de înaltă calitate şi tehnologie computerizată. Tehnologia computerizată este un program care permite de a analiza infrastructura pielii şi formaţiunii, culoarea, suprafaţa, conturul, simetria, nivelul pigmentaţiei.
Dermatoscopia digitală (computerizată) permite o stocare a imaginilor, o procesare a acestora cu stabilirea unui diagnostic prezumtiv, ca şi o monitorizare în timp (3-12 luni) a modificărilor morfologice lezionale.
Leziunile cutanate pigmentare studiate dermatoscopic sunt:
• Nonmelanocitice (carcinomul bazocelular pigmentar, keratoza seboreică, hemangiomul, histiocitomul, keratoza Lichen Plan-Like, dermatofibromul).
• Melanocitice (efelida, lentigina, keratoza solară pigmentată, nevul melanocitar, melanomul malign).
Examenul clinic al unei leziuni cutanate pigmentare identifică un număr redus de caracteristici morfologice ale acesteia, în timp ce dermatoscopia permite decelarea a peste 100 de caracteristici (leziuni elementare), fiecare avînd un grad de specificitate şi de sensibilitate pentru un anumit diagnostic.
Întroducerea dermatoscopiei ca metodă de screening în cazul formaţiunilor pigmentare cu risc, permite detectarea într-un procent semnificativ crescut a unei afecţiuni cu potenţial malign important (melanomul malign) într-un stadiu în care evoluţia acesteia ar putea fi radical influenţată.
Eficacitatea dermatoscopieie este strîns legată de diagnosticul clinicistului. Primii paşi sunt:
- anamneza personală şi familială;
- fototipul cutanat;
- anamneza de arsuri solare în copilărie;
- analiza completă a întregii suprafeţe cutanate;
- evaluarea atentă a ceea ce priveşte apariţia leziunii noi sau modificarea celor preexistente.
Cel mai important semn de alarmă este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei aluniţe sau altei tumori cutanate; apariţia senzaţiilor de mîncărimi, furnicaturi sau arsură la nivelul leziunii.
Recomandări pentru pacienţi:
- autoexaminarea lunară a leziunilor pigmentate;
- supravegherea medicală şi dermatoscopică la intervale variabile de timp, care pot fi 3-6-12 luni, înfuncţie de tipul leziunii.
Se recomanadă consultaţia medicului specialist dacă apare:
- orice schimbare la nivelul aluniţelor (forma, culoarea, dimensiunile, sensibilitatea sau durerea);
- aluniţa sîngerîndă;
- o închidere a culorii pielii necorelată cu expunerea la soare.
Incidenţa melanomului malign cutanat ( MM ) creşte în toate ţările lumii. Astfel, la nivel mondial, în fiecare an, sunt diagnosticate circa 160.000 cazuri noi, iar mortalitatea, conform statisticelor OMS, ajunge la 48.000 cazuri anual. MM este cea mai agresivă tumoare cutanată, reprezentînd 1-3 % din totalul tumorilor maligne, 10% din totalul de cancere ...cutanate si aproximativ 80% din decesele înregistrate la aceasta localizare. Ocupă locul II în structura generală a morbiditaţii oncologice la femei si IV la barbaţi.
În Republica Moldova incidenţa prin melanom de asemenea este în creştere, în 1996 ea a alcătuit 1,6 la 100.000, iar în 2004 a fost 2,0. În ţara noastră ponderea pacienţilor cu stadii avansate este sporită 15%, de aceea depistarea precoce reprezintă o problemă actuală. În caz de diagnostic precoce nu mai puţin de 90% din pacienţi pot fi trataţi prin excizie. În Republica Moldova morbiditatea prin cancerul pielii este de 21,8%, ceea ce constituie 781 de bolnavi în fiecare an.
Este extrem de important a depista precoce tumorile care, în mare măsură, dictează rezultatele şi
supravieţuirea. Cauzele depistării tardive sunt diferite, dar un rol primordial îl constituie lipsa de tehnologii moderne, care ar oferi posibilitatea depistării precoce.
Dermatoscopia este o metodă modernă care permite studiul leziunilor pigmentare cu ajutorul dermatoscopului.
Dermatoscopia computerizată este o tehnologie computerizată performantă care permite diagnosticul precoce al nevilor pigmentaţi, al melanomului, diferenţierea formaţiunilor benigne de cele maligne, cât și diagnosticul altor maladii dermatologice.
Dermatoscopul este format din: cameră video unită cu un microscop epiluminiscent cu optică de înaltă calitate şi tehnologie computerizată. Tehnologia computerizată este un program care permite de a analiza infrastructura pielii şi formaţiunii, culoarea, suprafaţa, conturul, simetria, nivelul pigmentaţiei.
Dermatoscopia digitală (computerizată) permite o stocare a imaginilor, o procesare a acestora cu stabilirea unui diagnostic prezumtiv, ca şi o monitorizare în timp (3-12 luni) a modificărilor morfologice lezionale.
Leziunile cutanate pigmentare studiate dermatoscopic sunt:
• Nonmelanocitice (carcinomul bazocelular pigmentar, keratoza seboreică, hemangiomul, histiocitomul, keratoza Lichen Plan-Like, dermatofibromul).
• Melanocitice (efelida, lentigina, keratoza solară pigmentată, nevul melanocitar, melanomul malign).
Examenul clinic al unei leziuni cutanate pigmentare identifică un număr redus de caracteristici morfologice ale acesteia, în timp ce dermatoscopia permite decelarea a peste 100 de caracteristici (leziuni elementare), fiecare avînd un grad de specificitate şi de sensibilitate pentru un anumit diagnostic.
Întroducerea dermatoscopiei ca metodă de screening în cazul formaţiunilor pigmentare cu risc, permite detectarea într-un procent semnificativ crescut a unei afecţiuni cu potenţial malign important (melanomul malign) într-un stadiu în care evoluţia acesteia ar putea fi radical influenţată.
Eficacitatea dermatoscopieie este strîns legată de diagnosticul clinicistului. Primii paşi sunt:
- anamneza personală şi familială;
- fototipul cutanat;
- anamneza de arsuri solare în copilărie;
- analiza completă a întregii suprafeţe cutanate;
- evaluarea atentă a ceea ce priveşte apariţia leziunii noi sau modificarea celor preexistente.
Cel mai important semn de alarmă este modificarea dimensiunii, formei sau culorii unei aluniţe sau altei tumori cutanate; apariţia senzaţiilor de mîncărimi, furnicaturi sau arsură la nivelul leziunii.
Recomandări pentru pacienţi:
- autoexaminarea lunară a leziunilor pigmentate;
- supravegherea medicală şi dermatoscopică la intervale variabile de timp, care pot fi 3-6-12 luni, înfuncţie de tipul leziunii.
Se recomanadă consultaţia medicului specialist dacă apare:
- orice schimbare la nivelul aluniţelor (forma, culoarea, dimensiunile, sensibilitatea sau durerea);
- aluniţa sîngerîndă;
- o închidere a culorii pielii necorelată cu expunerea la soare.
Diagnosticul modern al dermatitei alergice de contact
Diagnosticul modern al dermatitei alergice de contact
Diagnosticul modern al dermatitei alergice de contact.
Dermatita alergică de contact reprezintă una din cele mai frecvente alergodermatoze, 2-5% din populaţie şi 15-20% din totalul bolnavilor dermatologici. Numărul real de bolnavi este mult mai mare. Este legat de un hipodiagnostic, atunci cînd simptomele dermatitei de contact sunt consid...erate simptome ale altor patologii. Mai mult de 60 % dintre femei şi 30% bărbaţi acuză piele sensibilă şi iritată, semne care sunt în majoritatea cazurilor manifestări ale alergiei de contact.
Cauza cea mai frecventă a dermatitei alergice de contact sunt diferite substanţe chimice de curaţare, dezinfectare, cosmetice, nichelul şi de asemenea contactul profesional cu substante chimice.
Clinic dermatita alergică de contact se manifestă prin eritem, edem, vezicule cel mai frecvent localizate în locul contactului cu substanţa respectivă. După dispariţia contactului manifetările dispar rapid. La un nou contact manifestările reapar. Intensitatea procesului inflamator de regulă se intensifică de la recidivă la recidivă. În cazul contactului permanent şi frecvent cu alergenul respectiv boala devine cronică, se dezvolta eritem persistent, descuamare, uscăciune. Procesul inflamator depăşeşte zona de contact cu alergenul şi se extinde la alte zone cutanate, alteori se generalizează. Intensitatea reacţiei depinde de gradul de sensibilizare la alergenul sespectiv şi frecvenţa contactului. Procesul de sensibilizare la un anumit alergen poate dura luni, chiar ani după primul contact, deseori fără manifestări clince.
Dermatita alergică de contact este o reacţie de hipersensibilizare de tip IV (tip intîrziat) şi se produce după 12-48 ore după al doilea contact cu alergenul la care s-a dezvoltat sensibilizarea. Cele mai frecvente substanţe care pot produce o dermatita alergică de contact sunt aratate în tabelul de mai jos.
Nichel Bijuterii, nasturi, fermoare, rame de ochelari, ceasuri si brăţări
Cobalt Bijuterii, materiale dentare şi a protezelor, adezivi
Crom Ciment, piele, inălbitor, chibrite, materiale foto, tatuaje
Formaldehida Şampoane, deodorante, cosmetice, îmbrăcăminte, hârtie de ziar
Parafenilendiamina Coloranţi din vopsea de păr, haine, cauciuc
Etilendiamin Conservant din creme, vopsea, cauciuc, antifriz
Mercaptobenzotiazol Produse din cauciuc, casnice şi medicinale
Tiuram Produse din cauciuc, fungicide, coloranţi din vopsea de păr şi haine
Balsam de Peru Produse de parfumerie şi patiserie
Colofoniu Cearş, adezivi, lacuri
Parabeni Conservanţi produse cosmetice
Lanolina Produse cosmetice, creme, emoliente
Medicamente topice Antibiotice, antihistaminice, anestetice locale, glucocorticoizi topici
Alergeni vegetali Din genul Compositae
Localizarea dermatitei de contact în funcţie de etiologie:
Scalp, frunte Şampoane, loţiuni, spume, vopsea de păr, agrafe, bandă adezivă şi lipici pentru peruci, peruci, pălării, căşti de protecţie
Faţă Produse cosmetice, rame de ochelari, aero antigeni: plante (inclusiv decorative), formaldehida, raşina epoxidica, terebentină
Ochi Cosmetică decorativă, farduride ochi, şampon, lac de unghii, picături, unguente pentru ochi
Buze Ruj de buze, pastă de dinţi, fard de ochi, creion şi alte produse cosmetice pentru buze, unele fructe şi legume: usturoi, coaja de lamaie, mandarina, portocala, frunze de dafin. Mustuc pentru ţigarete, instrumente muzicale, flaut, muzicuţă
Ureche cercei, căşti player, telefoane, proteze auditive, picături auriculare, şampoane, vopsea de păr
Gît Coliere, lanţuri, pandantive, parfumuri, creme, umbre ochi, blană şi fibre sintetice
Axile Deodorante, depilatoare, antiseptice în detergenţi, produse textile
Torace Cosmetice, produsele de protecţie solară, nasturi, fermoare, lengerie, elastice, produse din cauciuc, textile şi piele
Coate ciment, metale (crom, nichel), praf de lemn
Încheietura mainii Antiseptice, mănuşi de latex, alergeni la locul de muncă (ciment, latex, plante)
Degete maini Inele, detergenţi, antiseptice, uleiuri şi alte substanţe care se acumuleaza sub inele
Pulpele degetelor Anestezice, produse cosmetice pentru păr şi unghii, terebentină, nasturi şi catarame, ace de păr, un contact profesional cu plante (lalele, ciubotica-cucului), produse alimentare (usturoi).
Regiunea inghinală Supozitoare rectale (anestezice locale, antibiotice, antiseptice), şi textile
Org. genitale Lenjerie, prezervative, medicamente topice, produse cosmetice şi de parfumerie, depilatoare, praf de lemn, contraceptive topice
Piciore Şosete, ciorapi, dresuri, depilatoare, încălţăminte, medicamente topice, praf de ciment
Plante Crom, pantofi din piele, încălţăminte de cauciuc, vopsele pentru pantofi, plante, şosete, deodorante, medicamente topice
Diagnosticul dermatitei alergice de contact se bazează pe tabloul clinic caracteristic şi rezultatul testarii alergologice. O etapă importantă o are anamneza minuţioasă. Chiar dacă este o patologie destul de frecventă diagnoticul de multe ori nu este stabilit la timp.
Suspectăm o dermatită alergică de contact în cazul în care:
- manifestările eczemei nu se ameliorează pe fon de tratament;
- cînd se localizează în locul contactului posibil cu alergenul sau iritantul;
- cînd debutează acut, fără un istoric anterior;
- cînd a fost un contact cu un alergen cunoscut;
- cînd avem un process cronic eczematos la nivelul mîinilor, piciorelor, feţei, urechilor.
Orice pacient care prezintă date anamnestico-clinice care ne orientează spre o dermatită de contact ar trebui sa fie îndreptaţi la testarea prin teste aplicaţionale (patch-test).
Avînd în vedere că manifestarile dermatitei alergice de contact, mai ales forma cronica, sunt asemanatoare cu alte dermatoze deseori este diagnosticată în special ca o eczemă cronică, dermatită atopică, sau dermatită seboreică. În astfel de situaţii singura metodă de diagnostic este testarea specifică. În acest sens avem la dipoziţie testele alergice aplicaţionale (patch-test).
După cum am menţionat dermatita alergică decontact poate mima o serie de alte dermatoze de aceea este recomantabil folosirea testelor epicutane în cazul oricarei maladii inflamatorii cutanate. Mai jos sunt indicate maladiile în care este indicat testarea epicutană cu scop de diagnostic diferenţial:
- Dermatita alergică de contact;
- Toxidermie;
- Eczema (toate formele);
- Dermatita atopică;
- Dermatita seboreică;
- Psoriazis;
- Prurigo.
La noi în ţară avem posibilitarea testării epicutane cu Seria Standard Europeană cu 28 alergeni care produc mai mult de 2/3 din cazurile dermatitei alergice de contact.
Testele aplicaţionale sunt considerate standardul de aur în diagnosticul dermatitei alergice de contact.
Regulile de aplicare a testelor epicutane:
- se aplică numai in perioada de remisie a dermatitei, de preferinta dupa 2 saptamani – 1 luna de la acutizare;
- se aplică pe partea superioară a spatelui;
- se menţin pe spate 48 ore;
- dupa 48 ore se detaşează, se citeşte primul rezultat peste 20-30 min.;
- e necesară o citire suplimentară la 72, 96 şi uneori la 120 ore după aplicare.
Diagnosticul modern al dermatitei alergice de contact.
Dermatita alergică de contact reprezintă una din cele mai frecvente alergodermatoze, 2-5% din populaţie şi 15-20% din totalul bolnavilor dermatologici. Numărul real de bolnavi este mult mai mare. Este legat de un hipodiagnostic, atunci cînd simptomele dermatitei de contact sunt consid...erate simptome ale altor patologii. Mai mult de 60 % dintre femei şi 30% bărbaţi acuză piele sensibilă şi iritată, semne care sunt în majoritatea cazurilor manifestări ale alergiei de contact.
Cauza cea mai frecventă a dermatitei alergice de contact sunt diferite substanţe chimice de curaţare, dezinfectare, cosmetice, nichelul şi de asemenea contactul profesional cu substante chimice.
Clinic dermatita alergică de contact se manifestă prin eritem, edem, vezicule cel mai frecvent localizate în locul contactului cu substanţa respectivă. După dispariţia contactului manifetările dispar rapid. La un nou contact manifestările reapar. Intensitatea procesului inflamator de regulă se intensifică de la recidivă la recidivă. În cazul contactului permanent şi frecvent cu alergenul respectiv boala devine cronică, se dezvolta eritem persistent, descuamare, uscăciune. Procesul inflamator depăşeşte zona de contact cu alergenul şi se extinde la alte zone cutanate, alteori se generalizează. Intensitatea reacţiei depinde de gradul de sensibilizare la alergenul sespectiv şi frecvenţa contactului. Procesul de sensibilizare la un anumit alergen poate dura luni, chiar ani după primul contact, deseori fără manifestări clince.
Dermatita alergică de contact este o reacţie de hipersensibilizare de tip IV (tip intîrziat) şi se produce după 12-48 ore după al doilea contact cu alergenul la care s-a dezvoltat sensibilizarea. Cele mai frecvente substanţe care pot produce o dermatita alergică de contact sunt aratate în tabelul de mai jos.
Nichel Bijuterii, nasturi, fermoare, rame de ochelari, ceasuri si brăţări
Cobalt Bijuterii, materiale dentare şi a protezelor, adezivi
Crom Ciment, piele, inălbitor, chibrite, materiale foto, tatuaje
Formaldehida Şampoane, deodorante, cosmetice, îmbrăcăminte, hârtie de ziar
Parafenilendiamina Coloranţi din vopsea de păr, haine, cauciuc
Etilendiamin Conservant din creme, vopsea, cauciuc, antifriz
Mercaptobenzotiazol Produse din cauciuc, casnice şi medicinale
Tiuram Produse din cauciuc, fungicide, coloranţi din vopsea de păr şi haine
Balsam de Peru Produse de parfumerie şi patiserie
Colofoniu Cearş, adezivi, lacuri
Parabeni Conservanţi produse cosmetice
Lanolina Produse cosmetice, creme, emoliente
Medicamente topice Antibiotice, antihistaminice, anestetice locale, glucocorticoizi topici
Alergeni vegetali Din genul Compositae
Localizarea dermatitei de contact în funcţie de etiologie:
Scalp, frunte Şampoane, loţiuni, spume, vopsea de păr, agrafe, bandă adezivă şi lipici pentru peruci, peruci, pălării, căşti de protecţie
Faţă Produse cosmetice, rame de ochelari, aero antigeni: plante (inclusiv decorative), formaldehida, raşina epoxidica, terebentină
Ochi Cosmetică decorativă, farduride ochi, şampon, lac de unghii, picături, unguente pentru ochi
Buze Ruj de buze, pastă de dinţi, fard de ochi, creion şi alte produse cosmetice pentru buze, unele fructe şi legume: usturoi, coaja de lamaie, mandarina, portocala, frunze de dafin. Mustuc pentru ţigarete, instrumente muzicale, flaut, muzicuţă
Ureche cercei, căşti player, telefoane, proteze auditive, picături auriculare, şampoane, vopsea de păr
Gît Coliere, lanţuri, pandantive, parfumuri, creme, umbre ochi, blană şi fibre sintetice
Axile Deodorante, depilatoare, antiseptice în detergenţi, produse textile
Torace Cosmetice, produsele de protecţie solară, nasturi, fermoare, lengerie, elastice, produse din cauciuc, textile şi piele
Coate ciment, metale (crom, nichel), praf de lemn
Încheietura mainii Antiseptice, mănuşi de latex, alergeni la locul de muncă (ciment, latex, plante)
Degete maini Inele, detergenţi, antiseptice, uleiuri şi alte substanţe care se acumuleaza sub inele
Pulpele degetelor Anestezice, produse cosmetice pentru păr şi unghii, terebentină, nasturi şi catarame, ace de păr, un contact profesional cu plante (lalele, ciubotica-cucului), produse alimentare (usturoi).
Regiunea inghinală Supozitoare rectale (anestezice locale, antibiotice, antiseptice), şi textile
Org. genitale Lenjerie, prezervative, medicamente topice, produse cosmetice şi de parfumerie, depilatoare, praf de lemn, contraceptive topice
Piciore Şosete, ciorapi, dresuri, depilatoare, încălţăminte, medicamente topice, praf de ciment
Plante Crom, pantofi din piele, încălţăminte de cauciuc, vopsele pentru pantofi, plante, şosete, deodorante, medicamente topice
Diagnosticul dermatitei alergice de contact se bazează pe tabloul clinic caracteristic şi rezultatul testarii alergologice. O etapă importantă o are anamneza minuţioasă. Chiar dacă este o patologie destul de frecventă diagnoticul de multe ori nu este stabilit la timp.
Suspectăm o dermatită alergică de contact în cazul în care:
- manifestările eczemei nu se ameliorează pe fon de tratament;
- cînd se localizează în locul contactului posibil cu alergenul sau iritantul;
- cînd debutează acut, fără un istoric anterior;
- cînd a fost un contact cu un alergen cunoscut;
- cînd avem un process cronic eczematos la nivelul mîinilor, piciorelor, feţei, urechilor.
Orice pacient care prezintă date anamnestico-clinice care ne orientează spre o dermatită de contact ar trebui sa fie îndreptaţi la testarea prin teste aplicaţionale (patch-test).
Avînd în vedere că manifestarile dermatitei alergice de contact, mai ales forma cronica, sunt asemanatoare cu alte dermatoze deseori este diagnosticată în special ca o eczemă cronică, dermatită atopică, sau dermatită seboreică. În astfel de situaţii singura metodă de diagnostic este testarea specifică. În acest sens avem la dipoziţie testele alergice aplicaţionale (patch-test).
După cum am menţionat dermatita alergică decontact poate mima o serie de alte dermatoze de aceea este recomantabil folosirea testelor epicutane în cazul oricarei maladii inflamatorii cutanate. Mai jos sunt indicate maladiile în care este indicat testarea epicutană cu scop de diagnostic diferenţial:
- Dermatita alergică de contact;
- Toxidermie;
- Eczema (toate formele);
- Dermatita atopică;
- Dermatita seboreică;
- Psoriazis;
- Prurigo.
La noi în ţară avem posibilitarea testării epicutane cu Seria Standard Europeană cu 28 alergeni care produc mai mult de 2/3 din cazurile dermatitei alergice de contact.
Testele aplicaţionale sunt considerate standardul de aur în diagnosticul dermatitei alergice de contact.
Regulile de aplicare a testelor epicutane:
- se aplică numai in perioada de remisie a dermatitei, de preferinta dupa 2 saptamani – 1 luna de la acutizare;
- se aplică pe partea superioară a spatelui;
- se menţin pe spate 48 ore;
- dupa 48 ore se detaşează, se citeşte primul rezultat peste 20-30 min.;
- e necesară o citire suplimentară la 72, 96 şi uneori la 120 ore după aplicare.
ALOPECIA
Alopecia este o
afectiune dermatologica inflamatorie care afecteaza foliculii piloşi in
special de la nivelul scalpului. Evolutia alopeciei este cronica
determinand pierderea localizata sau completa a parului de la nivelul
capului dar si de pe corp. Aceasta afectiune dermatologica nu pune in
pericol viata persoanelor, nu determina durere desi uneori pot aparea
iritatii la nivelul pielii aparand di...ferite probleme estetice datorita pierderii genelor si sprancenelor.
Pana in prezent nu a fost elucidata etiologia alopeciei. De asemenea nu se cunoaste evolutia ulterioara a acesteia dar se stie ca alopecia este o afectiune autoimuna declansata de predispozitia genetica asociata cu factorii de mediu.
O cauza secundara de alopecie este reprezentata de tratamentul chimioterapic in urma caruia se instaleaza alopecia.
Alopecia include aspecte fizice suparatoare pentru pacient care ulterior determina unele consecinte psihologice ca de exemplu instalarea anxietăţii şi depresiei.
In ceea ce priveste tratamentul medicamentos al alopeciei, acesta are o eficienta redusa iar esecul diferitelor strategii terapeutice îi determina pe pacientii sa devina neincrezatori in sansele de vindecare.
Alopecia poate fi corelata cu consecinte cronice serioase in special depresia si anxietatea. Aceasta afectiune poate deregla identitatea si imaginea de sine a persoanei in cauza.
Cauze
Factorii care pot influenta cresterea si pot determina pierderea parului sunt:
- stresul psihic cronic
- substante chimice (de exemplu citostaticele care determina oprirea cresterii foliculilor pilosi)
- regim alimentar inadecvat
- unele boli infecţioase (sifilis)
- radiatiile electromagnetice (raze X sau gamma)
- afectiuni dermatologice (micoze, parayitoze)
- utilizarea unor preparate cosmetice agresiv
- agresiunea mecanica a firului de par (coafare, vopsit, decolorat, tic psihic – tricotilomanie)
- soarele
- poluarea atmosferica
- clorul din piscina
- sarurile din apa de la robinet
- fumatul
- alcoolul in exces
- cafeaua.
Clasificare
Cea mai frecventa alopecie difuza este alopecia androgenogenetica (alopecia seboreica) denumita si alopecia de tip masculin. Primele manifestari apar de obicei in a doua decada de viata iar la barbatii de peste 70 de ani are o incidenta de aproxmativ 80%.
In functie de localizare si extindere alopecia este de 5 tipuri:
- tipul I apare la barbati in jurul varstei de 20 de ani cu localizare fronto-temporala
- tipul II apare in jurul varstei de 30 de ani la nivelul crestetului si vertexului
- tipul III este intalnit la barbatii de 40 de ani la nivelul fruntii
- tipul IV apare in jurul varstei de 50 de ani pe aproape jumatate din regiunea fruntii intinzandu-se pana la vertex
- tipul V apare dupa 55 de ani sub forma asa numitei ”calvitii hipocratice” ,parul fiind prezent doar la liziera.
Factorii implicati in etiopatogenia alopeciei androgenogenetice sunt:
- transmiterea genetica
- varsta
- seboree
- androgenodependenta.
Tratament
Sfaturi utile pentru ingrijirea parului:
- daca folositi un uscator de par, trebuie utilizată o caldura moderata iar distanta fata de par ar trebui sa fie de cel putin 15 cm
- daca va spalati des pe par utilizati sampoane indicate pentru utilizare frecventa
- daca aveti parul gras sau par care se ingrasa rapid dupa spalare se recomanda utilizarea de sampoane specifice
- daca aveti par uscat, fragil, deshidratat, moale sau va vopsiti trebuie sa utilizati un sampon blînd care ajuta la hidratarea si regenerarea parului iar acesta trebuie urmat obligatoriu de un produs cum ar fi balsamul sau crema de par pentru refacerea tonusului si texturii
- schimbati-va stilul de viata, evitati stressurile majore, respectati o dieta variata si echilibrata care sa furnizeze cantitatea necesara de vitamine, oligoelemente si minerale esentiale pentru un par sanatos si rezistent.
De reţinut
- firele de par care incep sa se deterioreze și mor se desprind din foliculul pilosebaceu si cad dupa aproximativ 60 de zile asadar eficacitatea unui produs de stimulare a cresterii parului apare doar dupa 2-3 luni de tratament neintrerupt
- in cazul unor rezultate favorabile, pentru mentinerea efectelor se recomanda continuarea tratamentului in doze mai mici, de intreținere pentru o perioada de 3-6 luni iar curele trebuie repetate cel putin o data pe an, in caz contrar pot apare recidive
- nici un procedeu terapeutic nu este eficient 100%, de aceea de cele mai multe ori trebuie abordate mai multe terapii concomitent
- nici un procedeu terapeutic nu poate stimula foliculii pilosi atrofiati complet care nu mai au practic nici o resursa interna de refacere, de aceea terapia nu poate fi aplicata pe o alopecie cicatriceala, adica pe o cicatrice de la nivelul pielii capului pe care nu exista par pentru ca nu va aparea nici un rezultat vizibil.
Pana in prezent nu a fost elucidata etiologia alopeciei. De asemenea nu se cunoaste evolutia ulterioara a acesteia dar se stie ca alopecia este o afectiune autoimuna declansata de predispozitia genetica asociata cu factorii de mediu.
O cauza secundara de alopecie este reprezentata de tratamentul chimioterapic in urma caruia se instaleaza alopecia.
Alopecia include aspecte fizice suparatoare pentru pacient care ulterior determina unele consecinte psihologice ca de exemplu instalarea anxietăţii şi depresiei.
In ceea ce priveste tratamentul medicamentos al alopeciei, acesta are o eficienta redusa iar esecul diferitelor strategii terapeutice îi determina pe pacientii sa devina neincrezatori in sansele de vindecare.
Alopecia poate fi corelata cu consecinte cronice serioase in special depresia si anxietatea. Aceasta afectiune poate deregla identitatea si imaginea de sine a persoanei in cauza.
Cauze
Factorii care pot influenta cresterea si pot determina pierderea parului sunt:
- stresul psihic cronic
- substante chimice (de exemplu citostaticele care determina oprirea cresterii foliculilor pilosi)
- regim alimentar inadecvat
- unele boli infecţioase (sifilis)
- radiatiile electromagnetice (raze X sau gamma)
- afectiuni dermatologice (micoze, parayitoze)
- utilizarea unor preparate cosmetice agresiv
- agresiunea mecanica a firului de par (coafare, vopsit, decolorat, tic psihic – tricotilomanie)
- soarele
- poluarea atmosferica
- clorul din piscina
- sarurile din apa de la robinet
- fumatul
- alcoolul in exces
- cafeaua.
Clasificare
Cea mai frecventa alopecie difuza este alopecia androgenogenetica (alopecia seboreica) denumita si alopecia de tip masculin. Primele manifestari apar de obicei in a doua decada de viata iar la barbatii de peste 70 de ani are o incidenta de aproxmativ 80%.
In functie de localizare si extindere alopecia este de 5 tipuri:
- tipul I apare la barbati in jurul varstei de 20 de ani cu localizare fronto-temporala
- tipul II apare in jurul varstei de 30 de ani la nivelul crestetului si vertexului
- tipul III este intalnit la barbatii de 40 de ani la nivelul fruntii
- tipul IV apare in jurul varstei de 50 de ani pe aproape jumatate din regiunea fruntii intinzandu-se pana la vertex
- tipul V apare dupa 55 de ani sub forma asa numitei ”calvitii hipocratice” ,parul fiind prezent doar la liziera.
Factorii implicati in etiopatogenia alopeciei androgenogenetice sunt:
- transmiterea genetica
- varsta
- seboree
- androgenodependenta.
Tratament
Sfaturi utile pentru ingrijirea parului:
- daca folositi un uscator de par, trebuie utilizată o caldura moderata iar distanta fata de par ar trebui sa fie de cel putin 15 cm
- daca va spalati des pe par utilizati sampoane indicate pentru utilizare frecventa
- daca aveti parul gras sau par care se ingrasa rapid dupa spalare se recomanda utilizarea de sampoane specifice
- daca aveti par uscat, fragil, deshidratat, moale sau va vopsiti trebuie sa utilizati un sampon blînd care ajuta la hidratarea si regenerarea parului iar acesta trebuie urmat obligatoriu de un produs cum ar fi balsamul sau crema de par pentru refacerea tonusului si texturii
- schimbati-va stilul de viata, evitati stressurile majore, respectati o dieta variata si echilibrata care sa furnizeze cantitatea necesara de vitamine, oligoelemente si minerale esentiale pentru un par sanatos si rezistent.
De reţinut
- firele de par care incep sa se deterioreze și mor se desprind din foliculul pilosebaceu si cad dupa aproximativ 60 de zile asadar eficacitatea unui produs de stimulare a cresterii parului apare doar dupa 2-3 luni de tratament neintrerupt
- in cazul unor rezultate favorabile, pentru mentinerea efectelor se recomanda continuarea tratamentului in doze mai mici, de intreținere pentru o perioada de 3-6 luni iar curele trebuie repetate cel putin o data pe an, in caz contrar pot apare recidive
- nici un procedeu terapeutic nu este eficient 100%, de aceea de cele mai multe ori trebuie abordate mai multe terapii concomitent
- nici un procedeu terapeutic nu poate stimula foliculii pilosi atrofiati complet care nu mai au practic nici o resursa interna de refacere, de aceea terapia nu poate fi aplicata pe o alopecie cicatriceala, adica pe o cicatrice de la nivelul pielii capului pe care nu exista par pentru ca nu va aparea nici un rezultat vizibil.
miercuri, 21 mai 2014
CE ESTE ACNEEA SI CUM O TRATAM!
Acnee
acneea este o dermatoza provocata de porii inflamati (puncte negre sau puncte albe), cosi, chisturi sau noduli. Desi nu este o boala periculoasa, acneea poate fi suparatoare si poate desfigura. In cazul unei acnee severe, pot apareacicatrici permanente. acneea este probabil una dintre cele mai neintelese afectiuni. Dermatoza provocata deinflamarea foliculilor pilosebacei.
Forma sa cea mai frecventa, acneea juvenila, afecteaza aproximativ 80% dintre adolescenti si se vindeca spontancatre varsta de 19 ani In 90% din cazuri, fara a lasa cicatrice. acneea rozacee sau rozaceea se observa mai ales lafemei cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani. acneea neonatala afecteaza fata noului-nascut; ea nu dureaza decat cateva luni.
In plus, exista forme de acnee foarte particulare: acneea necrotica (a fruntii), acneea cheloidiana (a cefei), acneea conglobata (intinse abcese supurative cu fistule). Acneele medicamentoase sunt provocate de ingerarea demedicamente (corticosteroizi, vitamina B 12, corticotrofina, barbiturice, bromuri, saruri de litiu, unele medicamente antituberculoase si imunodepresoare si, la femei, hormonii androgeni si contraceptivele orale continand derivati androgenici) sau in urma contactului cu produsele cosmetice, industriale (uleiuri minerale, hidrocarburi aromatice halogenate, clor industrial) sau din cauza unei expuneri accidentale la dioxine; ele se caracterizeaza prin leziuni inflamatorii congestive si supurate, aparand indeosebi pe fata. Acneea este una dintre cele mai frecvente afecțiuni din practica medicală dermatologică. Deși nu pune viața în pericol, poate fi extrem de supărătoare și poate afecta pe termen lung înfățișarea unei persoane, declanșând adeseori tulburări emoționale serioase (depresie, respect de sine scăzut, rușine, furie, limitarea vieții sociale, etc.).
Forma sa cea mai frecventa, acneea juvenila, afecteaza aproximativ 80% dintre adolescenti si se vindeca spontancatre varsta de 19 ani In 90% din cazuri, fara a lasa cicatrice. acneea rozacee sau rozaceea se observa mai ales lafemei cu varsta cuprinsa intre 40 si 50 ani. acneea neonatala afecteaza fata noului-nascut; ea nu dureaza decat cateva luni.
In plus, exista forme de acnee foarte particulare: acneea necrotica (a fruntii), acneea cheloidiana (a cefei), acneea conglobata (intinse abcese supurative cu fistule). Acneele medicamentoase sunt provocate de ingerarea demedicamente (corticosteroizi, vitamina B 12, corticotrofina, barbiturice, bromuri, saruri de litiu, unele medicamente antituberculoase si imunodepresoare si, la femei, hormonii androgeni si contraceptivele orale continand derivati androgenici) sau in urma contactului cu produsele cosmetice, industriale (uleiuri minerale, hidrocarburi aromatice halogenate, clor industrial) sau din cauza unei expuneri accidentale la dioxine; ele se caracterizeaza prin leziuni inflamatorii congestive si supurate, aparand indeosebi pe fata. Acneea este una dintre cele mai frecvente afecțiuni din practica medicală dermatologică. Deși nu pune viața în pericol, poate fi extrem de supărătoare și poate afecta pe termen lung înfățișarea unei persoane, declanșând adeseori tulburări emoționale serioase (depresie, respect de sine scăzut, rușine, furie, limitarea vieții sociale, etc.).
După cum spune o expresie celebră, „acneea doare mai mult în interior”. Încă din 1948, dermatologii americani Marion Sulzberger și Saide Zaidens afirmau: „Nu exista o boală care să provoace mai multe traume psihice, mai multe neînțelegeri între părinți și copii, mai multe sentimente de insecuritate și inferioritate și o sumă mai mare de suferințe psihice decât acneea vulgară”.
Important este ca pacienții să înțeleagă în mod corect acneea ca boală și să aibă încredere că acneea poate fi tratată astăzi cu soluții eficiente și moderne, medicul dermatolog fiind cel care îi poate ajuta în acest sens. Ce este acneea?
Acneea este o afecțiune a foliculului sebaceu, care împiedică eliminarea sebumului produs de glandele sebacee și care determină multiplicarea unei bacterii a pielii în interiorul porilor blocați.
Acneea poate lua forme multiple și provoacă reacții diferite de la pacient la pacient; leziunile polimorfe caracteristice pot fi papule, pustule, comedoane, microchisturi, noduli, cicatrici. Leziunile afectează fața, toracele anterior și posterior, uneori brațele pacientului.
Principala cauză a acneei este reprezentată de tulburări hormonale, care survin pe un fond genetic predispozant. Anumite medicamente și chimicale care intră în contact cu pielea, precum și anumite boli (sindromul ovarelor polichistice, de exemplu) reprezintă alte cauze posibile de acnee, mai ales la vârstă adultă.
Peste 90% dintre adolescenți, 50% dintre femeile adulte și 25% din populația adultă, indiferent de gen, suferă de acnee. Din cauza hormonilor androgeni, băieții și bărbații sunt mai predispuși la forme mai grave și de durată ale acneei.
LEZIUNI PAPULARE DE ACNEE
Este binecunoscut faptul ca acneea consta in formarea comedoanelor, pustulelor, nodulilor/chistelor ca rezultat al obstruarii si inflamatiei unitatii pilosebacee (foliculul pilos acompaniat de glanda sebacee). Cel mai des este o afectiune a adolescentei dar de multe ori se prelungeste si dupa varsta de 30 de ani.
Leziunile de acnee apar atunci cand foliculul pilosebaceu se obstrueaza cu un dop de sebum si keratinocite descuamate fiind colonizat apoi de catre o bacterie saprofita a pielii, Propionibacterium acnes. In functie de nivelul de proliferare a acestei bacterii, acneea poate fi inflamatorie sau noninflamatorie.
De ce apare acneea?
Adesea acneea se declanseaza in perioada pubertatii, cand hormonii androgeni stimuleaza productia de sebum si o hiperproliferare a keratinocitelor (celule epidermice).
Alti stimuli declansatori pot fi:
Alti stimuli declansatori pot fi:
- schimbarile hormonale din timpul sarcinii sau din preajma ciclului menstrual,
- diverse afectiuni endocrine (Sd ovarelor polichistice),
- produse cosmetice ocluzive sau comedogene,
- umiditatea si transpiratia excesiva,
- expunerea prelungita la soare.
- Asocierea intre agravarea acneei si dieta (ciocolata, ou, etc), igiena inadecvata, masturbare sau sex este nefondata.
Exista studii catre arata o relativa asociere intre agravarea acneei si consumul in cantitati crecute de lapte si derivate din lapte.
Ce forma de acnee am?
Cei mai multi dintre pacienti nu-si recunosc stadiul sau forma de acnee dar este foarte important de stiut acest lucru astfel incat tratamentul sa se faca directionat.
Pentru fiecare din formele clinice de acnee se aplica tratamente diferite si datorita acestui fapt fiecare pacient va beneficia in urma unui consult clinic personalizat si dupa o discutie detaliata cu medicul dermatolog de un tratament adecvat.
Medicul dermatolog este singurul abilitat sa stabileasca forma clinica de acnee de care sufera un pacient in urma evaluarii numarului, tipului si profunzimii leziunilor.In acest moment sint disponibile mai multe variante de tratament, fiecare din acestea avand un mod de actiune diferit: unele dintre acestea ajuta la dezobstructia porilor, altele scad productia de sebum sau actioneaza pe factorii infectiosi, bacterieni, care complica leziunile de acnee.
Pentru fiecare din formele clinice de acnee se aplica tratamente diferite si datorita acestui fapt fiecare pacient va beneficia in urma unui consult clinic personalizat si dupa o discutie detaliata cu medicul dermatolog de un tratament adecvat.
Medicul dermatolog este singurul abilitat sa stabileasca forma clinica de acnee de care sufera un pacient in urma evaluarii numarului, tipului si profunzimii leziunilor.In acest moment sint disponibile mai multe variante de tratament, fiecare din acestea avand un mod de actiune diferit: unele dintre acestea ajuta la dezobstructia porilor, altele scad productia de sebum sau actioneaza pe factorii infectiosi, bacterieni, care complica leziunile de acnee.
In stabilirea tratmentului pe care medicul urmeaza sa-l prescrie, medicul va lua in calcul mai multe aspecte definitorii fiecarui pacient: extinderea si severitatea leziunilor de acnee, cicatrici post-acneice sau riscul de aparitie de cicatrici datorita leziunilor severe precum si impactul psihoemotional si social pe care-l poate resimti orice persoana afectata de acnee.
Frecvent se poate ca tratamentul acneei sa cuprinda o combinatie de tratamente locale (topice) si tratamente sistemice cu rezultate foarte bune.
Efecte adverse ca urmare a tratamentului administrat pot apare in cazul oricarui tratament local sau sistemic dar cele intalnite in cursul tratamentului antiacneic sint de obicei usor de intensitate mica si usor tratat. Cele mai frecvent intalnite precum si cele mai importante ca si gravitate sunt discutate de catre medic impreuna cu pacientul si deasemena pacientul este sfatuit despre modul in care aceste fenomene nedorite pot fi evitate sau intensitatea lor sa fie mult diminuata. Tratamentul acneei
Efecte adverse ca urmare a tratamentului administrat pot apare in cazul oricarui tratament local sau sistemic dar cele intalnite in cursul tratamentului antiacneic sint de obicei usor de intensitate mica si usor tratat. Cele mai frecvent intalnite precum si cele mai importante ca si gravitate sunt discutate de catre medic impreuna cu pacientul si deasemena pacientul este sfatuit despre modul in care aceste fenomene nedorite pot fi evitate sau intensitatea lor sa fie mult diminuata. Tratamentul acneei
Tratamentul acneei este complex și urmărește reglarea secreției de sebum, calmarea leziunilor inflamatorii, ameliorarea aspectului cicatricilor, eliminarea comedoanelor și a microchisturilor, diminuarea colonizării microbiene.
De asemenea, tratamentul trebuie personalizat în funcție de aspectul leziunilor, toleranța cutanată, afecțiunile asociate (dermatita atopică, dermatita seboreică) și toate celelalte aspecte particulare ridicate de fiecare pacient în parte.
Pentru a stabili cea mai potrivită strategie terapeutică, medicul dermatolog realizează sau solicită investigatii specifice:
- examen microbiologic, pentru a exclude foliculita cu germeni gram- pozitivi sau gram- negativi;
- evaluare endocrină, dacă se suspectează o hiperandrogenie;
- ecografie pelvină;
- dozare hormonală pentru evidențiere anomalii ovariene sau dezechilibre hormonale.
Tratamentul acneei pornește de la adoptarea unui ritual cosmetic corect și judicios, în care pacientul trebuie să combine regulile atente de igienă și îngrijire a pielii cu utilizarea strictă a produselor dermatocosmetice recomandate în acnee.
Medicația utilizată în tratarea acneei include creme specializate, antibiotice orale sau diferite produse de terapie hormonală, medicul dermatolog fiind singurul care poate stabili tipul, combinația și modul de administrare a acestor medicamente.
Mai multe tipuri de proceduri avansate din sfera esteticii medicale și dermatocosmeticii sunt utilizate astăzi, atât pentru tratarea acneei pe parcursul afecțiunii, cât și pentru reducerea / vindecarea semnelor și leziunilor rămase pe piele după o acnee mai veche.
În Centrul de Dermatologie Arcadia există resurse complete pentru tratarea cu succes a acneei de orice tip și de orice etiologie, experiența deosebită acumulată de medicii dermatologi în această patologie fiind o garanție în plus pentru calitatea și eficiența tratamentelor.
Astfel, la Arcadia se realizează:
- Tratamentul dermatocosmetic al acneei – procedura urmărește îndepărtarea și drenajul leziunilor specific acneice (pustule, comedoane, microchisturi).
- Microdermabraziunea – procedură de resurfacing facial, prin care se urmărește îndepărtarea stratului cel mai superficial al pielii (stratul cornos) prin abraziune ușoară. A câștigat popularitate datorită siguranței și faptului că nu necesită recuperare sau întreruperea activității. Este utilizată pentru tratamentul acneei, cicatricilor post-acnee, hiperpigmentări, fotoîmbătrânire cutanată și pentru îmbunătățirea texturii cutanate.
- Peelingul chimic – poate fi utilizat complementar în tratamentul leziunilor active de acnee, dar și ca terapie de întreținere după ameliorarea clinică. Inflamația creată de diferiți agenți de peeling este un „rău necesar” în cadrul tratamentului, pentru că antrenează la nivelul dermului fenomene de neocolageneză și compactare dermică. În practică se folosesc acidul salicilic, acidul glicolic, LHA, TCA, soluția Jessner, combinații de alpha-hidroxiacizi.
- Tehnologia laser și tehnologia cu lumină intens pulsată – sunt cele mai avansate soluții disponibile în acest moment pentru tratarea acneei; cele două tehnologii au indicații diferite, în funcție de tipul de leziune (ex.: dispozitivele IPL sunt recomandate în formele inflamatorii de ancee, în timp ce laserele ablative sau fracționate sunt extrem de eficiente în tratarea leziunilor cicatriciale post-acnee).
- Injectarea de acid hialuronic – procedura poate fi folosită pentru corecția cicatricilor post-acneice deprimate, adânci.
În loc de concluzie
Pacienții cu acnee trebuie mai întâi să știe că boala nu a apărut din vina lor: în ciuda miturilor larg răspândite, acneea nu este provocată de ceea ce fac oamenii (ce manâncă, dacă fumează sau nu, cât de des se spală pe față, etc.), ci de un complex de factori care țin de terenul hormonal și de predispozițiile genetice.
Efectele emoționale profunde ale formelor agresive de acnee trebuie combătute prin determinarea cu care pacientul caută cea mai eficientă soluție de tratament pentru cazul său. Acest lucru înseamnă să se adreseze la timp dermatologului, să se asigure că are acces la formele de terapie cele mai moderne, să învețe cum să utilizeze în mod adecvat produsele dermatocosmetice și, mai ales, să accepte faptul că nu acneea îl definește…
Supliment de date:
10 sfaturi de îngrijire a tenului cu acnee
- Curățarea tenului se realizează zilnic, pentru a îndepărta celule moarte, praf, sebum, machiaj. Pentru tenurile sensibile și predispuse la roșeață, se folosesc emulsii, soluții micelare sau lapte demachiant, iar pentru tenul seboreic, acneic, încărcat sunt recomandate geluri, spume, săpunuri antibacteriene.
- Soluțiile iritante sau aspre pot usca excesiv pielea și pot provoca o creștere a secreției de sebum.
- Pentru tenul care devine lucios și uleios în timpul zilei se poate opta pentru folosirea unei creme matifiante.
- Dacă tenul este gras și există o tendință la acnee cu comedoane sau microchisturi, un exfoliant ușor poate ajuta la remedierea problemei (un produs cu acid salicylic, acid glicolic).
- Există situații dificile când acneea se asociază cu alte leziuni, cu alergii, iritații sau eczeme locale; în această situație, tratamentul se face cu prudență, pentru a rezolva acneea fără a agrava afecțiunea secundară.
- Atenție la produsele de machiaj, căci unele pot agrava leziunile de acnee; ritualul pentru curățarea feței presupune o demachiere riguroasă, urmată de clătirea feței cu apă călduță, pentru a îndepărta toate resturile de produse aplicate pe față în timpul zilei.
- Fața nu se șterge energic, ci se tamponează ușor, mai ales dacă există pustule; dacă pustulele se rup, conținutul se împrăștie pe față, determinând apariția de noi leziuni; același lucru se poate produce în timpul bărbieritului la bărbați, astfel că în perioadele cu leziuni inflamate este recomandată utilizarea aparatelor de ras de unică folosință.
- Excesul de îngrijire poate fi la fel de periculos ca și lipsa ei, fiind o cauză frecventă de agravare a acneei; utilizarea substanțelor abrazive și de gomaj în timpul perioadelor inflamatorii este contraindicată.
- Fiecare pacient are propria formă de acnee și o reactivitate individuală la tratament. De aceea este necesar sfatul dermatologului și urmarea tratamentului cu răbdare și consecvență.
- Acneea reflectă o particularitate genetică, astfel că, în ciuda unui tratament corect, pot exista perioade când se produc erupții sau agravări temporare, provocate de schimbări în alimentație, odihnă, tranzit intestinal, sau de călătorii, sindromul premenstrual, praf, sudorație. Ținerea sub control a acestor factori favorizanți limitează perioadele neplăcute.
.jpg)
.jpg)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)