LUPUSUL ERITEMATOS

LUPUSUL ERITEMATOS este o afectiune autoimuna grava data de tulburarile de functionare a sistemului imunitar. Celulele acestuia nu mai recunosc tesuturile sanatoase din corp si le ataca, provocand inflamatii grave. Acestea se pot localiza la nivelul pielii, insa se pot intalni si in articulatii, muschi, iar in cazurile mai grave, la nivelul inimii, rinichilor si altor organe vitale. Boala apare mai ales la femei, intre 20 si 30 de ani, la copii, dar si la persoanele care au in familie cazuri de imbolnavire. Lupusul poate fi de mai multe feluri: poate aparea doar pe piele, poate fi dat de unele terapii medicamentoase precum betablocantele, poate aparea la bebelusii ale caror mame au lupus si poate fi sistemic, afectand diverse organe importante din corp.

Care sunt cauzele aparitiei lupusului?

Cauzele aparitiei lupusului nu sunt foarte bine cunoscute. In mod normal, sistemul imunitar este setat sa faca diferenta intre celulele organismului si intrusii care il ataca precum bacteriile, virusurile si alte microorganisme. Cand organismul este amenintat de toate acestea, secreta anticorpi pentru a-i anihila si pentru a restaura starea de sanatate. In cazul lupusului, sistemul imunitar confunda tesuturile sanatoase cu intrusii si le ataca, provocand mari neajunsuri.

Care sunt simptomele lupusului?

Principalele simptome apar la nivelul pielii si se manifesta prin roseata, mai ales la nivelul obrajilor, si sensibilitate la soare. De asemenea, simptomele pot include durerile musculare, articulare sau chiar tumefactii (umflaturi) articulare – la articulatiile mainii in special, alaturi de oboseala extrema, febra, dureri abdominale si de cap. Sunt si alte simptome care apar la nivelul aparatului respirator sau cardiac, dar acestea sunt mai grave si sunt semnalate de obicei medicului, spre deosebire de cele cutanate si locomotorii care sunt de obicei neglijate, in speranta ca vor trece.

Cum se diagnosticheaza lupusul?

Evolutia bolii este lenta si uneori, dureaza multi ani. Ea se manifesta prin pusee spontane intrerupte de remisiuni complete de durata variabila (de la cateva luni pana la mai multi ani). Boala poate fi confundata cu altele, insa medicul poate recomanda anumite teste de laborator si prelevarea de tesut inflamat care orienteaza diagnosticul catre lupus.

Cum se trateaza lupusul lupusul eritematos?

Desi nu exista un tratament care sa vindece lupusul, boala poate fi tinuta sub control cu ajutorul mai multor medicamente precum dermatocorticosteroizi, triamcinolon acetonid, prednison, azatioprina, ciclofosfamida (pacienti cu nefrita lupica), antimalarice. Formele cele mai severe (cu atingerea sistemului nervos central sau atingerea renala grava) sunt tratate cu doze mari de corticosteroizi, uneori asociate cu medicamente imunosupresoare. Unele cazuri de nefropatii lupice grave care au evoluat spre o insuficienta renala obliga la efectuarea unui tratament prin hemodializa si chiar la un transplant renal. Orice sarcina la o femeie care sufera de lupus trebuie considerata ca fiind un mare risc si necesita o supraveghere deosebita. In plus, medicii recomanda protectie speciala impotriva soarelui, frigului si traumatismelor.

DERMATITA SEBOREICA

DERMATITA SEBOREICA este o boala frecventa, cronica, eczematoasa, in care leziunile apar pe ariile seboreice dintre sprancene, la nivelul fetei, sub si pe langa aripile nazale. Se mai numeste eczema seboreica. Ea apare deci in regiunile cu productie inalta de sebum. Patogenia sa nu este complet elucidata, existand insa legaturi cu supraproductia de sebum, dar si cu Malasenzia furfur (ciuperca Pitirosporum ovale). Ciuperca poate fi izolata din leziunile de dermatita seboreica atat la adult cat si la copil, neexistand insa o relatie intre numarul de ciuperci si severitatea formei de dermatita seboreica.

Un rol cauzant pentru mecanismul imun impotriva ciupercii Malasensia furfur nu a fost niciodat dovedit, desi a fost suspectat. Dermatita seboreica infantila incepe la o saptamana dupa nastere cu coji, scuame aderente la varful capului si fontanelele anterioare. Se pot extinde si preteaza la confuzii de diagnostic cu psoriazisul sau cu dermatita atopica infantila.

Boala Leiner este o identitate nedefinita in care nu se poate preciza care dintre cele 3 boli apare la nou nascuti. Tratamentul dermatitei seboreice infantile se produce prin masuri simple de ingrijire emoliente, ca urmare a caracterului sau autolimitat. Daca formele sunt foarte extensive se folosesc bai si creme cu ketokonazol, precum si sampoane pentru eliminarea scuamelor.

Tratament Dermatita Seboreica

Tratamentul dermatitei seboreice a adultului se face conform indicatiilor medicului dermatolog .

DERMATITA HERPETIFORMA

DERMATITA HERPETIFORMA este o dermatoza cronica, pruriginoasa, cu bule subepidermice, cu leziuni de trei tipuri: papule urticariene, vezicule si bule, configurate herpetiform. Leziunile sunt pruriginoase. Maladia apare la pacientii care dezvolta o reactie antigenica la gliadina. Ca urmare a acestei reactii, se produc doua tipuri de suferinte, interconectate:

1. Intestinala, cu producerea de IgA1 in exces la nivelul jejunului asociat cu atrofie a mucoasei mai mult sau mai putin simptomatica-celiachie;
2. Cutanata, datorata reactiei IgA1 cu proteine cu structura similara cu gliadina.

Vezicule mici apar progresiv pe fetele extensoare ale articulatiilor mari, simetric, pe ceafa si spate. Inainte de a se forma zona este pruriginoasa, palmele si talpile nu sunt afectate. In evolutie se rup si se cicatrizeaza in 1-2 saptamini, in acelasi timp cu altele noi care continua sa erupa. Mai putin de 10% dintre pacienti sufera de balonare, diaree sau simptome ale malabsorbtiei, iar 30% prezinta deficienta de fier sau folati. Este o boala cronica cu perioade de activitate si remisiune.

Diagnosticul in dermatita herpetiforma este clinic si histopatologic necesitand imunofluorescenta directa. De asemenea este necesara efectuarea unei endoscopii cu biopsia mucoasei jejunale. Tratamentul in dermatita herpetiforma este medicamentos (Dapsona, Sulfapiridina) si igienodietetic (alimentatie fara gluten).

Tratamentul medicamentos impune o monitorizare periodica a pacientului pentru prevenirea unor eventuale reactii adverse. Dieta fara gluten este esentiala pentru tratament; atat pentru ameliorarea clinica cutanata cat si pentru refacerea mucoasei jejunale. Ea este lipsita de reactii adverse, dar prezinta dezavantajul de a-si instala efectul dupa cateva luni.

Dermatita de Contact

Dermatita de Contact

DERMATITA DE CONTACT este fenomenul de inflamare a pielii care, desi nu pune viata in pericol, reprezinta un motiv serios de disconfort pentru persoana afectata. Dermatita de contact are simptome similare altor boli dermatologice, insa nu este nici pe departe la fel de complicata precum cancerul sau psoriazisul, de exemplu.

Care sunt cauzele dermatitei de contact?

Dermatita de contact apare ca urmare a contactului pielii cu diverse substante iritante care duc la eliminarea stratului protector de grasimi de la nivelul tegumentului, acesta devenind expus agresiunii. Exista si cazuri cand dermatita de contact apare ca urmare a unei reactii alergice: organismul considera drept “dusmani” substantele cu care intra in contact, mobilizeaza anticorpii pentru a “elimina” problema si astfel apar manifestarile cutanate. Printre cei mai iritanti factori care pot da dermatita de contact se numara nichelul, pielea tratata cu substante chimice, cauciucul, parfumul din cosmetice, vopseaua de par, citricele, iedera, dar și anumite medicamente.

Care sunt simptomele dermatitei de contact?

Dermatita de contact se manifesta prin mancarime, inrosire, formarea basicilor, senzatia de arsura, simptome care apar la nivelul mainilor, talpilor si in zona inghinala. Exista situatii in care aceste simptome nu apar imediat dupa primul contact cu substanta iritanta, ci dupa expuneri repetate.

Cum se diagnosticheaza dermatita de contact?

Medicul specialist dermatolog este cel care diagnosticheaza dermatita de contact in urma evaluarii semnelor de la nivelul tegumentelor.

Cum se trateaza dermatita de contact?

In momentul in care apar manifestarile cutanate ca urmare a contactului cu diverse substante iritante, persoanele afectate trebuie sa spele zona cu apa calduta si un sapun bland. Apoi se impune vizita la dermatolog, cel care va recomanda diverse creme, unguente si medicamente. In plus, pacientii trebuie sa evite contactul cu substantele care au provocat dermatita de contact si sa hidrateze intens zona afectata.

CARCINOMUL SPINOCELULAR este o forma de cancer de piele, a doua ca frecventa dupa carcinomul bazocelular, insa cu o evolutie mult mai rapida decat acesta. Carcinomul spinocelular este, de fapt, o tumora maligna care apare la nivelul keratinocitelor, celule din stratul superficial al pielii. Spre deosebire de alte cancere de piele, acesta se poate raspandi in vecinatatea zonei afectate, in tesuturi, oase si chiar ganglionii limfatici daca nu este depistat si tratat in faze incipiente.

Care sunt cauzele aparitiei carcinomului spinocelular?

Ca la orice cancer de piele, expunerea la soare joaca un rol esential in declasarea bolii. Insa si aparatele de bronzare cu ultraviolete sunt la fel de periculoase pentru sanatatea tegumentelor. In plus, afectarea mucoaselor de catre Human Papilloma Virus, HPV, poate crea conditiile aparitiei carcinomului spinocelular. Exista si alti factori de risc precum culoarea pielii (apare mai des la persoanele cu piele deschisa, fototip I si II), mostenirea genetica, varsta inaintata, sexul (e mai frecvent la barbati), expunerea la radiatii, arsenic.

Care sunt simptomele carcinomului spinocelular?

Carcinomul spinocelular se manifesta ca o tumora cutanata sau la nivelul mucoaselor, care poate ulcera sau nu. In anumite cazuri, apare si pe leziuni precanceroase precum keratoza actinica sau o cicatrice mai veche. Tumora evolueaza pe parcursul a 1-2 ani, se extinde in suprafata si in profunzime si apoi poate da metastaze.

Cum se diagnosticheaza carcinomul spinocelular?

Pentru a primi un diagnostic corect, orice persoana care se confrunta cu o leziune a pielii care nu mai trece trebuie sa mearga la un dermatolog. In cazul carcinomului spinocelular, dermatologul va examina tumora, dar va palpa si zonele ganglionare pentru a evalua starea ganglionilor. In plus, va recolta o proba de tesut si o va trimite la un laborator pentru a pune diagnosticul precis.

Cum se trateaza carcinomul spinocelular?

Prima recomandare este interventia chirurgicala de excizie a tumorii. In cazul in care carcinomul celular nu se poate trata chirurgical, se recomanda radioterapia si se pot aplica local citostatice. Sansele de vindecare sunt cu atat mai mari cu cat carcinomul spinocelular este depistat si tratat mai repede. Localizarea la nivelul mucoaselor este mai periculoasa decat cea tegumentara.

CARCINOMUL BAZOCELULAR

CARCINOMUL BAZOCELULAR este o forma de cancer a pielii care afecteaza mai ales zonele expuse la soare: fata, umeri, decolteu, brate, picioare. Este cea mai frecventa forma de cancer de piele, dar care, depistata stadii incipiente, se poate vindeca.

Care sunt cauzele aparitiei carcinomului bazocelular?

Carcinomul bazocelular apare ca urmare a transfomarii maligne a unor celule din piele sub actiunea ultravioletelor de la soare sau din solar. Razele UV deterioreaza ADN-ul, iar ciclul normal de viata al celulelor este perturbat. Acestea se transforma malign, iar cancerul afecteaza pielea atat la suprafata, cat si in profunzime.

Care sunt simptomele carcinomului bazocelular?

Carcinomul bazocelular poate aparea ca o leziune rozacee, maronie sau neagra, cu sau fara vascularizatie. Poate semana cu o alunita, un cos care nu mai trece sau se poate manifesta ca o leziune aspra la nivelul pielii.

Cum se diagnosticheaza carcinomul bazocelular?

Dermatologul este cel care pune diagnosticul in cazul carcinomului bazocelular. Persoanele suspectate de aceasta forma de cancer sunt cele care stau mult la soare, care nu folosesc creme cu factor de protectie, care au mers ani de zile la solar sau care au leziuni care sangereaza si nu se vindeca. Dermatologul va recolta o proba de tesut, o va trimite la un laborator pentru biopsie, iar prezenta celulelor maligne da verdictul.

Cum se trateaza carcinomul bazocelular?

Depistat in faze incipiente, carcinomul se trateaza si are sanse mari de vindecare. Printre metodele recomandate de specialisti se numara chirurgia excizionala, chirurgia Mohs, chirurgia reconstructiva, electro-chiuretajul si electrocauterizarea. In anumite cazuri, se fac sedinte de radioterapie, injectari, aplicari locale de medicamente si terapia laser CO2. Indepartarea cat mai rapida a leziunii este obligatorie pentru a impiedica avansarea cancerului in profunzime si pentru a evita distrugerea unor organe importante precum ochiul, nasul, dar si pentru a nu lasa cicatricele inestetice.

CANDIDOZA

CANDIDOZA reprezinta o infectie a pielii si mucoaselor, provocata de Candida Albicans, o ciuperca extrem de comuna, care traieste in organismul uman. In anumite conditii, de umezeala de exemplu, sau pe fondul unor boli si tratamente care duc la scaderea imunitatii si la tot felul de dezechilibre in corp, Candida Albicans se inmulteste excesiv si declanseaza candidoza. Aceasta este extrem de frecventa si se poate localiza cel mai des la nivelul pielii, cavitatii bucale, in sfera genitala, dar si la nivel digestiv.

Care sunt formele candidozei?

Candidoza bucala

Infectia mucoasei bucale se manifesta prin prezenta unor leziuni dureroase, a unor depozite albicioase si a sangerarilor usoare la nivelul mucoasei amigdalelor, obrajilor, limbii si gingiilor. Acestea pot aparea in contextul unor obiceiuri nocive precum fumatul, dar si al unor situatii precum un PH acid, consumul de antibiotice, diabetul zaharat, hipotiroidia. In plus, pot fi declansate la pacientii care sunt sub corticoterapie, sunt infectati cu HIV sau au diverse afectiuni ale sangelui.

Pacientii cu astfel de simptome trebuie sa mearga la medic pentru ca acestea pot trada si alte afectiuni decat infectia cu Candida Albicans. Printre cauzele incriminate se pou numara carentele metabolice, lichenul plan bucal, dermatitele de contact, infectiile herpetice, un debut de scarlatina etc.

Candidoza vulvo-vaginala

Si infectiile cu Candida albicans in sfera genitala sunt frecvente, fiind una dintre problemele des intalnite in cabinetele de ginecologie. Candidozele din sfera genitala se manifesta prin mancarimi, inrosirea zonei, iritatii, disconfort vaginal si prezenta unor depozite albicioase. Aceste simptome pot aparea la persoanele care iau anticonceptionale, terapii cu antibiotice, dar si pe fondul unei sarcini sau pe fondul diabetului. In astfel de cazuri, terapia trebuie urmata in cuplu, iar in cazul in care medicii suspecteaza prezenta unei boli cu transmitere sexuala, acestia pot recomanda investigatii suplimentare.

Care sunt simptomele candidozei?

Pe langa leziunile de la nivelul pielii, mucoaselor, unghiilor si din sfera genitala, cu mancarimi, depozite albicioase si disconfort local, candidoza se poate manifesta si prin diaree, stare de rau si de voma, in cazul localizarii la nivelul tractului digestiv.

Care sunt factorii de risc pentru candidoza?

Candidoza este o problema de sanatate frecventa, insa nu toti cei care au in mod normal ciuperca in organism se imbolnavesc. Afectiunea se declanseaza mai frecvent la categoriile extreme de varsta (copii mici, persoane in varsta), la persoanele cu imunitate scazuta in cazul infectiei cu HIV, al chimioterapiei, la pacientii cu diabet si la cei care iau antibiotice o perioada lunga de timp.

Cum se diagnosticheaza candidoza?

Diagnosticul se pune dupa o examinare facuta de medicul dermatolog, dar si dupa teste speciale precum examenul micologic. In plus, specialistul dermatolog ar putea recomanda si fungigrama (testarea sensibilitatii la antifungice).

Cum se trateaza candidoza?

Gama de produse destinate tratamentului diverselor forme de candidoza include creme, unguente si tablete. Oricare ar fi solutia, mergeti inainte la medic pentru un diagnostic corect si un tratament eficient. In mod normal, simptomele infectiilor cu candida dispar intr-o saptamana-doua. In cazul persoanelor cu probleme de imunitate, acestea pot persista pe termen lung si sunt mai dificil de tratat.